Cronici mondene (164) Cine va rupe pisica UEO în două?

„Dar mai cred şi că pisica musai ruptă până nu e prea târziu”, scria „crislamistul” Teofil Stanciu pe blogul său, în sensul că cineva trebuie să rupă animalul respectiv în părţi mai mult sau mai puţin egale.

Evident, nu era vorba despre cele trei tone de biete animale, găsite recent în nişte coşuri pentru păsări, într-un transport care venea din Vietnam, spre China, pisicile respective fiind destinate consumului spurcatului popor chinez.

Pe iubitorul de Dumnezeu altceva îl măcina: teama că tinerii evanghelici s-ar putea să-şi piardă credinţa, dacă dezbaterea despre vechimea pământului nu va fi uniform şi rapid tranşată în favoarea celor care susţin că „Pământul e bătrân” sau a celorlalţi, cu „Pământul este tânăr”. Oricum, Pământul să nu rămână la mijloc şi,  astfel, să ne pierdem Cerul. 

Trebuie să ne fie foarte clar că în următorii 10 ani s-ar putea ca foarte mulți tineri să îmbrățișeze diverse teorii cu privire la Creație, iar atunci când se vor lepăda de literalismul strict, s-ar putea să se lepede și de Biblie, fiindcă mereu li s-a spus că ori cred în teoria creației în 6 zile, ori sunt niște apostați.”- Teofil Stanciu-

Mi-e greu să cred că cineva îşi va pierde credinţa din astfel de pricini. Cum tot atât de greu îmi vine să cred că mai sunt tineri care susţin că pământul este tânăr, adică “interpretează cele 6 zile din Geneza ca fiind zile consecutive de 24 h și ca fiind în ordine strict cronologică”.

Teofil Stanciu citează o serie de nume de evanghelici celebri care susţin că pămîntul e bătrân, “adică (de) vreo 4 miliarde de ani”, dintr-o listă de “100 de nume”, dovedind că simpaticul şi bunul nostru co-baptist  nu se joacă cu erudiţia şi cu cuvintele.

Atunci, cine sunt aceia de care se teme Teofil? Cine îndrăzneşte să tulbure pacea tinerilor pe calea bunei şi liniştitoarei lor credinţe?

M-aş fi aşteptat ca Teofil Stanciu să dea măcar un nume, pus pe celălalt taler al balanţei şi disputei.  

Dar n-a fost să fie. El a ales, în schimb, un grup de amărâţi, adunaţi sub sigla unei instituţii de învăţământ superior şi teologic:

“Am înțeles că, de pildă, la UEO se merge pe teoria „Pământului tânăr”. “

Presupun că UEO înseamnă Universitatea Emanuel Oradea. Dacă mă înşel, îmi cer iertare.

Am înţeles, astfel, care era mâţa pe care voia să o rupă Stanciu în două şi să o dea, la masă, “chinezilor noştri”: nimeni alta decât gruparea condusă de Paul Negruţ.

Teofil Stanciu este editorul crislamistului Volf în România. El a făcut valuri ucigaşe, în vară, cu susţinerea teoriei Dumnezeu şi Allah sunt unul şi acelaşi, genul de idee-şobolan pe care a servit-o pe piaţă, fără să-l doară capul că tinerii se vor sminti de la buna şi liniştitoarea lor credinţă.

Gestul său a fost urmat de o întreagă sagrada armada, în frunte cu junele Emanuel Conţac, lector la Institutul Teologic Penticostal din Bucureşti, şi manipulat, discret, din umbră, penumbră şi sub umbră de păpuşarul anglican Dănuţ Mănăstireanu, tipul care îşi cerea iertare de la musulmani pentru crimele făcute de cruciaţi, cu un mileniu în urmă.

S-a descoperit, cu acel prilej, că însuşi rectorul institutului menţionat semnase (ne)fericitul document, adică al cruciadei şi al lui “Allah şi Dumnezeu sunt una”, motiv pentru care omul, pe bună sau ne-bună dreptate şi-a dat demisia şi şi-a luat tălpăşiţa, pe vestice coclauri, înainte ca tinerii credincioşi să-şi piardă buna şi liniştitoarea lor credinţă.

Acum, Teofil Stanciu aruncă pe piaţă o pisică nouă, UEO: cine-o va rupe şi pe asta-n două? în nouă? sau în nouăzeci şi nouă? 

Anunțuri

18 gânduri despre &8222;Cronici mondene (164) Cine va rupe pisica UEO în două?&8221;

  1. Nu ştiu, dragă Paul, dar pisica domestică era, în mod sigur, animalul sacru al zeiţei Bastet. („Simboluri sacre” pag. 67, ed. ART). Când mureau, erau mumificate, nu rupte în două, cum vrea Teofil. 🙂

  2. Draga Rasvan, miza unei astfel de dezbateri este foarte mare. Pana in prezent exegeza biblica evanghelica a mers pe o rigurozitate logica interpretativa, cat si pe considerarea multor pasaje ca fiind interpretabile doar prin prisma literalismul strict. Este usor de observat intentia adeptilor conceptiei crislamiste ca incearca in permanenta sa „desfaca suruburile” rigurozitatii interpretative. Nu utilizeaza un atac brusc si frontal astfel ca tot average Joe sa observe, ci folosesc o strategie progresiva, de tip picatura chinezeasca. Au multa perseverenta.

    Cosmologia biblica este un model teoretic complex, nu vreau sa intru in detalii, desi inca de la cursurile de astronomie de la facultate, am fost interesat sa inteleg mai bine misterele universului. Cert este ca exista doua elemente care trebuie luate in considerare, ori de cate ori se discuta despre modele stiintifice: faptele si modelul teoretic interpretativ pe care se aseaza faptele. Rezultatele stiitifice nu se autointerpreteaza, sunt doar niste rezultate care vin fara a aduce un model de interpretare. Partea cu interpretarea rezultatelor stiitifice este deja o chestiune filosofica, se construiesc modele teoretice pe care se aseaza aceste rezultate, dupa care se urmareste daca aceste rezultate endorseze mai mult sau mai putin spre un model teoretic sau altul.

    Acest aspect este prea putin inteles de nespecialisti, se considera, ca odata ce ai rezultatele unor experimente pe tava, gata ai si teoria demonostrata. Lucrurile nu sunt nici pe departe asa. Cred ca cel mai bun punct de vedere, cand discutam de modele teoretice, este acela de a afirma ca „pana in prezent datele stiitifice indica ca …”. De ce spun asta? Stiinta este intr-o continua evolutie, daca pana acum mai bine de 100 de ani, fizica newtoniana era singurul reper „batut in cuie”, acum fizica cuantica a rasturnat standardele si arata ca fizica newtoniana este doar un subsistem al celei cuantice. Adica fizica cuantica este cu un nivel mai superioara decat cea newtoniana. La fel s-a intamplat si cu geometria euclidiana si cea neeuclidiana. A sustine ca „stiinta afirma acum ca…” si aici se opreste totul este cat se poate de gresit. Pe de alta parte exista modele stiintifice mai populare si altele cu o pondere de popularitate redusa. Dar asta nu indica nici pe departe ca cele mai populare au un suport stiitific mai robust, ci pur si simplu ca a fost imbratisat de o masa mare de oameni de stiinta si ca au fost promovate intens. Sa nu uitam ca stiinta si banii sunt rudenii apropiate, asa ca de multe ori banii dicteaza care modele sa fie promovate pe scara larga si care sa fie marginalizate.

    Dupa directia inspre care bate domnul Teofil, daca peste 10 ani argumentele vor contrabalansa mai mult spre modelul „pamantului batran”, exista sansa de a „slabi inca niste suruburi” ale interpretarii biblice evanghelice curente, lucru care poate fi exploatat de ei. Daca se slabesc prea multe multe suruburi, poti, odata cu trecerea timpului, demonta intregul mecanism. Mie imi face impresia ca asta se vrea. Raman la concluzia ca stiinta este intr-o continua evolutie si ca rezultatele de azi vor fi contestate maine, iar cele de maine vor fi contestate in ziua urmatoarea. A demonta interpretarile biblice doar de dragul teoriei cosmologice la moda azi, mi se pare un act total nechibzuit, eventual de rea intentie.

  3. Bravo Szromulus! Eminență în ceea ce privește ordonarea gândirii… și sunt sigur că este și mai mult decât atât! Există o singură problemă, astăzi se poartă neoplatonismul, adică lipsa de rigurozitate! Pe când tu ești neo-aristotelic! Reaua intenție este într-adevăr prezentă și se hrănește cu iraționalul! Un asalt asupra civilizației creștine (neoprotestante) este dat de ceva vreme, prin uneltiri de culise și prin ”Structura revoluțiilor științifice” a unui anume Thomas Kuhn… despre a cărui misiune nu voi vorbi aici! Fiindcă ordinea nu se mai cere în gândire, totul a devenit posibil: în lipsa principiului contradicțiilor, singurul principiu ce n-are nevoie a fi demonstrat dar care era cenzorul cel mai temut pentru orice producție a minții omenești! Ce vreau să spun? Vreau să ilustrez un paradox iar cel mai potrivit tablou mi se pare următorul: ”Creaționismul e bullshit! Hristos e o stare a minții… șamd” iar de partea cealaltă, evoluția continuă a științei despre care vorbești începe să răspundă la temele fără răspuns cu ajutorul Cabalei… care nu este o știință ci doar o ”filozofie” a misticismului iudaic (vezi teoria relativității a lui Einstein, cu materia este expresia energiei, care și-ar găsi echivalența metafizică în acele concepte cabalistice, Ayn și Ayn Sof, nimicul absolut și dumnezeul inefabil automanifestat înainte de primul act al creației; Sau punctul și cercul din rozicrucianism etc!) Aici apare însă o problemă – se cere să credem că, ”creaționismul” este bullshit (deși legea întâia și a doua a termodinamicii contrazic teoria Big-Bang) în schimb ni se cere să credem că credința cabala ar fi o cumnată aprigă a științelor exacte… Nu credeam să prind vremea unei interdisciplinarități bazată pe demonstrabil, nedemonstrabil și mai ales, irațional! Biblia spune așa: ” Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.” (Ecleziastul 3:11)
    Trăim niște vremuri de dictatură sub toate planurile: cei care stabilesc premizele de demonstrație a unui lucru sau altul, sunt păpușarii se joacă cu shift-ul a cărui esență este doar alienarea! O omenire alienată va fi cel mai ușor de stăpânit! Aristotel avea o vorbă, acela care susține că un lucru poate întruni în mod simultan două stări aflate în antiteză, nu este mai mult decât un buștean; și tot el oferea și soluția, cu bușteanul să nu te simți niciodată dator a-i oferi argumente! Citiți vă rog Hainele cele noi ale împăratului, de Andersen! Croitorii ăia, de l-au smintit și despuiat pe împăratul cela debil, de acuma croiesc hainele Terrei, și au sediul la ONU! Vai de copilul de pe creanga de cireș care va cuteza să spună că pământul e cu fundul gol! Nu va mai fi cu happy end!

  4. Nu vreau să par răutăcios faţă de nimeni (iar o să mă ia Răsvan „în bărci”, că-s blând!), dar mi se pare atât de caraghios să ne batem capul cu viaţa universului câtă vreme nu suntem în stare să ne vedem de scurta noastră viaţă omenească…
    Sunt din ce în ce mai convins că am ajuns la vremea în care eforturile de a trezi lumea la realitate sunt tot mai inutile şi în care ce fac eu cu viaţa personală e mai eficient decât orice altă pledoarie…
    Mă tem că am să mă apuc şi eu de… ciclism 😉

  5. Dragii mei, astăzi am fost intr-un magazin, împreună cu Carmen, nevasta mea. Acolo se vindeau de toate. Până și un… telescop. Carmen îmi spune: hai să-l încercăm, sa vedem cum se vede prin el. Da, dar ce te faci cu tavanul? Ca să incerci telescopul, trebuie să vezi, mai întâi, cerul, nu tavanul magazinului. Afară era soarele strălucitor. Chiar dacă ne-ar fi dat voie sa-l încercăm, ne-ar fi orbit lumina. Dacă așteptam noaptea, se inchidea magazinul. Trebuia sa-l luăm pe încredere. Asa e și cu Biblia. Sunt lucruri pe care nu le putem proba, pentru că nu vedem cerul. Ne oprim la primul plafon întâlnit in cale. Dacă vrem să ne convingem ca Dumnezeu a spus adevărul, cercetând si verificând toate lucrurile, vine veșnicia peste noi și ramanem de ocară cu știința noastră cu tot în brațe. Dacă ne apropiem de Dumnezeu cum nu se cuvine, cercetandu-L prin microscop, ne va orbi lumina lui. Credința mea vine de la Dumnezeu. Ea nu se pierde pentru că vrea Ironică, Mitilică sau Georgica. O pot pierde pentru că m-am indoit de Dumnezeu, nu de oameni. Eu cred in Biblie ca un nebun. Pentru că, din păcate, așa ne vede lumea, ca pe niște ne-buni. Ce mă interesează pe mine dacă Pământul are patru sau zece miliarde de ani, din moment ce Dumnezeu e veșnic și m-a chemat să petrec veșnicia împreună cu El?

  6. Răsvan, poate că Marinel știe mai bine decât mine de ce sunt eu în stare și de ce nu! Eu despre dânsul n-am habar de nimic! Dă-i te rog adresa mea de mail să-mi explice punctele neputinței în care mă aflu! Și… cine știe, poate voi avea parte de un proces de autocunoaștere cabalistică!

  7. Marinel, mi-e teama ca in loc sa ne dam cu bicicleta si sa cantam psalmi, o sa tragem cu arcul. Oricum tot e la moda. Ne reintoarcem la anii copilariei, ca de atunci nu am mai fost Robin Hood cu mountainbike. Dar cum ai avut primul initiativa, asteptam noutati 🙂

  8. Daniel, n-am înţeles rostul (i-aş spune) ironiei, dar poţi sta liniştit; nu ştiu nimic despre tine mai mult decât din lectura ocazională a comentariilor tale, şi poate că nici n-am această curiozitate neapărat. Nu-ţi cunosc neputinţele, drept pentru care nu văd ce ţi-aş putea explica. Iar dacă simţi nevoia de „autocunoaştere cabalistică”… gon on, căci din partea mea slabe şanse de ajutor… nu e domeniul după care să mă dau în vânt. Succes!

  9. Romulus dragă, nu ştiu care ar fi noutăţile pe care le-ai putea aştepta de la simplul mers cu bicicleta; le-au epuizat alţii. În plus, poate că mă gândeam la una ergometrică 😀
    Mai interesantă ar fi o relatare de la trasul cu arcul. Numai atenţie cum pui săgeata! S-au mai văzut accidente! 😉

  10. Marinel și Romulus: dragii mei, știu la ce arc faceți voi trimitere. Noi îl iubim pe arcașul ăla. 🙂
    Orice sport e bun, dacă e în aer liber și nu e contraindicat de medic. După ce arunci o viață întreagă săgeți în dreapta și în stânga și vezi că n-au avut niciun efect, lași metafora și treci la concret. 🙂

  11. Crezi că foloseşte la ceva e-mail-ul? Mă gândesc că atunci când cineva doreşte conversaţii găseşte adresa mea de e-mail pe blogul meu…
    Evident că îl iubim pe arcaş, dar cred că am să ajung să iubesc şi mai mult solitudinea lui. E mai puţin periculoasă… 😉

Comentariile nu sunt permise.