Cronici mondene (165) Afișul de la ”Dialogos”: psihologie, alchimie sau prostoplastie?

dialogos_eventCe semnificație are afișul conferințelor ”Dialogos” și al forumului cu același titlu?

Din start, m-a frapat contrastul dintre scaunul roșu pe un fond negru și cele două linii albe care traversează afișul deasupra.

Semnele transmit un anumit mesaj. Uneori, un simbol spune mai mult decât o mie de cuvinte. E adevărat, descifrarea acestor enigme s-a pierdut de-a lungul vremii. Au apărut altele noi, pe care e bine să le lămurim, din start, ca să știm cu cine și cu ce avem de-a face.

Conferințele și forumul se adresează unui public țintă, reprezentat de evanghelici. Din experiența anterioară, această grupare s-a dovedit extrem de credulă, extrem de ușor de mințit și de manipulat.

Faptul că facem parte din biserica vie a lui Hristos, că toți suntem frați ”în Domnul”, lasă necercetate atitudinile și trecutul unor personaje dubioase, luate ”pe încredere”.

Mari lideri ai mișcării evanghelice s-a dovedit, după 1989, că au colaborat cu organele de represiune securistă din statul comunist.

În mod sigur, o altă parte dintre turnători au scăpat sau au murit, înainte de a ne fi lămurit în ce a constat contribuția lor.

Dispariția securității care a aparținut regimului de dictatură nu a însemnat revenirea liderilor la sentimente mai bune. Transparența lipsește aproape cu desăvârșire, fuga de publicitate pe internet fiind amestecată cu propaganda pentru anumite mișcări dubioase, mânate de interese oculte.

E greu să faci vreun gest necontrolat în acestă lume cenușie, tot mai corectă din punct de vedere politic, înregimentată în masonerie, articulată în mișcări carismatice tot mai aberante, de vindecători ad-hoc și de misionari, mai mult sau mai puțin discreți, ai leprei ecumenismului, a unirii noastre cu Roma.

Uneori, apar semne că ceva nu e în regulă, așa cum este cazul și cu afișul respectiv.

Ce semnifică scaunul gol?

Prima direcție spre care m-am dus a fost Gestalt-terapia:

O metodă utilizată de terapia gestalt este tehnica scaunului gol. Aceasta este o metodă simplă de explorare a sinelui. Scaunul are o funcţie importantă. Terapeutul te poate ruga să îţi imaginezei că porţi o conversaţie cu cineva sau ceva imaginar care stă pe scaunul gol. Astfel, „tehnica scaunul gol” îţi stimulează gândirea subliinind emoţile şi atitudinile persoanei. De exemplu, terapeutul poate spune „Imaginează-ţi că tatăl tău stă pe acest scaun, îl vezi clar, şi acum, vorbeşte cu el despre felul în care te-ai simţit când a înşelat-o pe mama ta.”

Cele trei culori pot avea o semnificație alchimică, când sunt folosite într-un proiect vizual:

Negrul reprezintă absența luminii, fiind atașat ideii de pământ, de disoluție, de moarte, de haos.

Albul evocă apa, argintul, luna, sublimarea.

Roșul este soare, om, sânge.

La masoni, negrul este starea principală a non-manifestării, iar albul este simbolul divinității, unitatea și principiul manifestării.

În Ritul Scoțian Antic și Acceptat, perspectiva operei merge către negru, alb și roșu.

Nu știu cine a fost graficianul care a făcut afișul respectiv, dacă ceea ce spun eu aici a avut sau va avea vreo importanță pentru el.

O experiență asemănătoare am avut-o cu dnul Dorin Frandeș, muzician de elită, celebru și onorat, dirijor de filarmonică, om evanghelic care a fondat unul din cele două Cluburi Rotary din Arad.

La una din emisiunile despre muzica evanghelică de la un post de radio on-line la care a fost invitat și domnul Frandeș, prietenul meu Marinel Blaj, moderatorul serialului respectiv, a fost mesagerul meu și i-a adresat maestrului o întrebare impertinentă, despre semnificația mesoneriei pentru muzica lui Mozart. Dacă există anumite fraze muzicale distincte, cu un mesaj anume, în opera ”Flautul Fermecat”.

Maestrul Frandeș, vizibil iritat, mi-a răspuns ironic și a eludat, fără eleganță, din păcate, subiectul respectiv.

Îmi va răspunde domnul Emil Bartoș în același stil în legătură cu afișul de la ”Dialogos”?

Rămâne de văzut.

Anunțuri

72 de gânduri despre &8222;Cronici mondene (165) Afișul de la ”Dialogos”: psihologie, alchimie sau prostoplastie?&8221;

  1. Mai e o chestie, fiindcă sunt prieten cu tine și pentru că te iubesc, te trimit la o adresă de net, unde maestrul Frandeș deplângea starea deplorabilă a gardului din fața templului mason de la Arad. 🙂
    Iată ce scria el în acel comentariu:
    ”Cine poate explica ce e cu constructia aceea grotescă din fier ruginit, la ce foloseste si de ce e pastrata de zecfi de ani acolo. Mutilează imaginea ori din ce unghi ai incerca sa o privesti. Poate cineva o sa ia o initiativa indrazneata si o sa o dea la fier vechi !”
    https://blogaradean.wordpress.com/2013/01/20/templul-masonic-din-arad/
    Evident, totul nu e decât coincidență și doar coincidență. 🙂

  2. E bine şi atunci. Oricum, gardă uşoară îţi doresc!
    Nu cred că vei primi un răspuns. Emil nu e un client al blogurilor… Şi pe al meu îl citeşte doar ocazional. Poate e prea ocupat cu… Gestalt-terapia 😉
    Of, dacă ai şti ce greu e să fii între Scilla şi Caribda… Dar poate că e bine aşa, acupunctura face uneori minuni! 😉

  3. Nu ştiu, Răsvan dragă, dacă e doar o coincidenţă sau nu, dar ştiu că Dorin are mereu intervenţii legate de clădirile şi locurile din Arad. Are chiar o carte scrisă despre arhitectura Aradului, cu precădere legată de locaşurile de cult ale tuturor religiilor, inclusiv Sinagoga. Nemaivorbind de cât îl doare pentru clădirea Filarmonicii.
    Eu stau liniştit, Domnul ne ştie pe toţi… 🙂

  4. Marinel, nimeni n-ar fi avut îndrăzneala, în afară de tine, să-l întrebe în emisiune chestiile alea pe maestrul Frandeș.
    Cât despre dl. Emil Bartoș, eu zic că ar face mai bine să caște bine ochii în jurul lui, când face ceva, pentru că totul ajunge pe net. Aici are prilejul să vadă ce ecou au acțiunile sale, iar conferințele alea, cu invitații aleși destul de dubios, cu trei apropiați, la un moment dat, de ecumenistul anglican Mănăstireanu, cu sigla asta dubioasă și cu poticneala de la început cu dreptul la proprietatea pe moft, nu-l recomandă ca pe un om al vremurilor noastre.
    Or, conferințele lui vor să arate contarariul, că e ancorat în prezent. Or e dreptaci, or e stângaci. 🙂
    Dar nu trebuie să explice el: o poate face desenatorul, graficianul respectiv. Cum îl cheamă pe tip? sau și asta e secret?

  5. Asta cu grija pentru clădiri, și mai ales pentru cele de cult… masonul tot mason! 🙂
    Ordinea este o condiție esențială în formarea lor, în simbolurile lor. Au transferat-o pe cea din construcție, în ritual, în simbolică.
    Marinel, n-am nimic cu ei, dar un lucru îmi e foarte clar: or ești creștin, or ești mason. Nu se poate din amândouă.

  6. Draga Rasvan,
    si eu iti doresc sa aveti garda cu putine evenimente…
    Trebuie sa recunosc am crezut ca te-ai mutat acolo pe ,,f”
    Am vrut sa-ti amintesc faptul ca … la inceput a fost Blogul…
    Ma bucur de fiecare noua poastare si citesc…citesc si comentariile.

    N-am gasit timp pentru a urmari ce s-a intamplat acolo la ,,Dialogos” asa ca nu ma pronunt.
    Referitor la scaunul gol… uite ce -mi trece prin minte.
    Se spune ca la masa la care este adunata familia sarbatorind Pastele si ei lasa un scaun liber.
    Ei spun ca il asteapata pe Ilie.

  7. Foarte interesanta semantica simbolurilor, pe care o aduci in discutie, draga Rasvan. Nu stiu daca, designerul, chiar are o astfel de interpretare constienta a imaginii pe care a creat-o, sau pur si simplu e mers pe un instinct grafic, format de-alungul anilor.

    Ce mi se pare interesant este faptul ca, acum douazeci si ceva de ani, discutand cu un pastor despre viitorul crestinismului evanghelic, tot ce mi-a spus, vad azi implinindu-se. A avut o capacitate de predictie exceptionala, desi, in acea perioada nimic nu indica spre un deznodamant ca cel din prezent. Crestinismul este si va ramane un taram de lupta intre dusmanul principal al lui Cristos si Cristos. Crestinismul a devenit un teren foarte complex, in care daca nu ai cateva diplome nu ai nici o sansa sa intelegi nimic. Ma intreb, dintr-o astfel de perspectiva, ce s-a intamplat totusi cu „neinstruitii” care au existat din primul secol pana in urma cu 30 de ani? Nici unul nu aveau habar de nimic? A devenit crestinismul apanajul unei elite intelectuale? Mi se pare ca ne indreptam spre o sofisticare fara sens a crestinismului. Odata cu dezvoltarea tehnologiei, medicinei, fizicii, matematicii, crestinismul a simtit nevoia sa devena un camp de cercetare la fel de complex. Ce cercetam? Daca in fizica materia neagra(dark matter) este ultima frontiera pe care se zbat cercetatorii, oare teologia ar trebui sa isi faca si ea un institut de cercetare ca cel de la Cern sa accelereze particule teologice, sa fugareasca verbele si malaxorul de analiza sintactico-morfologica? Paradoxul reiasa din faptul „ca cu cat” teologii „accelereaza” mai multe particule dau tot mai mult in dark matter. Cred ca vom studia, nu peste multa vreme, doar dark matter, dar vom avea specialisti la Cern Theology care vor invarti particule si vor cauta particula lui Dumnezeu – Higgs Theology Boson. Daca interactiunea dintre politica si religie a fost un dezastru, mixtura dintre religie si stiinta atinge culmile antagonismului. Cred ca in ziua de azi nimeni nu l-ar asculta pe Cristos vorbind deschis cu oamenii, cum a facut-o acum 2000 de ani, pana nu si-ar lua niste diplome ca sa inteleaga si el ce e cu teologhia 😦

  8. Dragă Mitică, nici pe facebook n-am mai făcut mare brânză. Am dat niște poze și atât. Trebuie să scriu pe blog cum gândește un om trecut de 60 de ani, care mulțumește lui Dumnezeu că i-a dat credință și că nu vede înaintea sa un zid negru, numit de unii neant, de care să se teamă și după care să se piardă.

  9. Dragă Romulus, unul din corifeii arhitecturii bauhaus spunea că unii pot să creeze lucrări deosebite, fără să cunoască ceva despre teoria formelor și a culorilor. E o dovadă că au intuiție și pot continua pe această cale. Dar dacă se dovedește că lucrările lor sunt un kitsch, prin amestecul alandala a culorilor și liniilor, e semn că oamenii respectivi trebuie să se informeze, să citească, înainte de a face o operă grafică.
    Înclin să cred că graficianul sau graficiana în cauză nu și-a făcut probleme. Sigur nu l-a citit pe Rene Guenon, Borges sau pe Umberto Eco. 🙂
    E foarte important ce pui pe frontispiciu. Asta dacă nu e vorba de coperta romanului lui Stendhal, Roșu și negru.

    Cu dark matter și gaura de vierme am văzut un film artistic. E în mare vogă. Interstellar. Acolo să vezi! Acolo să te ții! 🙂

  10. Da, teologia contemporana academica deja e interstelara si prezinta multe gauri negre. Ultima gaselnita a lui Stephen Hawking sustine ca tot ce trebuie pentru ca universul sa se autogenereze este forta gravitationala, odata ce asta exista in rest totul se intampla automat. Pai cred ca intr-acolo ne indreptam si cu teologia moderna, cu dialogos-teologos – se va descoperi atractia gravitationala a verbului in greaca si ebraica si de acolo totul se va autogenera automat, nu ne mai trebuie nici creator. Deja pe Higgs Boson versiunea teologica l-am descoperit, il avem.

  11. @Marinel, ,,Of, dacă ai şti ce greu e să fii între Scilla şi Caribda”
    Cred ca e greu Marinel..
    .Pe aici e o vorba ,,N-ai ce face” !
    Uite pentru ca spuneai ca sunteti prieteni vechi .
    Eu am cunoscut un tinerel cu numele .Emil Bartos. Nu-mi amintesc anul .
    Era student in Timisoara la Politehnica . In oraselul nostru a venit pentru o surta perioada de practica la uzina unde lucram eu .
    Ce zici ? e aceeasi persoana?

  12. Pe atunci credinciosii dintre studentii timisoreni ne-au lasat o buna impresie . Au venit si la biserica , nu s-au rusinat. Aveau grupuri de studiu biblic .Am avut cu Emil o discutie interesanta atunci . Dupa acea intalnire nu ne-am mai vazut .
    [eu am o tinere de minte petru care -I multumesc lui Dumnezeu…desi unele lucruri din trecut as vrea sa le uit.]

  13. Mă bucur să aud asta, Mitică, deşi nu mă surprinde. Uite, ca să vezi cum a evoluat tinerelul Emil de atunci, după ce a trecut prin nişte experienţe groaznice în viaţă, am pus mai sus, în primul comentariu de la această postare, un link cu o predică pe care a rostit-o recent la noi în biserică.

  14. Dragă Marinel, am reușit, pe bucăți, să ascult predica lui Emil Bartoș. E un actor bun, în sens pozitiv vorbesc: frazează frumos, interpretează frumos…
    Zice el (la min 30:17): Dumnezeu e cu mine, pot comunica cu El… etc. După care trivializează conținutul cu patronul, cu atitudinea noastră în lume, etc.
    Dimineața mi s-a făcut dor de Richard Wurmbrand și am luat de pe raftul bibliotecii un volum de-al lui, care îmi e foarte aproape. L-am luat cu mine la servici, în gardă. Se numește ”Îmbătat de dragoste”. Wurmbrand vorbește despre Hristos (Emil Bartoș nu știu de câte ori a pomenit Numele Domnului în predică, el vorbind acolo despre Dumnezeu).
    Scria pastorul Wurmbrand: ”Eu nu vă chem să veniți la El. Cuvintele sfințite sunt: Veniți la mine. Deci, nu veniți la Isus-el, adică nu vă faceți din ”el” un obiect de închinare. Isus să-ți fie ”Eu!”.
    ”A veni la Domnul înseamnă a veni la Unul ale cărui chip și asemănare le ai și tu.”
    Superb, nu? Sunt profunzimi acolo pe care nu le atinge Emil Bartoș, îmi pare rău că trebuie să-ți spun…
    Mai mult decât atât, am avut surpriza enormă să găsesc la Wurmbrand un citat de care s-a folosit și Tarkovski în filmul ”Nostalghia”:
    ”Isus i-a spus Caterinei de Siena: Eu sunt Cel ce este, tu ești cea care nu este.”
    Dar, ca să ajungi la această stare nu e deloc ușor și tare mi-e teamă că ceea ce numim noi creștinism e o formă edulcorată care a pierdut fondul problemei.
    Nu, Emil Bartoș nu-mi spune nimic nou sufletului, dragă Marinel.

  15. Aşa o fi, Răsvan. Poate sufletul tău e mai pretenţios. M-aş fi mirat să nu găseşti o hibă 😀 Dar, în fond, vorba aceea, nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place mie.
    Am totuşi o întrebare: de ce neapărat ceva nou? Mesajul Evangheliei e simplu şi acelaşi. Nu există, din punctul meu de vedere, perioada lui renascentistă, clasică, realistă, fauvistă, cubistă etc. Dar, pe tema asta vom avea timp să discutăm o veşnicie. Poate că inclusiv cu Emil 😉

  16. De cativa ani, de cand blogurile(web-logurile – publicatii online) au inceput sa aiba reactii, sa ofere feedback fata de actiunile, predicile, cartile liderilor evanghelici. Acestia au fost socati. A fost o trecere de la perioada in care liderii evanghelici erau complet lipsiti de orice feedback, nimeni nu valida, nu critica ceea ce spun si fac, la o perioada in care actiunile lor sunt publice, analizate, criticate sau apreciate. Pentru acestia, netul reprezinta un disconfort major. In fond reactii au existat intotdeauna, dar autocenzurate. Daca afirmai ceva altceva ce sa nu fie ovationist erai catalogat ca un om ciudat, astfel nimeni nu isi exterioriza opinia. In cel mai extrem caz te mutai la alta biserica, sau unii preferau sa fie prezenti pe la alte biserici si tot mai absenti la propria biserica. Cand nu ai o feedback vizavi de calitatea actiunilor si predicilor tale iti formezi o opinie gresita asupra capacitatii personale, tot ceea ce faci este sublim, perfect. Foarte multi lideri crestini si-au format o imagine narcisista, nu s-au lovit de opinii critice fata de ceea ce fac ei. Lucrurile nu stau chiar asa, prostii fac si au facut chiar si cei mai mari oameni ai lui Dumnezeu din Biblie.

    Nu consider deloc corecta pozitia liderilor care evita orice autoanaliza, discrediteaza cu multa intensitate orice opozitie. Nu cred ca o astfel de atitudine este biblica, dimpotriva. Crestinii primului secol aveau o atitudine mult mai analitica. Cine ma critica este un idiot. Cum isi permite, doar eu sunt …cu multi epoleti pe umeri. Ei deja asta este o atitudine lipsita de obiectivitate. Cred ca un lider care nu accepta si o opinie critica a cazut in extrema subiectivismului lipsit de orice fundament religios valid. Indiferent ca este Rick Warren, ca este Billy Graham trebuie sa aiba si o privire detasata fata de sine. Cum spuneai, Rasvan, de acel scaun gol, se ne imaginam putin ca pe acel scaun gol stam chiar noi si ca eu ma uit la mine. Ce parere am despre ceea ce am zis si am facut? Si ce daca esti academician in teologie(apropos de ce nu exista inca academicieni si in teologie?) trebuie sa ai capacitatea de a fi si obiectiv. Reactia fundamentala este de suparare, de ignoranta, de superioritate agresiva, nu te mai vede cu ochi buni. Cred ca asta nu este deloc biblic.

  17. Ştii, Romulus, astăzi, din „puţul” gândirii mi-a ieşit un „mugur” (o fi bătând primăvara la uşa sufletului meu?). Şi îmi spunea „mugurul” acela cam aşa: „mai bine să mă înşel iubind, decât să am dreptate cârcotind”. Poate că sunt eu deja deranjant de… blajin, dar ăsta sunt, altul mama nu mai face!

  18. Marinel, ceva nou nu în sensul temporal, ci al unei perspective de care să nu fi știut. A unor profunzimi pe care le regăsesc atinse și în unele texte din Filocalie. E vorba de creștinul care sunt eu, nu de altcineva. Nu judec pe alții. Vreau să mă raportez exact la dimensiunea creștinismului din primele secole, nu la ceea ce se predică azi pe la noi.
    Emil Bartoș e, dimpotrivă, pe val. El e modern, nu Wurmbrand. Nu e problema de îmi place sau nu îmi place ceva, nu e chestie de gust. E mult mai complicat. Tu știi la ce mă refer, dar te-ai supărat pe mine.
    Nu mi-ai spus: de câte ori a pronunțat Bartoș numele lui Isus în predică? Nu pot să iau iar la ascultat banda, de-aia te rog pe tine. Nu știu, poate mi s-a părut.
    Avea Cornel Almășanu o vorbă: dacă predică unul și nu vorbește de Domnul Isus, Cuvântul nu e de la El.
    Te rog să numeri și să-mi spui.

  19. Dragă Romulus, teologi academicieni spui că nu sunt… dar masoni câți or fi? că din ăia sunt cu siguranță! 🙂
    Nu știu, presupun că academia venind din antichitatea platoniciană, adună valorile umaniste din cultură, din știință…
    Cum să-l faci academician pe Preaînaltul? 🙂

  20. Ei, acum chiar m-ai surprins. Numai la aritmetică nu m-am gândit… Eu ştiu pe cineva care spunea că dacă predică cineva şi nu vorbeşte despre pocăinţă, Cuvântul nu e de la Dumnezeu. Dar, mă rog, reţinem citate şi le folosim după cum se potriveşte. Dacă ar fi să facem… dialogos 😀 , aş putea să citez: „Eu şi Tatăl una suntem”, dar cine sunt eu să… Mene, Mene, Techel, Uparsin. În fine, nu sunt eu chemat să fiu avocatul cuiva…
    Nu m-am supărat deloc pe tine! Eu nu mă supăr pe prieteni! A, că mai răspund şi eu la „săgeţi”, aşa-i la paintball ! Să nu uităm, totuşi, că paintball-ul e un joc. 😉
    Uite, totuşi, mi-am amintit bine predica şi ştiam unde a pomenit despre Domnul Isus. Verifică de la minutul 15:51 încolo. N-am mai continuat numărătoarea, mai ales că subiectul predicii era din Psalmul 139 şi, contextual, era normal ca Dumnezeu să fie în prim plan.
    Acum, normal că nu mă aştept la o schimbare de opinie, aşa că mă opresc aici. Cum spuneam, nu sunt avocat…

  21. Marinel, să ții o predică de 45 de minute și să nu pronunți niciodată (cred că niciodată… poate mă înșel) numele Domnului, să nu pronunți Numele Sfânt al lui Isus, tu numești asta creștinism?
    Pe bune, chiar crezi asta? Bine, verific.
    Cât despre faptul că vorbește de un Psalm…, toată Biblia vorbește numai de Hristos. Nu e o justificare…

  22. Of, Răsvan… dacă ai ştii câte s-au scris în zilele astea despre mine şi despre ce am scris pe blogul meu de la începutul anului, câte s-au… cârcotit, n-ai mai personaliza atât. Gata. Mă opresc. Întorc versetul acela cu „mai bine să dai…” pe dos şi stau în banca mea. În fond, cui prodest? Mai bine scriu reţete vegane. Măcar alea folosesc cuiva… 🙂

  23. Am verificat la minutul ăla… tot nu zice. Nu e vorba de poezia de care amintește… E o predică creștină fără a aminti numele lui Isus… E o performanță, trebuie să recunosc!
    Te rog să mai cauți, poate greșesc.

  24. Uite, am să-ţi spun o chestiune. Nici acum cu intenţia de a lua apărarea, căci, aşa cum spuneam, nu vreau să mă transform în avocat. De dragul dialogului. Am auzit la viaţa mea, fără exagerare, mii de predici. Dacă ar fi să socotesc doar 52 de săptămâni x 2 predici x 20 de ani (am rotunjit ca să fie calculul mai uşor, şi n-am pus zilele de miercuri!), tot ies peste 2000. Între ele am auzit şi predici, să mă ierţi, de-a dreptul stupide, în care Numele Sfânt al Domnului Isus era pronunţat tot la al cincilea cuvânt. E ăsta un criteriu? Parc-ai fi chirurg! 😀

  25. Marinel, nu știu ce tâmpenii scriu unii despre tine, pentru că nu le citesc. Mai bine, pentru că aș reacționa peste măsură. Tu ești prietenul meu și mă doare să știu că te frământă așa ceva.

  26. Marinel, tu ai dreptate. Mai bine iubind decat carcotind. Pe Emil Bartos l-am urmarit de circa 14 ani, mi-a intrat in atentie cand am aflat ca este rudenie cu pastorul Marius Sabou si l-am vazut la biserica. Pe acea vreme nu era internet, unii mai aveau ico-colo casete inregistrate. Pe internet ii urmaream predicile cand le gaseam, dar asta dupa ce youtubul a venit la moda si pentru evanghelici. Cam acesta este nivelul la care il stiu pe profesorul Bartos. Tu il stii foarte bine, sau ma rog la nivelul la care te-a lasat sa ii cunosti viata. Inteleg, pe de alta parte, nivelul la care se raporteaza unii la altii profesorii la universitati. Nu exista acest tip de gandire discriminator, separatist. Tu te-ai declarat pro-teza volfiana, ok, no problem tot coleg, frate bun crestini imi esti. Exista un „tonus” universitar pe care noi, cei care lucram in alta parte, il intelegem mai greu. Noi univesitarii suntem colegi, experti, indiferent ca tu afirmi o teza sau eu sunt pro alta teza. Asa se intampla si la universitatile celelalte. Eu sunt de mate, tu esti romana, celalalt e de fizica, unu e ateu, altul e musulman si altu e crestin(dau un exemplu) dar toti suntem buni prieteni, toti ne impacam bine, toti ne vizitam, toti ne endorsam reciproc. Asta e atmosfera universitara. Nu la fel e si cu cei dinafara lumii academice. Ei observa faptul ca cel crestin isi duce la biserica ateul si musulmanul si considera ca asta este o endorsare. Paradigma difera, academicii nu isi imputa reciproc fidelitatea fata de o doctrina sau alta. Daca esti la facultate stii meserie, in rest e politic corect sa nu ma intereseze ca tu, profesor la o facultate evanghelica te inchini cu fata la Meca de 3 ori pe zi. Esti bun la materia pe care o predai? Super atunci esti un bun crestin. In biserici, de exemplu, se procedeaza diferit. Daca flirtezi cu astfel de teorii esti invitat tot mai rar la predica, pana dispari de pe scena, chiar daca erai cel mai bun. Stiu predicatori foarte talentati, care temporar au avut o deviere doctrinara(dar nu atat de grave) si in ciuda talentului lor nimeni nu le-a mai acceptat prezenta, nici la forumuri nici la amvoane. Si dupa ce s-au corectat, au ramas tot anonimi. Imi place ce zice Rasvan, „vreau să mă raportez exact la dimensiunea creștinismului din primele secole”.

  27. Nu mai caut, Răsvan. Deja mă simt penibil. Dar dacă aşa vrei tu… ce nu fac eu pentru un prieten. Am să-ţi citez din memorie: (spune Emil, în contextul relatării privind albumele cu fotografii) „El (Dumnezeu) când cunoaşte, cunoaşte perfect… Niciun lucru nu Îi este necunoscut. Aţi auzit de expresia spusă de Domnul Isus în evanghelii, că până şi perii din cap vă sunt număraţi…”
    Acum, să mă ierţi, dar chiar am impresia că discutăm… discuţii… 😦

  28. Nu, Marinel, te înșeli, nu fac disecție pe predici. Am altă scară de evaluare, atâta tot. Ai citit Spurgeon, de bună seamă. Ai citit Wurmbrand, de bună seamă. Cîte pagini fără menționarea numelui lui Hristos ai găsit?
    Hai să citez și eu, ca un chirurg dur cum spui tu că sunt, dintr-o pagină de la nenea Wurmbrand:
    ”Maria Magdalena L-a iubit și i-a spălat picioarele cu lacrimile ei, neavând nicio idee că ar putea obține de la El iertarea păcatelor și un loc în rai. Ea L-a iubit doar de dragul iubirii. Fă și tu la fel!”
    Asta vreau să simt când citesc despre Isus: că omul acela e topit de dragoste pentru Hristos. Așa vreau să fiu și eu, la starea aia vreau să ajung.
    De vorbe sunt sătul…

  29. Doamne, unde am ajuns? Romulus, te rog să-mi arăţi de unde ai tras concluzia că „tu te-ai declarat pro-teza volfiana”. Dar, vorba asta la modă, „cu subiect şi predicat.” Numai la asta nu m-am aşteptat… Chiar sunt curios. Că, dacă e aşa, atunci nu mai aştept să fiu luat la palme, mă duc şi mi le trag singur. O săptămână în şir! Acum, să nu vii să spui că de dragul de a nu mă vedea luat singur la palme nu-mi spui… 😛

  30. Bun, corect, dar ai verificat, totuşi, citatul dat de mine? Asta ca să nu trăiesc cu senzaţia că m-ai pus la… numărat degeaba! 😀
    Unde am spus eu că eşti „chirurg DUR”? Şi chiar… disecţie? Bine că n-ai zis… autopsie! 😀 Brrrr

  31. Am ascultat din nou minutele alea, unde o lua cu secretele bărbatului, pe care le știe nevasta… Ăla? 🙂
    Să cauți numele lui Isus într-o predică precum acul în carul cu fân, asta da creștinism! 🙂

  32. Aşa o fi. Asta e când uităm ghilimelele care ne pot scuti. Cât priveşte chestiile cu… imamul, Conţac, Dialogos, Bartoş… vă aşteaptă surprize! Aproape că îmi vine să-mi pregătesc gulerul ăla alb, model Robespierre 😀 Suntem o biserică… ciudată, veţi spune, cu siguranţă. Şi totuşi, a lui Cristos şi în slujba Lui. FĂRĂ ABSOLUT NICIO ÎNDOIALĂ! UIte, eu îmi propun să mă opresc la asta: https://www.youtube.com/watch?x-yt-cl=85114404&x-yt-ts=1422579428&v=Xlj4TOieGMs#t=113

  33. Marinel, cum să fac să trăiesc în lume (și ce lume, Doamne, ce lume!…) și să mă adâncesc în Hristos, să mă umplu de Hristos… Formula asta eu nu o știu… E nevoie de meditație, de post, de rugăciune… dar vine unul la servici și-mi ridică sângele în cap și s-au dus toată pacea și smerenia…
    De câte ori zic că acum or niciodată, pune, Doamne, strajă gurii mele, vine o ispită și mă dă grămadă și scot o vorbă pe gură de cade tencuiala de pe pereți, de se usucă lumânarea… Or, din prisosul inimii vorbește gura…
    Eu teorie știu… Practica mă doboară…

  34. Lasă, Răsvan, se pare că ascultăm posturi diferite. Eu am dat un exemplu, primul de care mi-am amintit, tu găseşti altceva, n-am de gând să stau la numărat. Pe bune, o să zici că sunt prea sensibil, că nu mai sunt… blajin, dar mă simt luat deja „în bărci” şi mi se face … rău de mare 😀
    Nu sunt genul care să mă încăpăţânez să am dreptate. Plus că, în faţa prietenilor sunt întotdeauna dispus să las de la mine…

  35. Draga Marinel, eu nu sunt specialist in litere, dar nu acelasi lucru il pot afirma despre tine 🙂 . “tu te-ai declarat pro-teza volfiana” – asta s-a dedus ca ziceam ca tu esti pro-volfian? 😀 Bun asta a fost tare 😀 . Am folosit doar persona intaia si a doua pentru lejeritatea in exprimare, departe tare de mine sa te fac pe tine, Marinel Blaj, volfian 🙂 .

  36. Da, Răsvan, dar ca să mergi pe ape trebuie să cobori din barcă. Şi, în stilul ăsta de care am parte în ultima vreme mă tem că iau şi vâsla cu mine. Ştiu eu pentru ce 😀

  37. Dragă Romulus, Sper că n-a început să-și dea palme singur, cum zicea… 🙂
    Dacă apare vânăt la cină, ne-am ars, trebuie să ne cerem iertare de la sora Florica. 🙂

  38. Da, Marinel, dar presupun că din barcă o să te arunce alții… Dar, Credință ai, ușor ești… eu nu știu ce mai stai la gânduri… 🙂
    Ești ca o plută de pescuit oameni. 🙂

  39. Păi, dacă îţi spun, ce surpriză mai e aia? 😉
    Romulus, cum n-am văzut ghilimelele, care nu sunt, totuşi, litere şi, mai mult, dacă bine îmi amintesc, se folosesc (cele franceze) şi la ceva funcţii, am crezut aşa. Scuze, dar la câte „coape” mi-am luat fiindcă am avut „îndrăzneala” să stau de vorbă cu Conţac ca un om normal, să scriu despre Dialogos ca despre o iniţiativă bună (că de monologos m-am cam săturat!), să cred că Emil e un om deosebit (după ani de prietenie), aproape că e de înţeles. Tocmai de aceea, îmi pun căştile pe urechi şi mă refugiez în muzica mea cea de toate zilele…

  40. E foarte bine că ai stat de vorbă cu Emanuel Conțac. Cine să te acuze de așa ceva? Că întâlnirea a decurs civilizat, frățește… Asta e partea minunată a conferinței ăleia. Asta arată că sîngele apă nu se face. Vorbesc de acela de la Cruce…

  41. Marinel, imi place hiperbola, ca un procedeu literar, vai ce surprize am avut la unele comentarii, chiar daca am lamurit, ulterior, procedeul folosit tot cu pata pe caciula am ramas, ca exagerez si nu stiu despre ce vorbesc. Pai da, hiperbola este exagerare, dar deh. Aici, in acel comentariu, am folosit doar un artificiu narativ, vai si unde s-a ajuns 🙂 . Nu sunt expert in litere dar mi-a placut limba romana, chiar daca mai pun uneori virgula intre subiect si predicat si am mai invatat si cateva limbi, deci un pic, un pic de afinitate cu literele am, chiar daca un anumit personaj ma facea ca am logica de roata dintata 😀

  42. @ Marinel, ,,dar ca să mergi pe ape trebuie să cobori din barcă”
    Ai zis ceva de ghilimele …aici trebuie ghilimele duble. odata ca te-am citat si inca odata petru titlul unei carti….[J .O]

  43. Marinel, nu stiam ca atunci cand se foloseste un artificiu narativ trebuie pus in ghilimele. Stiam ca perspectiva narativa se subintelege din context.

  44. …am venit si eu asa ca sa nu fiti doar trei….Marinel mi-a adus aminte de un autor pa care-l indragesc.

  45. Ai dreptate, Mitică. În fond, viaţa noastră întreagă e între nişte ghilimele. Măcar de-ar fi alea cu „bine, rob bun şi credincios” 🙂

  46. Și Marinel chiar duce lupta, dragă Mitică… Muncește la biserica aia a lui, trage pentru echipă… și duce echipa după el… Traduce cărți creștine… ce să mai spun… E un exemplu, pentru mine, cel puțin… Îl mai ciupesc de cîte un ciolan, dar asta e… Nu pot să mă schimb la bătrânețe… dacă nu râd, mor. 🙂

  47. Dragilor ce tensionata e lumea evanghelica. Rasvan, ai reusit sa „incorderzi arcul gandirii” noastre uite ce ne-am pus la vorbarie si era sa iasa ca la DNA 😀 .

    Multumesc, Marinel, m-am pus pe ascultat, frumoasa piesa 🙂 .

  48. Da da, tot ce se intampla de acum incolo e din cauza celor de la Dialogos 🙂 . Aha, mi se pare mie ca mi-a cazut lantul, Rasvan, dar fiind obisnuit ca tot romanul sa mearga si cu lantul cazut, nu am mai bagat in seama 🙂

    Nu se deschide melodia ca a fost eliminata, dar al luat-o de pe youtube cu cautare dupa „EPITAPH – King Crimson”. Prima din lista e melodia cu pricina.

  49. Am avut o zi faina ,Draga Rasvan…va doresc o noapte linistita ,voua care sunteti in tura …celorlalti la fel de linistita si cu refacerea energiilor.
    O luam maine de la un alt capat .
    .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s