Cronici mondene (166) O nouă ipoteză de lucru pentru decriptarea afișului de la ”Dialogos”

10931249_1528753850734294_443683400473555464_nDiscutând ”pe surse” am ajuns la concluzia că persoana care s-a ocupat de afișul de la ”Dialogos” este membră a unei biserici baptiste din Arad. Numele ei are mai puțină importanță.

Probabil că nu a dat doi bani pe cele scrise de mine în postarea de ieri.

Poate că a spus: chestii lumești, bate câmpii. Nu știu. Merge vorba că prin bisericile noastre nu se prea dă lumea în vânt după cultură. Altele sunt prioritățile. Dar, cum orice generalizare e periculoasă, mă opresc aici.

Îi vin în ajutor persoanei respective cu încă o sugestie. Poate a citit din Richard Wurmbrand, care vorbește, într-un paragraf, tot despre culori și- sfântă coincidență!- de două dintre cele trei prezente pe afiș. Iată cum sună acest text:

Păcatele sunt denumite ROȘII în Scriptură, deoarece ele fac ca distanța dintre Dumnezeu și tine să fie foarte mare. Dar ALBUL purității este la dispoziția ta. Albul este plinătatea luminii. Isus este Lumina lumii. Dacă vrei Îl poți avea și tu. Numai astfel vei deveni neprihănit.” (Richard Wurmbrand- Îmbătat de dragoste, ed. Stephanus, 1994, pag. 39-40. Sublinierile din textul citat îmi aparțin.)  

Cel care face diferența între alchimiști, masoni și noi, creștinii, este Isus, Lumina lumii. Lumina lumii la masoni este cu totul altceva.

Cu alte cuvinte, culorile și formele sunt foarte importante. Ele vehiculează un set de idei, bazat pe un cod, nu cel genetic, la care ai sau nu acces, nu prin naștere, ci prin informație.

De negru nu mai discutăm, el nefiind, de fapt, culoare, ci o negare a luminii.

Am să aștept, în continuare, noutăți din partea organizatorilor. 

Întrebare simplă, aștept răspuns pe măsură: ce-au gândit acei oameni când au făcut afișul?

Anunțuri

14 gânduri despre &8222;Cronici mondene (166) O nouă ipoteză de lucru pentru decriptarea afișului de la ”Dialogos”&8221;

  1. Răsvan dragă, uite-aşa, doar de dragul dialogului cu tine, ce zici dacă fac şi eu un exerciţiu de „analiză pe imagine”, cu „subtilităţile” de rigoare?
    Să zicem că aş putea spune aşa: „pe fondul negru al întunericului, în mijlocul căruia tronează păcatul cu chemarea-i ispititoare a scaunului gol, Dialogos-ul scris cu alb reprezintă şansa purităţii prin conţinutul lui” 😀
    Ei? Ce zici, mă fac critic plastic? 😀

  2. Da, și pe scaunul ăla pe cine vezi tu că i-ar sta bine sub fund? Să nu-mi spui „Manastireanu” că mor. 🙂
    De plastic, da, dar critic mai puțin, că te-ai cam flescait de la o vreme încoace. 🙂

  3. Mă rog, Răsvan, n-o să spun ce ai sugerat tu, că nu vreau, Doamne fereşte!, să mori! 😀
    În plus, e nasol să te aşezi pe un scaun, aşa, fără să verifici. Dacă-i unul mai… moale? 😀
    Îţi spun eu că sigur cerem prea mult. Absolut sigur! 🙂

  4. Nu, ceea ce cer este o relație normală între producător și consumator. Când tot acest troc de imagine, eu fac carameaua, tu sugi carameaua, se duce in spațiul evanghelic am dreptul să întreb și să mă întreb. Am respect pentru tinerii „din lume”, cei care sunt isteți și dornici de cultură. Nu suport disprețul cu care ni se livrează marfa spirituală. E ca la magazinele ieftine din occident, unde cumperi ieftin marfă care se expiră azi. Nu există cale de negociere cu simbolurile. Mai ales că trecutul recent a dovedit că lumea evanghelică a mustit de excroci de tot felul. Inclusiv din învățământ. Dacă luăm totul la mișto, macar să știu. Am fost blând până acum, față de lucrurile pe care aș putea să le spun sau să le cer de la „ai noștri”.

  5. Wow! Simt cum mă ia cu fiori pe şira spinării… păi, dacă până acum ai fost blând… ce-o fi de-acum încolo? Mai ales că de mine zici că m-am fleşcăit… Dar, curios din fire, aştept… 😀

  6. @ KRST foarte frumos.

    Rasvan, citind cele de aici imi vine sa vorbesc science-fiction… Ma incearca o salba de tehnici de poet de doi lei…
    Dar hai sa-ti povestesc despre o intalnire ”minunata” pe care am avut-o cu un preot fara job! Omul acesta vorbea despre lumina, despre ”lumina” atemporala in care el avea capacitatea sa intre, potrivit unor legi interioare ale fiintei umane, si sa se bucure de divinitate cand enoriasii credeau ca el mai e acolo! Dar el nu mai era, era doar trupul sau care se misca singur! El, spiritul, era intr-un loc luminos unde se hranea cu protonii misticismului platonic! Iar eu, destul de palid, i-am explicat ca nu sunt interesat de tehnica lui de calatorie si defragmentare energetica! El, acest popa zabauc, era sucarit pentru ca voria sa fac un curs de nlp cu el, sa-l platesc nitel ca sa aiba si el de o ciorba energetica! Ei… dar o sa zici ca ce legatura are acest caz real, parol ca nu sf, cu subiectul tau! Uite ca are: de la crislamizare și evo-creație, pasul doi este o mai directă elucubrație! Eu vorbesc cu foarte mulți oameni, și să știi că am constatat ceva foarte grav – toți românii, mă rog, foarte mulți, de la București se dau în bărcile teoriei relativității lui Einstein și se lăfăie într-o shambalică vie a misticismului, a plenarismului, a atoate-ființei, a gândirii pozitive… Crezi că delirez? Pfui! Să vezi, cu două seri înainte de ReBelionul lui 2015 mă plimbam singur, pe la orele 23, în apropierea centrului istoric din Bucuresti! Omule, la ora aia, pe stradă, zici că din basmele poporale cu Nichipercea, era unul de vindea cărți nene… Cam babac, dar tare în gutapercă și cu un fel de ciocate din piele întoarsă! Băi nene, înțelegi, la ora aia? Pfui,,, și eu cum mă plimbam așa, ca Eminescu, ce zic: ”hai să mă uit prin vechiturile omului!”. Neică, n-am ce face și aduc vorba de execuția cu sânge rece a Romanovilor după care încerc o palidă răsfățare a valorilor creștine la ortodoxia românească… eram prea istovit la ora aia să mai mă confrunt cu încă o acuză de erezie! Bine nene, ce să vezi! Omul, cu nasul cam coroiat, i s-au aprins ochii in cap si a inceput sa le amestece nene cu karma, cu Bodhi Darma si cu ca ”ce e poate sa nici nu e!” Eu incercam sa-i spun ceva dar as: un fir de saliva i se scurgea in coltul gurii, parand ca se hranea si el cu energia cosmica precum popa ala care levita intre dimensiuni de-ti spusei mai inainte! Eu i-am zis ca sunt crestin dar nu am precizat ritul! El s-a grabit pe urma sa scuipe peste crestinismul biblic zicand ca neoprotestantii astia e cam periculosi si trebuie civilizati! Eu atunci l-am lasat cuc, i-am zis ca sunt un ortodox neoprotestant! Atunci el si-a imbunatatit discursul despre neoprotestanti, ba a inceput sa infiereze biserica strabuna! Of… Si eu nu stiam cum sa plec fara sa-l jignesc! Oricum i-am taiat-o de cateva ori si i-am spus ca e in eroare! Atunci el s-a ridicat pe varful ciocatelor sale stranii din piele intoarsa si mi-a zis ca el e profesor de filozofie: nu stiu de ce insa, nu ma privea deloc in fata ci statea numai din profil ca alea cu ”wanted”… Si am zis in sinea mea, scuipandu-mi in san: ”Ce cauta asta aici, de parca ma astepta la ora asta tarzie? O fi cumva nichipercea?” Am plecat… Dupa cateva zile, m-am intalnit cu o cunostinta care, ce sa vezi, e crestina de 2000 de ani si mai recent, plictisita de atata antichitate, si-a luat nume de floare ca sa-si schimbe viitorul! Of… apoi da-i cu iehovistii nene… Degeaba le spun… simt ca sunt nepregatit pentru asta… dar le spun, le arat greselile… degeaba, sunt privit ca un nebun! Apoi cu doi mormoni – unul dintre ei, mai taner, a fost sensibilizat de mesajul meu si ar fi dorit sa asculte mai multe, dar ala mai in varsta, vazand ca ii evanghelizam in strada, l-a luat de urechi si pe-aici ti-e drumul! Sa mai spun, ce? Zilele astea ma tot gandesc la Wurmbrand, el a fost minunea de la Dumnezeu de care ne-am batut joc un popor intreg prin aceea ca nu am invatat nimic de la el… Da-i cu moastele insa, poate mai au ceva maduvi… Asa si cu scaunul ala gol: acolo sunt neicule moastele unui nichipercea cibernetic! Stii de unde vine termenul, asa-i? Vine de la viziunea lui Wiener care aborda creierul uman ca pe o masina input-output… In mediul neoprotestant au inceput sa patrunda servicii, de ”calitate”, pentru eficientizarea credinciosilor mai ales a liderilor – ei trebuie initiati in lidersip! Cand incepi sa crezi in dumnezeul launtric atunci ai iesit neica din gradina Edenului… Asa si cu astia cu maimuta lor rosie coapta, cu pamantul lui Oparin si cu barbile lui Darwin… Scaunul acela si culorile, le-ai ”citit” bine insa nu uita ceva – multi dintre interlocutorii, crezi tu, care pun in scena astfel de mizerii, sunt doar niste inflitrati/apostati! Mai bine i-ar fi chemat Apostu sau popa prostu! Ar fi fost mai bine… Ma scuzi pentru debitul verbal dar zilele astea sunt atins de o raceala profunda si m-am gandit ca poate iau un premiu Pulitzer pentru geniul meu de cronicar…

    Sarut mana nene!

  7. Daniel, să știi că ăla cu ciocate era necuratu. Nu intamplator ti-a iesit tie in cale. Parca am citit o pagină din „Maestrul și margareta”. Numai că scrisă chiar mai bine.
    Gândire pozitivă zici? Exact despre asta vreau să scriu azi, daca am vreme. Și tot legat de afișul ăsta. Dracul și-a bătut rău joc de biata ființă care l-a conceput. Am sa explic de ce orientarea, așezarea scaunului respectiv, roșu cardinal, are o semnificație cu totul specială.
    Oricum, tu duci o luptă grea spirituală cu lumea din jur. Domnul să te apere, pentru că nu e de glumit cu cel rau. Iar de tartorii de pe pamant, voi vorbi tot azi, ca nici la Dialogos-ul ăsta treaba nu suna prea bine.

  8. Din primul, asta: „Scaunul acela si culorile, le-ai ”citit” bine insa nu uita ceva — multi dintre interlocutorii, crezi tu, care pun in scena astfel de mizerii, sunt doar niste inflitrati/apostati! Mai bine i-ar fi chemat Apostu sau popa prostu!”
    Din al tău: „Parca am citit o pagină din “Maestrul și margareta”. Mai ales că romanul lui Bulgakov chiar mi-a plăcut mult la vremea respectivă. Mă bate gândul să-l recitesc zilele astea. Poate mă dumiresc…

  9. …una dintre primele indeletniciri ale zilei petru mine este sa fac focul in soba din camera unde locuim toata ziullica, mai apoi in dormitor sa fie cald la ora cand mergem la culcare .
    Desi suntem racordati la reteaua de gaz , prefer sa folosesc gazul doar la gatit si la apa calda pentru baie …asta si pentru ca nu stiu cat gaz vine pe teava din tara lui putin.
    Pentru a face focul am nevoie si de hartie. Nu am ziare pentru ca nu sunt abonat . Am doar reviste sau reclamele de la marile magazine.
    Manuale vechi care astazi nu cred ca s-ar portivi nepotilor la scoala.
    Mai rascolesc si prin cartile vechi . Am dat de o carte cu doar o jumatate de coperta si cu pagini lipsa la sfarsit .
    O carte cu povestiri adevarate . Da , nu mi se par deloc ticluite cum se intampla cu unele carti de copii sau chiar carti cu caracter religios.
    Sunt povetiri traite de autor , sau culese de la martori care ei insisi le-au trait.
    La un moment dat am gasit o insemnare scrisa cu creonul : ,,aceasta carte foarte buna’’
    ….
    Ma gandesc la cartile acelea si la crestinismul de atunci , la cartile de azi si la crestinismul de azi .
    Crestinismul in care inca nu apucase sa se amestece comunistii si dau dreptate unui doctor care-I spune pacientului venit la el:
    -Omule , esti ceea ce maninci, intelegi?
    Ed. Bucovina I. E. Toroutiu Bucuresti 1946
    CRAMPEIE DIN VIATA
    Indricau Gheorghe
    Avocat

Comentariile nu sunt permise.