Un drac în zeghe sau în frac e tot un drac

Mă gândeam, zilele astea, uitându-mă, ca prostit, la cohortele de borfaşi care se perindă pe la DNA şi sunt arestaţi pentru o zi, două sau nouăzeci şi nouă.

Mi-am amintit de vremurile vechi. De acum treizeci de ani, de pe vremea când gaşca asta abia se forma, în regimul comunist, deprinzând cunoştinţele fundamentale despre şpagă, delapidare şi minciună.

M-au trimis comuniştii să muncesc la ţară. La medicină nu mai existau examene de promovare. Cei care au rămas la oraş, au plătit sume fabuloase, au avut pile politice sau au fost copii de securişi şi turnători.

Când am plecat din Bucureştiul unde mă născusem, unde am făcut şcoală şi am trăit 27 de ani, am ajuns în fundul Moldovei, unde se pune harta în cui. A apărut o mare problemă: să nu-mi pierd buletinul.

Să ai buletin de Bucureşti era o chestie, nu ştiu dacă vă mai amintiţi de faza asta! Dar nu era un moft. Substratul era tragic.

În momentul în care părăseai casa părintească, statul, adică împuţitul ăsta de stat care s-a perpetuat, aproape neschimbat, cu obiceiurile şi oamenii lui, educaţi la şcoala şpăgii, a delapidării şi minciunii, începea să se foiască. Nu erai proprietar în locuinţa ta, aşa încât venea ICRAL-ul şi-ţi număra camerele.

Două persoane în trei camere? E prea mult! Vă băgăm un chiriaş! Aşa încât, părinţii trebuiau să dovedească că eu n-am plecat de tot, că n-am murit, că mă voi întoarce, că mai am, încă, buletin de Bucureşti.

La ţară, primarul, om cu zece clase, care ulterior şi-a omorât nevasta şi s-a spânzurat şi el de grinda casei, îmi amintea: tovarăşu medic, da cu buletinul ăla ce se mai aude? Nu-l schimbaţi? Văd că nu vă place pe la noi!

După el a venit altul, alt primar, tractorist, un imbecil cu urechi clăpăuge, care nu putea să conjuge un verb la persoana întâi. Îmi arăta prin semne: când îl schimbi, bă, când îl schimbi? Mârlanul nu suporta bucureşteanul.  

Bietul tata! Până le revoluţie, timp de nouă ani, cât am fost în exilul forţat în Moldova, a trăit cu teama asta: că-i vor băga pe cineva în casă.  Administratorii de bloc erau, fără excepţie, turnători la securitate. Dacă li se punea pata pe tine, erai terminat. Nu mai conta că eşti medic, cercetător într-un institut al academiei române: dracul te vedea.

Iar dracul ăsta a rămas acelaşi. Doar că şi-a pus o haină nouă. Acum e un drac cu frac. Şpaga, delapidarea şi minciuna sunt la loc de cinste. 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s