Cronici mondene (167) Serile și forumul pandorei

În urmă cu o lună, apărea pe blogul prietenului meu Marinel Blaj un promo. Era vorba despre serile de conferință ”Dialogos”, organizate, patronate, moderate de ”bunul și alesul” său frate în credință, profesorul Bartoș Emil.
Urmărind lista invitaților, dintr-un șir de șase nume, cel puțin trei mi-au atras, cu deosebire, atenția: Emanuel Conțac, Dorin Dobrincu și Dionis Bodiu.
Acești oameni au avut și, probabil, mai au contacte relativ strânse cu un personaj mai mult sau mai puțin pitoresc al lumii evanghelice, Dănuț Mănăstireanu.
Dănuț Mănăstireanu este ”Director pentru credință în dezvoltare, pentru regiunea Orientului Mijlociu și a Europei de Est, al World Vision International”. Cel puțin așa s-a prezentat el, recent, pe blogul personal.
Nu insist asupra legăturilor sale mai vechi cu cei trei de mai sus. Am fost acuzat că am o idee fixă cu acest Mănăstireanu. Că mi s-a pus pata pe el.
Dănuț Mănăstireanu a fost, ani de zile, baptist. La un moment dat, mult după revoluție, el a optat pentru religia anglicană.
După acest episod, omul a scris pe blog despre intenția de a propovădui ecumenismul, având drept țintă segmentul tinerilor evenghelici.
După ce a semnat un document prin care își cerea iertare musulmanilor pentru atrocitățile săvârșite de creștini în cruciade, Dănuț Mănăstireanu și-a văzut liniștit de treabă, până în vara anului trecut, când un teolog croat pe nume Miroslav Volf a fost invitat să conferențieze la un institut penticostal din București.
Evenimentul a fost prefațat de o carte a lui Volf, editată în România de un baptist, Teofil Stanciu.
Emanuel Conțac a fost foarte activ în perioada respectivă, mai ales pe internet, unde a arătat o agresivitate și o obrăznicie greu de tolerat chiar și într-un mediu laic. Omul este lector la respectivul institut în care a fost invitat Volf.
Apele s-au tulburat în momentul în care s-a iscat scandal pe bloguri, iar, de peste ocean, Cristian Ionescu, pastorul unei mari biserici penticostale din Chicago, l-a atacat frontal pe rectorul de pe vremea aceea al institutului penticostal, din două motive: primirea lui Volf în instituție și semnarea de către rector a aceluiași document riscant cu iertarea către musulmani și cu cruciadele. Se părea că amănuntul nu era cunoscut de toată lumea.
Volf este ”crislamist”, adică un individ care, din rațiuni politic corecte, a formulat și susținut teoria că Dumnezeu și Allah sunt unul și același.
Sămânța ereziei fiind plasată în ”sfânta sfintelor”, în instituția penticostală, a avut parte de un tratament pe măsură din partea influentului Ionescu.
Emanuel Conțac l-a acuzat pe pastor că și-a întors fața către baptiști, dând mâna, pe față, cu eminența cenușie de la Universitatea Emanuel din Oradea. Cu alte cuvinte, dacă sponsorizezi într-o parte, nu te doare capul de cealaltă parte.
Au urmat sesiuni de noapte, telefoane la ore dincolo de grija pentru fusul orar. Ionescu l-a constrâns să recunoască, la două noaptea, pe rector, că a greșit cu semnătura pe documentul din 2007 și că trebuie să retracteze public.
Conțac si-a apărat șeful, cum era și firesc, luându-l ”în balon”, ca de obicei, pe pastorul de la Chicago.
Circul nu s-a oprit aici, ci dimpotrivă, s-a amplificat. Pe de o parte, baptistul editor își freca mâinile, publicitatea pentru cartea lui Volf fiind asigurată de acest scandal, pe de altă parte, Emanuel Conțac, plecat la cercetare peste mări și tări, simte că treaba se împute și a făcut trei lucruri incredibile: a șters prostările în care i-a atacat mârlănește pe adversari, l-a vizitat amical pe Cristian Ionescu, la Chicago, încercând, probabil, să dreagă busuiocul și, culmea culmilor, a dezvăluit faptul că a fost sponsorizat, într-o călătorie de studii, de anglicanul Dănuț Mănăstireanu, relație care nu era de natură să-i știrbească, chipurile, Conțacului, libertatea de opinie, când venise momentul să-și contrazică binefăcătorul, care se făcea că nu vede cum Papa o dădea la pace cu homosexualii.
În țară, rectorul penticostal și-a dat demisia, plecând spre alte zări mai calde, Dănuț Mănăstireanu a demisionat, anunțând, ”in mod oficial si public despre retragerea mea (a sa) din Consiliul stiintfic al Revistei Pleroma a ITP”.
Ce căuta anglicanul acolo, e greu de înțeles. Ascunse sunt căile Domnului și… domnilor.
Plecarea acestuia a fost ambalată într-un comunicat furibund, în care omul și-a vărsat năduful și frustrarea:
”Ca semnatar si sustinator al documentului de la Yale, nu pot accepta modul superficial, lipsit de profesionism si batjocoritor in care este ‘discutat’ acest document in Comunicatul Senatului. Folosirea unor argumente ieftine si indoielnice, imprumutate de la promotorii agresivi ai fundamentalismului neoreformat, precum Piper si Mohler – o decizie stranie pentru niste teologi penticostali – vadeste lipsa de consistenta, si in cele din urma expedientele prin care s-a dorit musmalizarea rapida a acestei crze. Asupra acestor lucruri voi reveni in alt context. In mod evident, unicul obiectiv al acestei serii de decizii este linistirea campaniei agresive de discreditare si subminare a ITP lansata de pastorul fundamentalist Cristian Ionescu din Chicago.”
Povestea a ajuns la sfârșit, cu mici spasme din partea ambelor tabere, și s-a așternut liniştea până la începutul acestui an când Marinel Blaj a vorbit frumos despre conferințele și forumul ”Dialogos”.
Cunoscând trecutul relațiilor dintre unii din conferențiarii citați de Marinel, mi-am rezervat dreptul de a avea o opinie contrară cu a lui.
A urmat confuzia generată de un așa-zis drept de proprietate pe înregistarea primei conferințe, care l-a indispus până și pe blajinul Marinel Blaj.
Despre afișul ”serilor” și ”forumului” Dialogos am scris în două rânduri. Un ambalaj nefericit, zic eu, din toate punctele de vedere.
Spălare de imagine? O mână caldă întinsă guguștiucilor? Un front de lucru deschis de anglican peste hotarul munților? Cine mai știe… Și, dacă știe, cine să spună, cui și de ce?

Anunțuri

28 de gânduri despre &8222;Cronici mondene (167) Serile și forumul pandorei&8221;

  1. Frumoasă recapitularea! 🙂 Aştept şi eu concluziile. Totuşi, pentru lămurirea măcar al unui aspect, aş preciza, fiind direct implicat, că problema înregistrării primei zile din Dialogos n-a fost altceva decât un stupid orgoliu legat de prioritatea difuzării, motivat absolut la fel de stupid de un „drept de proprietate” inexistent legal, dar acceptat din eleganţă de subsemnatul. Oricum, eu posed şi acum înregistrarea completă şi, în afară de motivele arătate, nu văd altele justificate. Dar, aşa e, uneori stupizenia dă naştere la mari confuzii!
    Acum, este drept că aceste confuzii justifică orice fel de presupuneri.
    Tocmai de aceea, aştept concluziile… 🙂

  2. Era să uit… Aluzia cu Pandora o înţeleg. E una dintre presupuneri. Dar, nu te supăra, Răsvan, pentru acel „bun şi ales” frate în credinţă. La fel aş proceda şi dacă în loc de Emil Bartoş s-ar afla numele Răsvan Cristian Stoica. Poate e unul dintre multele defecte ale mele, dar cine e perfect? 🙂

  3. Concluziile te las să le tragi singur după ce serile se vor termina și va veni dimineața.
    Cred că te-ai implicat prea mult într-o chestie pe care nu ai organizat-o tu.
    Mănăstireanu e un tip băgăcios. Nu e cazul să spui tot ce știi, dar știind ce știi și știu că știi, eu aș sufla și-n iaurt, nu doar în ciorbă.
    Mai ales că nu e ciorba ta.
    Vezi că la Iași Mănăstireanu îl are invitat pe Jemna, la o biserică penticostală, pe tema ISIS. E anotimpul conferințelor, Marinel, e cazul să te mai… gândești nițel. 🙂
    Referitor la Emil Bartoș nu am făcut decât să te citez. Nu văd care-i problema. N-am insinuat nimic.
    Recapitularea am facut-o pentru cei care nu cunosc evenimentele, care sunt din afară și nu e politicos să-i trimiți să citească arhiva blogurilor.
    Am încercat să prezint doar ce a fost la vedere, nimic din spatele ușilor închise. Sunt fapte și atât. Dacă afirm că un șir de conferințe are și menirea de a netezi imaginea șifonată a unor indivizi, trebuia să argumentez ideea.

  4. Ai dreptate, Răsvan, m-am implicat. Nu „prea mult”, ci doar cât am crezut de cuviinţă, fiind un adept al dialogului, indiferent de temă, atâta timp cât el este unul civilizat şi organizat cum se cuvine. După cum ai văzut, „taxez” orice derapaj la una dintre cele două condiţii. Poţi fi sigur că sunt în continuare cu ochii pe ce se întâmplă, dar, deja dezamăgit suficient de incompetenţa arătată de unii „băgăcioşi”, mă interesează tot mai puţin subiectul. Acum am treabă cu nişte „urşi” care m-au enervat la culme cu lucruri cât se poate de concrete, dincolo de simple presupuneri. Altfel spus, am în faţă o ciorbă foarte fierbinte; nu prea e loc de iaurt! Şi, în fond, promo, ne-promo, am făcut touşi bine aducând în atenţie „fenomenul”. Altfel, aţi fi aflat prea târziu sau deloc despre el.
    Cât despre „imaginea şifonată”, dacă s-ar încerca în felul acesta dregerea ei în un ipotetic caz al meu, dă-mi voie să-ţi spun că aş fi foarte dezamăgit. 😉

  5. Ca să nu las loc la alte interpretări, când am scris „băgăcioşi” m-am referit la unii implicaţi în mai mare sau mai mică măsură în chestia asta Dialogos (nu cei implicaţi direct, ci cei ce „s-au lipit”)

  6. Atunci cand se fac afirmatii absolute de felul: „culoarea acelui recipient este alba”, imediat se poate contra-argumenta „de unde stii ca e alba?”. Diferenta intre afirmatiile absolute si cele cu un inalt grad de probabilitate este importanta. Pana nu exista un intreg pachet de argumente doveditoare, infailibile nu se poate afirma in mob absolut, decat se poate indica un grad de probabilitate. In cazul Dialogos, nu se pot face afirmatii – „cutarescu este asa, sau celalalt face asa”, dar se pot indica niste directii pe baza unor semnalmente de baza din tiparele compotamentale ale celor care in vara au facut ca temperaturile sa urce la peste 45 de grade 🙂 . Nu ma intrebati cu ce termometru am masurat temperatura si de unde stiu cauza cresterii ei, ca am folosit doar o figura de stil 🙂 . Cert este ca semnalmentele indica spre un posibil scenariu crislamist. Sau altfel spus, in peisajul curent, exista un grad de probabilitate mai ridicat in scenariul pro-conspirationist decat intr-unul neutru 🙂 .

  7. Da, Romulus, „un posibil scenariu crislamist”, în care viitorii invitaţi la Dialogos vor îndrepta subiectele după cum urmează:
    – Liviu Ciortuz – doctor în informatică – despre cum se poate creea un virus de tip ISIS
    – Liviu Mocanu – sculptor – arta plastică în confecţionarea explozibililor… plastici
    etc
    😀
    Râd şi eu, că viaţa-i tristă…

  8. Ai dreptate Marinel, doar ca nu de persoanele pe care le enumeri era vorba 😉 In strategia calului troian calul era de lemn, era personaj neutru, deci sa inteleg ca nu este periculoasa strategia calului troian?

    Apropos e ISIS si de IS am facut marea greseala sa vizionez full video cu decapitarea celor doi japonezi si incendierea pilotului Iordanian. Trebuie sa ai intr-adevar inima tare sa le poti vedea. Marturisesc ca am ramas socat si nu mi-a facut bine la somn ca le-am vizionat seara. Oricum recomand celor care aduc in discutie Allah = Dumnezeul Biblic sa vizioneze toate crimele jihadiste, repet jihadiste, nu ISIS, IS, e o diferenta. Pe de alta parte liderul islamist britanic spune ca interpretarile islamului ca religie moderata si pacifista sunt asa pe romaneste (ma autocenzurez). Tind sa cred ca are dreptate, pentru cine si-a luat timp sa citeasca Coranul si sa nu vorbeasca fara baza. Macar frunzarit tot a 2-a pagina, daca nu parcurs rand cu rand. Cu noile updateuri sa afirma ca Dumnezeu si Allah sunt unul si acelasi mi se pare blasfemie de 7 stele. Eu personal am probleme sa ascult cu calm, pace bucurie si larga acceptare pe cineva care face blasfemii de acest fel, daca imi vorbeste de Biblie, de traduceri, de interpretari, de orice tine de teologie. Nici macar nu vreau sa imi tina comentarii literare despre poeziile lui Eminescu. Dar is complet deschis daca imi vorbeste despre motoare si pistoane in V 🙂 .

  9. Romulus, am văzut şi eu filmuleţele de care ai pomenit. Înfiorătoare, absolut inimaginabile! Chiar mă întreba soţia cum am avut puterea să mă uit…
    Ai perfectă dreptate în ce priveşte Coranul. L-am citit.
    Nu mă mai amestec în discutarea ultimei părţi a comentariului tău. E o chestiune discutabilă, de gusturi şi principii. Motoarele în V nu mă interesează. Şi-apoi, nefericitul ăla n-a făcut decât să-i ia apărarea lui Volf, nu a spus niciodată chestiunile cu Dumnezeu egal Allah, dar aşa-i trebuie dacă sare pentru cine nu trebuie. Totuşi, când mă gândesc că s-ar putea ca Biblia pe care o ai în mână să fi fost tipărită în casa în care a locuit ditamai „anticristul” Voltaire, mai că îi vine iar să zâmbesc… 🙂

  10. Draga Marinel, eu nu fac o regula din preferintele mele, sa nu fiu inteles gresit 🙂 . Este o chestiune personala. Pe de alta parte nu sustin ca oamenii nu sunt regenerabili, tocmai asta este miracolul crestinismului – regenerarea. Dar exista si oameni care considera ca acest lucru nu este necesar. In ultima instanta tot ce facem, ne priveste pe noi personal si pe relatia cu Cristos. Eu nu impun reguli si nici nu imi impun preferintele mele. Oamenii nu trebuie sa il urmeze nici macar pe Cristos, doar cati din biserici sunt caldicei, reci si congelati la pachet, unul in plus sau in minus tot acolo e 🙂 . Din cate stiu acel om nu a zis nici macar – „bah fratilor am facut-o lata, sorry, acum am citit si au dreptate baietii care critica teoria volfiana”.

    Cum ar fi ca in loc de blasfemia de 7 stele sa fi facut o crima(vorbesc ipotetic si la modul general fara a concretiza, personaliza, puncta). Chiar mai mult nici macar sa nu recunoasca ca a gresit si ca ce a facut este un lucru rau, sa fie mandru de ce a facut. Cred ca daca in loc de blasfemie as pune crima, de care nici macar nu si-a cerut scuze, multi ar fi reactionat foarte acid, dar la blasfemie nu, trece ca pupa mama. Aici e scala de preferinte personale. Sa nu fiu inteles gresit, eu nu am nimic cu un anume om, cu un anume CNP al cuiva, vorbesc doar de principii. Sa imi discute despre tenis, despre chimie, despre fotbal, despre orice, dar daca dupa atata studiu biblic tot facem confuzia intre zeul Lunii, sau care era ala, si Cristos, atunci sa ma lase cu analiza lui gramaticala si literara ca mai sunt si alte cateva zeci-sute de profesori universitari crestini care stiu si ei treaba aia. Dar repet e preferinta mea, eu nu fortez pe nimeni, nu stabilesc principii, eu personal vreau sa il ascult azi pe John Piper si am inca cateva zeci de predicatori preferati, cu discernamant, pentru care intre Cristos si dracu nu punem semn de egalitate 🙂

  11. Ok, Romulus, nici eu nu vreau să impun principii şi nici să apar ca avocat, cum am mai spus… De altfel, după ce am primit răspunsul la acea problemă din Ezechiel 34, nu ne-am mai intersectat şi cel mai probabil nu se va întâmpla în curând. Mă străduiesc însă să fiu mai puţin frate cu Procust. În rest… audiţie plăcută. Eu sunt azi mai puţin… spiritual 😀 Ascult Jethro Tull… Thick as a brick. Se potriveşte… 😉

  12. Marinel vad ca m-ai inteles gresit in tot ce am spus, dar ma rog…Tot ce am spus se rezuma la faptul ca eu nu am stomac sa ascult pe unii care sustin deschis crislamismul. Inca nu am uita comentariul in care spunea ca el il ia in serios pe Volf. Bun, sper macar Europa sa se trezeasca si sa ia masurile cuvenite. Din partea mea indivizii astia sa ajunga academicieni in teologie, preasfinti, preainalti, bravo lor. Am o gramada de predicatori, teologi exceptionali care pot sa imi spuna despre gramatica si traduceri mult mai multe. Apropos, eu sunt doar un crestin si atat. Pe mine nu ma intereseaza toata politica din background-ul comunitatii evanghelice, sa le fie de bine si sa propaseasca. Pe mine Cristos m-a mantuit, nu ei, Cristos mi-a dat Biblia, nu ei.

  13. Ah, uite dau treburi partiale si iar pot fi interpretat. Am omis ce trebuia sa nu omit. Tu esti mai matur Marinel, te poti detasa mai bine, poti face separare mult mai buna, eu am stomac mai slab. Eu inca vad in coltul mintii, cand ascult pe acesti specialisti in litere, filmul incendierii barbare a pilotului, decapitarea(ca a unui porc la macelarie) a japonezului. Crislamismul, dupa parerea mea, e un big endorsment la jihadul militar. Cum si de ce? Exista destule articole pe net care demonstreaza cum 😦

  14. Romulus, nici nu se pune problema să discutăm moralitatea atitudinii islamice faţă de restul lumii. Lucrurile sunt clare. Nu se poate compara sub nicio forma islamismul cu creştinismul. Dar, apropo de stomac, sper că nu-ţi plac delicioasele (dar nesănătoasele) produse McDonalds, căci lanţul e… mormon, din câte ştiu! 😀

  15. Eh apropos de mormoni, sa iti povestesc o intamplare hazlie. Veneam intr-o seara acasa de la job, in fata mea veneau doua tinerele imbracate in culori inchise si cu niste embleme in piept. Ma intreaba daca am putin timp, la care raspund afirmativ. Am observat dupa accent ca nu vorbeau engleza britanica, ci americana. Erau doua americance din Utah. Chiar imi doream sa conversez cu cineva care pronunta „r”-ul, ma saturasem de a pronunta Mr Mark cu „double a”, adica Mr. Maak. Au inceput sa imi povesteasca despre una alta, si engleza pronuntata cu „r” imi cadea bine, dupa o perioada in care nu am auzit consoana. In acea vreme nu stiam absolut nimic despre mormoni, eram complet paralel cu subiectul, ca un evanghelica majoritar care merge doar la biserica si citeste cartile expuse pe tarabele din fata bisericii 🙂 . Mi-au facut o scurta descriere a religiei, dar mult prea vaga ca sa inteleg esenta. Mi-au cerut numarul de telefon, si dintr-un reflex de gentlemen i le-am oferit. M-au sunat cu multa insistenta periodic, dar am refuzat alte intalniri. Dupa o perioada, fiind iarasi sunat, am zis haide sa ma duc sa le vad cladirea, pentru ca s-au oferit sa imi arate locul unde se intalnesc. Era toamna tarziu si era foarte rece in acea incapere. Erau niste sali simple cu scaune si cam atat. Extrem de modest comparativ cu arhitectura bombastica si ultramoderna a bisericilor de la noi. Contrastul era mare, avem impresia ca „saraca” Great Britain nu isi permite prea multe, dar la noi la romanii trebuie sa dam milioane grele de euro pe o cladire, ca sa aratam ca cine’s pocaitii si cati bani au. Da au bani multi, dar hai sa nu intru iar in mizeria generalizata din culise. Dar sa revin 🙂 . Dupa ce imi prezinta cadrul inteleg mai multe, cu toate astea nu am intra prea adanc in cadrul dat. In schimb am fost intrebat daca cred in spusele lui Joseph Smith, daca bine retin, autorul cartii „The book of Mormon”. Evident ca nu eram informat in acea vreme(nici acum nu ma prea intereseaza subiectul) asa ca am zis ca nu stiu nimic de el si ca nu ma pot pronunta, dar aveam dubii ca orice evanghelic, de fapt. Am rasfoit in timpul liber cartea, dar cum la mine nu sta timpul pe gard, am ramas cu o banuieli si multe contra-argumente. Dupa o perioada in care iarasi am fost asaltat de telefoane periodice, iar diplomatia de roman pe teritoriul britanic, nu imi permitea sa spun „cut the crap and leave me alone”, am acceptat sa ma duc la sediul lor mare sa vad atmosfera de acolo. Era o zona inafara orasului, cu o gradina destul de mare si un gazon admirabil, deja arata ca un manor britanic. Totusi modest comparativ cu pompoasele si multe biserici de la noi. M-au invitat in interiorul cladirii, unde erau deja alti membrii ai cultului. Mi-au aratat o statuie cu Isus Cristos foarte mare, cu un design pretentios, modern si cu siguranta foarte scump. Am fost invitat intr-o alta incapere unde am discutat si cu un senior al congregatiei care mi-a spus despre experienta lui de viata cu Cristos si de care ori l-a scapat din situatii de viata fara iesire. Povestea lui mi s-a parut cam decupata din viata credinciosilor evanghelici profunzi. Sigur, individul mi se pare sincer. Lucrurile s-au finalizat aici. Nu am mai continuat sa raspund apelurilor lor asa ca au incetat sa ma mai sune si sa imi trimita SMS-uri. Apoi m-am documentat vizavi de toata treaba cu Mr. Joseph Smith. Au fost politicosi si calzi, foarte diferiti de musulmanii pe care i-am intalnit si cu care am lucrat la office. Inconparabil cu arogantia si flegmatismul ieftin si bascalios al domnul nostru teolog cu diplome. Aici s-a simtit diferenta de clasa. Deci stiu cum e cu mormonii 🙂

  16. Marinel, dacă mi-ar fi spus cineva, vara trecută, că ai să tragi din toate direcţiile, apărând o poziţie cel puţin dubioasă, a unui front de luptă de pe care, încă o dată spun, nu ştiu de ce nu-ţi mişti fundul, aş fi spus că e fiară. 🙂
    Te-a lovit o generozitate fără margini pentru o manifestare la care n-ai fost invitat decât ca onorabil gură cască.
    Ce triumf pentru caracuda condusă de Mănăstireanu, văzând cu ce sârguinţă ştergi trecutul.
    Tu şi pastorul tău căscând gura la Conţac! 🙂
    Ca la dentist, după ce ăla ţi-a scos toate măselele, în vară, lăsându-te cu pliscul gol, firitisindu-te pentru frumosul tău titlu de guguştiuc şef.
    Acum, spre deosebire de mine şi de Romulus, care nu putem uita cu una cu două circul cu crislamul, o dai creştineşte, cu iertarea, cu ştiinţa de carte, invitând specimenul la biserica voastră. Setea de cultură, gargară pentru gură. 🙂
    Slăbiciunea vine de la Emil Bartoş. Acolo, zic eu, ţi s-a rupt ţie filmul istoriei. Prietenia cu el te-a energizat peste măsură, iar întâlnirea cu Conţacul a fost, cum era de aşteptat, o fîsîială amicală.
    Eu vorbeam în postare de cei trei invitaţi, tu te faci că plouă şi-mi scoţi ochii cu ceilalţi.
    Refuzi să contextualizezi conferinţa asta, deşi regreţi că ai bătut în toba de tinichea prin Cetatea de piatră.
    Prietenia noastră rămâne neatinsă. Poţi să te pupi şi cu Mănăstireanu, şi cu Papa, tu vei rămâne, pentru mine, acelaşi suflet bun şi curat.
    Atâta doar că nu te pricepi totdeauna la oameni. Nici din experienţa cu Barbosu nu pare să fi învăţat ceva.
    De-asta sar kilerii (sic) de peste ape la jugulara ta. Pentru că ei privesc lucrurile, adică pe tine, 🙂 dintr-o perspectivă singură şi nesigură.

  17. Mda, mulţumesc pentru „aprecieri.” Nu „dau cu iertarea”, nu scot ochii nimănui şi mă uit în continuare cu plăcere la Barcelona, chiar dacă mă enervează ăla care muşcă din adversari.
    Privesc lucrurile doar cu o oarecare detaşare în care încerc să deosebesc piuliţa de şurub. Mă străduiesc doar ca intransigenţa mea să nu fie controlată de umori.
    Îmi pare rău că mă vezi deja pupând unde nu trebuie…
    Şi, dacă au sărit killeri de peste ocean la jugulara mea, ce-i? Am murit? Poate le-au rămas lor dinţii în jugulară…
    Dar, dacă ai vrut să mă doară (prieteneşte) ceva, ai reuşit cu ultima frază… 😦
    Pe nedrept. Şi exagerat. Dar, vorba ta… suflet bun. Acum, cât de curat, ştie Domnul…

  18. Mai încerc o dată. Chiar sunt curios să verific dacă de data aceasta va apare răspunsul meu. Asta, înainte de a o şterge. Scriam ceva de genul:
    Păcat că doar fraza se poate şterge. Dar şi efectul ei se poate, cu 1 Cor.13 (chiar dacă mă vei taxa pentru asta). Oricum, dacă erai tu în locul meu, eu n-aş fi scris comentariul. Cred că nici nu l-aş fi gândit. Dar eu sunt mai… blajin. Ăsta fiind un defect. De cele mai multe ori accentuat şi de un fel de… bleg. Mă consolez cu gândul că… homo sum.
    Acum chiar că o şterg. Am probleme cu traducerile şi cu… urşii. Mă aştept la tiruri încrucişate. Şi aici, şi la mine. Noroc cu avantajul de a mă putea întoarce în dungă. E şi ăsta un fel de a dispare. Sau de a o şterge… La propriu.

  19. Mulţumesc de recapitulare, astfel mi s-au mai ordonat un pic informaţiile. Recent am dat întîmplător peste o organizaţie română a convertiţilor la Islam. După un oarecare comentariu mi s-a răspuns că sunt calomnios şi să nu mai comentez fără să cunosc coranul aşa că măcar pentru cultură generală voi citi cîndva coranul. Cruciadele… le-am făcut noi?… sau creştinismul lor mă reprezintă cumva? Crislamul a fost creat de frica unora; islamul vrea totul sau nimic. nu prea umblă ei cu compromisuri de-astea. Mă-ntrebam aşa, aiurea, oare-n ce măsură filmul „Suleyman magnificul” a impulsionat crearea Statului Islamic şi/sau radicalizarea, „purificarea” gîndirii islamice?…

  20. Draga Rasvan, ce crezi? Oamenii acestia sunt ei preaplini de Hristos incat simt nevoia sa vorbeasca si despre alti zei? Eu nu l-am auzit niciodata pe Wurmbrand sa vorbeasca despre altceva decat despre Hristos? Ce crezi, ii respecta invataorii acestia pe martirii lui Hristos? Daca acei martiri ar fi trait in vremile astea, ce ar fi facut ei? Si-ar fi cumparat scaune cu staif? l-ar fi citit pe Rahner si ar fi mers la intruniri crislamiste, crisbudiste, crismarxiste, crissataniste?
    Nu spunea Pavel ca dumnezeii neamurilor sunt draci? Eu cred ca tu nu mai trebuie sa analizezi prea mult crisdracismele ce-i anima pe dansii! Nu exista pastori? Nu au ei grija de biserica? S-au pastorii s-au risipit sub biciul eminentei, al metaforei si al crislamului?

    Ce lepadaturi! Insa eu nu au fost niciodata lepadaturi asa cum credem noi: multi au avut asta ca sarcina de inca pe bancile facultatilor de teologie, ascunzand plini de emotie ca de fapt ei slujeau interese nobile care nu puteau fi invatate in religia crestina! Iti dai seama cata endorfina? Mama, nene: 007! Agenti sub acoperire: da, in biserica! Chiar daca multi dintre ei au ”nasul” mic, vocea ascutita si incheieturi firave: insa ei suplinesc prin invaluirea lor in niste haripe albastre ca celea ale lui Raziel!

    Asa cum sarpele Raziel e o anagrama stranie a lui Izrael, la fel si crislamistii acestia – ei sunt anagramele tradarii!

    Am observat un narav la oamenii cu nasul mic si cu glas ascutit: nevoia de a cuceri universul printr-un intelect a carui redimensionare imaginara este intr-o continua expansiune! Expansiunea lor spre nesimtire si sfidare insa terfeleste jertfa lui Hristos, sangele lui, chinul lui… Traim intr-o vreme a epitetelor albastre…

    Gata cu Brancoveanu… el a fost o ”hahalera”…
    Maine poimaine vom afla despre Wuembrand ca a fost un actor, unul care se mintea pe el insusi! Nu e o gluma: ai observat ca astazi se practica ceva straniu si mistic totodata? ”Teraformarea” trecutului, dar nu dintr-o motivatie ceausista, ci dintr-una a relativismului, a noilor legi dintre care prima lege este ”fara nicio lege”…

    Manastireanu, cine este el? De ce pastorii penticostali sau baptisti il primesc in randurile lor? Daca ar fi ceva de facut, ar fi un singur lucru: cei care pot face asta, sa le explice fratilor despre ce e vorba si fie sa paraseasca ”biserica” ceea fie sa numeasca alt pastor! Faceti un comitet de ”ceznori” – romanii din Bereea! 🙂

    PS
    Cum ramane cu eseul tau legat de gandirea pozitiva?

  21. „Prietenia noastră rămâne neatinsă. Poţi să te pupi şi cu Mănăstireanu, şi cu Papa, tu vei rămâne, pentru mine, acelaşi suflet bun şi curat.” – foarte frumos si foarte corect. Asa si trebuie sa ramana o buna prietenie, sa nu se clatine in fata valurilor. Pritenia nu se formeaza si destrama dupa o indigestie, sau dupa preferintele echipei de fotbal.

  22. Ce bine că am revenit pe aici înainte de a închide legătura cu lumea virtuală! În calitate de bleg de data asta! E bine că pe alte căi se arată, după cum jubilează, cine îmi sunt adevăraţii duşmani (spun asta fiindcă cei ce n-au curajul să se bucure aici, se bucură pe alte căi!) Să le fie de bine. Acum, gata. Vă las pe voi, cruciaţi imaculaţi :D, să vă luptaţi şi în locul meu. Deşi, între noi fie vorba, nu îndrăznesc să vă doresc să fiţi voi aici, unde e adevăratul câmp de luptă, nu pe pajişti liniştite din acest punct de vedere… Se spune că Napoleon a pierdut Europa din lipsă de diplomaţie şi prea multă încredere în beligeranţă. Oare de ce mă duce gândul la cuvintele Domnului: „Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi, dar, înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii” ? Probabil tot de la caracterul blajin mi se trage, căci altfel mi-aş fi amintit mai degrabă acel: „Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură!”
    Deh, o fi memoria selectivă…
    Hai, noapte bună, prieteni…

  23. Marinel, habar n-am de ce nu ți-au intrat comentariile. Nu stiu de ce te superi pe subiectul asta cu Dialogos, care n-are nicio legătură cu tine. Nu stiu cine iti scrie si te injura In privat. Unde dau și unde crapă. Nu inteleg de ce te victimizezi de pomană.

  24. Marinel, nu te lasa intimidat de ”b…nosul” care te injura pe privat! Daca ai necazuri sa ma chemi! Sunt ca Stefan cel Mare…. pres, pana cand ca o furtuna dau cu balariile de pamant… fara giudetzu…
    In ceea ce priveste remarcile tale despre cruciatii imaculati, eu nu ma numar printre ei si sa stii ca ai dreptate: e mai usor vorbitul de la distanta! Dar daca tu lucrezi ptr Dumnezeu, esti cunoscut de Hristos atunci si nu te lasa El!

    Iertati-ma amandoi, si tu si Rasvan, ca m-am varat in discutii care nu ma privesc!

  25. Daniel,
    m-am gandit sa-ti scriu cateva cuvinte.
    Ai ramas aici cu comentariul tau.
    e adevarat ca si eu ,,m-am varat in discutia asta ” intre Rasvan si szromulus pe de o parte si Marinel .
    Interesant e ca Marinel avea de,, luptat ” intre Rasvan si Bartos .
    In acea perioada era o puternica ,,presiune atmosferica” eu am resimtit-o in toate incheieturile.
    Am scris ceva si pe blogul lui Marinel dar nici comentariul meu n-a intrat. [!]
    Nu stiu cat e de bine sa te implici cand e vorba de ,,chestiuni delicate”. Se vede ca e greu sa impaci cele doua parti fiecare dintre ele sustinand un anume principiu…

    Sa-ti povestesc ceva despre doi pastori pe care I-am cunoscut . Nu mai sunt printer noi .
    Cand te uitai la ei sigur gresai incercand sa -ti dai cu parerea care dintre ei era mai in varsta desi era intre ei o diferenta de 10 ani
    Unul era mai galben la fata si se parea ca se consuma pentru toate problemele cu care avea de aface.
    Celalalt arata rumen, cu pielea intinsa si bine dispus…
    Asta din urma avea un obicei . Venea cineva sa-i prezinte o plangere intr- anume chestiune si spunea
    -Ai dreptate .. Asa e.
    Venea si celalalt cu plangerea lui si avea si pentru el acelasi raspuns ;
    Ai dreptate …asa e.
    Dand dreptate tuturor el a dus-o bine mult si bine.
    [adica …ce spun eu aici ? nu stiu daca si bine pe langa mult pentru ca se zvonea despre el ca a cam turnat si pe la secu…]
    Sa fii binecuvant, Daniel.

  26. Mitica,
    multumesc mult pentru cuvintele tale.
    Si eu dau o lupta mare, cu firea pamanteasca, cu °sinele°!
    Cat despre lupta aceasta, a colosilor, nu ma voi mai amesteca decat numai inca o data 🙂
    Sa se aiba grija mare la silogismele Satanei! Daca cei implicati in lupta nu le vor folosi, atunci va fi ”Da” si ”Nu” ptr toti! 🙂
    Mi-a placut tabloul pe care l-ai evocat, cel cu ”galbejitul” și cu rumen(it)ul!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s