Parabola porcului

Citind serialul mânios al lui Cristian Tudor Popescu, mi-am amintit de o povestire. Rodica Botan, o prietenă de-a mea din America, organizase un concurs: cum e să fii în locul tatălui iertător sau al fiului risipitor și să scrii despre asta. Mie mi s-a părut mai tentant să mă pun în locul porcului. Iată cum suna povestea. O spun pe limba lui Cristian Tudor Popescu. El mă va înțelege.

Povestea porcului

Nu era atît de gras pe cît ar fi vrut. Cînd fusese mic, îl unseseră cu tot felul de alifii, dar de rîie n-a scăpat. Era cald şi grohăia mulţumit. Îl castraseră cu ceva timp în urmă, iar un jupîn tînăr, evreu, i le cumpărase şi le aruncase pe grătar. A plîns multă vreme, amintindu-şi cum i-a mîncat omul acela bărbăţia. Niciun evreu nu mînca porc, dar ăla mînca. Mînca, bea şi drăcuia. Lenevea şi se culca cu toate femeile spurcate. Era prieten cu stăpînii lui, nişte greci. Pe femeile cu care se culca noaptea, a doua zi le numea „scroafe”, ceea ce pe porc îl durea, pentru că scroafa de lîngă el era cuminte, docilă şi, în afară de domnu Vieru, nu cunoscuse alt bărbat. Alea nu aveau copii, pe cînd scroafa de lîngă el făcuse zece. Coteţul unde trăiau, ce-i drept cam înghesuiţi, dădea în uliţa care ducea spre Templu. În fiecare zi treceau pe acolo boi, oi, ţapi, porumbei, animale curate şi nevinovate. Le omorau acolo, le scurgeau sîngele şi apoi le făceau scrum. Le ucideau degeaba, gîndea Porcul, şi icni un grohăit scurt de mulţumire că pe el Dumnezeu l-a făcut atît de spurcat, încît va muri de bătrîneţe. În zilele din urmă, cînd i-au aruncat un braţ de roşcove din cele dulci, care îi făceau bine la grăsime şi parcă nici şoriciul nu-l mai strîngea atît de tare, a văzut cum se repede un om să-i fure bucuria. După voce l-a cunoscut. Acum era slab, cu faţa verde şi năclăit de sînge. Era el, evreul acela, care-i mîncase fuduliile, pe cînd era bogat. Acum murea de foame, sau ce? A sărit să-l muşte, dar era prea gras, s-a împiedicat de un rest de dovleac şi de ăla mic al Scroafei, şi arătarea a fugit cu roşcovele. Ciudatul: a ajuns să fure de la un Porc cinstit!  Azi a auzit vorbindu-se că evreul a plecat la tată-său, şi s-a mai liniştit. Cică a plîns şi a plecat. S-a tot uitat pe uliţă, să-l vadă cum trece către Templu, să-i grohăie în faţă cîteva, pentru roşcovele alea. Dar n-a trecut. Toţi evreii spuneau că Tatăl  lor locuieşte în Templu. Atunci, sărmanul ăla pe unde apucase? Ce Tată să primească aşa fecior? că nici măcar de lapte nu era. I-a auzit pe stăpînii săi, grecii, spunînd despre evreu: „Porcul! şi-a irosit averea şi a fugit cu hainele rupte şi cu cenuşă-n cap, sărac, flămînd şi bolnav, la Taică-său!”. Hmm… De la oameni numai porcării auzi. Oare n-au aflat că porcii nu fug niciodată? Că lui îi plac mocirla caldă, lenea şi căldura scroafei? Şi roşcovele dulci? grohăi Porcul în gînd, mulţumit că evreul plecase acasă şi toate cele dulci ale lumii îi vor rămîne numai lui, porcului.

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;Parabola porcului&8221;

  1. Rasvan,

    Cred ca se petrece ceva (cu exceptia faptului ca si eu, te cam deranjez precum porcul. O sa caut sa evit deranjul, pana cand vei aprinde insa unul din perii mei, si voi veni sa-ti indeplinesc o dorinta! 🙂

    Se intampla ceva zic eu,
    prima chestiune este mai mult ca sigur ca ai observat-o, la autore, dar n-ai scris despre ea ca sa nu dai apa la moara si mai ales ca tu nu esti chirurg ”plastic”!

    Exegeza sa pe tema Noului Testament, este una care imi da de gandit!
    Cred ca este vorba despre o revoluție, de tip Șift care se traduce prin luarea cu asalt a Evangheliei Imparatiei! ( Sa se ieie de mana atunci cu evreul Kuhn, ala cu revolutiile sale sifilitice pardon, stiintifice). Ceea ce probabil stii deja este ca, modul de gândire asociat obligatoriu unei astfel de ”inovații” este acela „non-linear” ca sa-i citez pe agentii NewAge/human potential, adica shitBull ca sa-l pseudoparafrazez pe alt idiot inecat de frumusetea sa launtrica, Pearls!

    Acest newTorquemada, PTC, nu numeste asta exegeza rastalmacire ci, el o vede ca pe punerea unei pietre noi, a unei noi temelii intru eliberarea spiritului uman, de acel Dumnezeu vrajmas omului, regasit in Scritpturi, si care potrivit gandirii (sau ganguririi) non-lineare este proiectia unui eu meschin, a vinovatiei, patimilor si boalelor sufletesti! O oglinda adica – si ca orice oglinda aceasta ramane impartiala, impersonala dar si ”hermafrodita”! Asta si cauta el sa arate de fapt… Dar ii lipseste curajul, inca… Data viitoare cine stie!?

    a doua mea remarca este ca el spera intr-o revenire in forta – criza de dincolo de 50 de ani, adica criza de platina! Poate fi si un truc de marketing! Caci pana la urma, de ce oare n-ar fi el acel jurnalist care sa exploateze segmentul de piata pocait?

  2. Dragă Daniel, trec peste introducerea ta, mă fac că n-o văd. 🙂
    Eu am impresia că omul ăsta, Cristian Tudor Popescu, nu știe nimic despre creștinism. Nu știu ce-o fi citit, dar pare total rupt de ceea ce numim cultură. Există biblioteci întregi despre parabolele lui Isus.
    Recent, a scris Pleșu o carte în acest sens. Cum de n-a citit-o?
    Dacă te apuci de pictură, să zicem, nu poți să o iei de la capăt, de la cea rupestră, făcând abstracție de tot ce s-a descoperit de atunci încoace. Nu poți să recreezi, de fiecare dată, pictura în ulei.
    Or, Cristian Tudor Popescu pare să aibă o minte genuină, de om care trăia în timpul lui Isus. Discursul său e ca al unui contemporan cu Mântuitorul, înainte de Crucificare, de Înviere și de Înălțare.
    Omul e total confuz. I-a încurcat necuratul mințile rău de tot.
    Nu e un om oarecare. De mai multe ori a fost votat de popor drept ziaristul anului. Primul din cei zece.
    Cristian Tudor Popescu ilustrează într-un mod minunat (și miraculos, zic eu), tipul de necredincios din primul veac de după Hristos.
    Lui nu drumul damascului i s-ar potrivi, ci drumul Emausului. Din păcate, unul ca Richard Wurmbrand nu se mai află printre noi, un om cu autoritate, desupra bătăliilor de grup, de gașcă, fie ea și creștină, care să-i explice lui Cristian Tudor Popescu de ce iertarea e esențială în viața de creștin.
    Poporul duce mare lipsă de duhovnici, de oameni exemplari.
    Cine sunt eu sau altul să-i spună lui Cristian Tudor Popescu că greșește? În ce calitate să o fac? Ce exemplu sunt eu, ce autoritate morală am ca să-i dau sfaturi?
    De citat din cărți e foarte simplu. Dar litera e moartă, după cum știi, Daniel, dacă nu o însuflețește Duhul.
    Or, găsește tu un om încercat și biruitor în lupta cu cel rău, un om a lui Dumnezeu, un om trecut prin închisori pentru credință, un creștin iertător și plin de dragoste și trimite-l la Cristian Tudor Popescu să-l lămurească cum stă treaba cu cei ce spun că ei au murit și Hristos trăiește în ei, că sunt schimbați în chipul Lui și fac în orice zi voia Celui de Sus.
    Când găsești unul convingător, să-mi spui și mie.
    Ceea ce m-a uimit din textul lui Cristian Tudor Popescu a fost, însă, altceva. E vorba de următorul pasaj:
    ”…creştinismul înseamnă crearea unei reţele clandestine de putere, paralelă cu cea a statului, bazată pe un grup de iniţiaţi, apostolii, pe mesaje codificate, parabolele, şi un aparat de propagandă orală şi scrisă.”
    Cu alte cuvinte, Cristian Tudor Popescu consideră creștinismul o sectă ezoterică, bazată pe regului știute doar de inițiați și de o interfață care să prezinte lumii un altceva decât ceea ce se practică în interior. Un creștinism ocult, aș putea să spun. Tot așa i se prezentau lucrurile și împăratului Traian, pe vremuri.
    Or, cretinismul este orice numai ezoteric nu. Toate regulile sale sunt la vedere și neschimbate de 2000 de ani.
    Există experiențe mistice, categoric. Un isihast nu poate comunica tot ce a primit de la Dumnezeu, pentru că unele exepriențe nu pot fi traduse în cuvinte. Asta e cu totul altceva.
    Cristian Tudor Popescu vrea să înțeleagă și nu poate. În asta constă tragismul încercării sale. Chiar dacă discursul său are accente batjocoritoare, frământarea lui e benefică. Nu e mort sufletește. E oaia pierdută ale cărei drepturi le contestă, pentru care Isus va lăsa turma, pentru a o liniști și a o aduce înapoi. Chiar dacă asta se va petrece în ultima clipă a vieții ziaristului, scriitorului, cinefilului, informaticianului și tenismenului Cristian Tudor Popescu.
    Când a scris de Duhul Sfânt, în ultmul articol, mi-a fost frică să nu-L ia în deșert. Nu a făcut-o.
    E pe drumul cel bun.

  3. ”…creştinismul înseamnă crearea unei reţele clandestine de putere, paralelă cu cea a statului, bazată pe un grup de iniţiaţi, apostolii, pe mesaje codificate, parabolele, şi un aparat de propagandă orală şi scrisă.”

    De ce am spus ca ”se intampla ceva”, pentru ca e vorba de o demonizare a Scripturii la comanda politica! Politicul este condus de masonerie… mai misterioasa nene, masoneria, decat femeia curva de pe centura!
    Eu nu cred ca CTP nu vede diferenta dintre Evanghelie și practică! Dacă despre asta este totuși vorba, înseamnă că omul este un novice care se dă mare la apă mică! Și totuși, eu rămân la părerea mea – gândește-te că sunt cercuri, elite adică, în care Biblia este tratată deja ca un material didactic generator de conduită antisocială! Paradoxal, în acest răstimp, cercurile cu pricina nu par deloc deranjate de organizația iehovistă căreia, par-example, îi dau tot concursul întru batjocorirea fanaticoidă a Cuvântului, mergând până la anitsocialul antisocialului!

    Gluga neagră a lui CTP neagră este destul de drăcească, ca și batjocura care i se citește pe chip! Disprețul lui este deja neomenesc! Și când te gândești că odinioară l-am detestat pe Lichelianu pentru batjocura ce i-o făcuse mai tânărului inginere jurnalist! Acum, zău, nu mai știu care e scroafa! Eu cred că el confundă voit creștinismul de tip marianic, vezi știi tu ce, cu învățătura lui Isus! Este dacă vrei o formă indirectă de a identifica, prin publicitate fie și negativă, Scriptura cu Catehismul catolic! Eu cred că lucrurile fierb undeva… s-a ajuns la o creștere a amplitudinii diversiunilor, și fie ei păpușarii cât de dibaci, dădu bre dalacul în ei!

    Eu personal cred că acest ultim articol este unul provocator! El nu ne este adresat nouă! Mai degrabă este vorba despre o formă de măiestrie ciudată prin care CTP arată că poate lupta succesiv pentru ambele tabere, aducându-le deopotrivă câștiguri!
    El odată că lovește creștinismul biblic și a doua oară că identifică catolicismul, care este, da, o rețea subterană, ocultă, cu Biblia! Catolicismul beneficiază de o identificare nemeritată, cu cartea pe care a ars-o și o arde pe rug, Biblia, iar masoni, umaniștii, demonstrează că au tunuri și servanți cu care să tragă ghiulelele în carnea curvei! Servantul, adică CTP, rămâne în picioare în schimbul de focuri, și începe să se asemene cu țarul, Putin! Putin însă obișnuiește a-și stinge fierea cu tărie! Ăstalalt și-o stinge cu țigănie! Fiindcă deja, tonul îl trădează, că se vede împărat! Între timp, copiilor noștri, încep a le fi predate manuale despre sexul oral și anal! Oare papa Francisc nu are nicio viziune în care Fecioara să-și declare dezacordul față de batjocorirea copiilor prin pornografia marca SIECUS de la UN?

    Niște nebuni nene! Să dea Dumnezeu să fiu eu paranoic… și altceva nimic! Să deie Dumnezeu ca limbile lor sa fie doar lungi si matasoase si sa se impleteasca doar in fire de martisor!

  4. Dragă Daniel, eu văd un pic diferit lucrurile. Să ne tălmăcim, așadar, parafrazând pe neica Zaharia Trahanache. La burtă și vârstă, deja semăn cu el. Am intrat în pielea personajului.
    Așadar:
    -nu cred că CTP-ul (folosesc formula asta, ca să scurtez textul) este controlat de masonerie. Nici că e mason nu cred.
    -are glugă în articol pentru că așa face el, se deghizează. Omul se distrează. Și când prezenta filmele la PROCinema venea cu o ținută anume. Era altfel decât de obicei.
    -CTP-ul nu e un om blând. Nimeni nu cred că a susținut asta vreodată. Cu timpul, a mai slăbit, s-a mai ascuțit, buzele s-au subțiat în plus, e singur și nu mai are o viață lungă înainte (deși eu i-o doresc din toată inima, pentru că, indiferent ce prostii spune, mi-e simpatic) și, toate la un loc, îi fac imaginea asta de eretic, de conspirator. E o butaforie. E teatru. CTP-ul e o mare figură, trebuie să recunosc.
    -greșește în fața lui Dumnezeu? Evident că da! Dar la Judecată va răspunde pentru asta. Omul e în toate mințile, responsabil pe spusele sale.
    -eu nu cred că se va opri aici. O să mai urmeze câteva articole. Ceea ce a scris nu a provocat scandal. Or, drăcușorul ăla care și-a băgat coada în borșul CTP-ului atât așteaptă. Dar, din fericire, e atât de stupid în ce spune, că nimeni nu-l bagă în seamă. Ca să poți purta un dialog civilizat cu cineva, trebuie să ai măcar câteva puncte comune cu interlocutorul. Or, cu CPT-ul pe post de ateu de serviciu, punctele alea lipsesc.
    -unde are dreptate? Unde nu vorbește despre Biblie și Isus. Unde o ia pe politică. E corect când zice că toți turnătorii cu Dumnezeu pe buze au dus-o și o duc bine. Are dreptate când spune că instituția bisericii e fățarnică și în goană după bani și interese de tot felul. Nu numai cea ortodoxă, ci și catolică, neoprotestantă, etc. Dar despre asta spune și în Apocalipsă, o spune și Isus, când se întreabă dacă va mai găsi credință pe pământ la a doua venire a Sa, în slavă. Are dreptate că noi, creștinii de rând, nu suntem sfinți pe cât pretindem, că dragostea e de fațadă, că ne credem mântuiți, salvați și ne uităm cu dispreț abia mascat la cei din jur. Așadar, social și politic, CTP-ul e imbatabil.
    -aș merge la drum cu CTP-ul, într-o misiune grea, pentru că nu m-ar trăda. Nu e genul. La el, ce-i în gușă și-n căpușă. O să-i treacă febra asta aftoasă și va vorbi cu o limbă nouă și civilizată de cele sfinte.
    Despre masonerie: de acord cu tine. Ea conduce lumea. Despre Vatican și Papă, cu Francisc cu tot, gândim la fel. Vremurile sunt coapte să se împlinească Cuvântul, iar curva Babilonului e aia pe care o știm.
    Am citit cărțile lui Lucian Boia. Fratele meu Daniel, n-am găsit o vorbuliță, cât de mică, despre rolul masoneriei în istorie. Cum să vorbești de Marea Unire și să te faci că plouă? Așa sunt masonii, Daniel. Nu-i simți, nu-i știi, merg pe burtă, ascunși, nu înjură pe Hristos și nu-i fac pe apostoli securiști avant la lettre, cum bate câmpii CTP-ul. Evident, vorbim de masoni adevărați, nu de unul ca Vanghelie sau Relu Fenechiu sau mai știu eu care tembel care se dă ezoteric de la laptele supt de la mumă-sa din Ferentari.
    Cu drag, al tău amic, la fel de ”paranoic ca și tine”. 🙂

  5. Din dorinta de a fi la inaltime, uneori dau cu ”tuica” prin fasole! Cred ca m-au ajuns toate ”anchetele” mele virtuale! Tu insa, ca de obicei, te faci ca nu vezi si ma scoti la liman, d-aia mi-esti drag…
    Revenind la CTP, eu nu-l mai banui de frumoasele sale simtiri de odinoara cand, as fi intrat in foc pentru un om ca el… Sa stii, ca aseara, m-am gandit si la a treia varianta, circul… Dar n-am vrut sa-mi dau importanta! Oricum, eu nu sunt mama Omida si ma simt rau, atunci cand fara sa vreau, ma pronunt ca ea…

    Si totusi el face un joc… macar de-ar fi solitar! Dar ambiguitatea unor formulari ale sale, iar eu sunt foarte atent la astea, cred ca e deja deformare ”profesionala”, m-a facut sa arunc ”eseul” de mai sus, intr-un spatiu pe care eu il respect, blogul tau. Ce sa faci, asa sunt eu… ma ia gura pe dinainte… romanul s-a nascut poet si filozof…

    Te sarut pe obrazul ala de rus!

  6. Azi atit in politica ,presa si religie se doreste reclama ,putere si senzatie pentru ca multimile sa fie ademnite si folosite………E greu de inteles pentru foarte multi si usor se cade in capcana……Trist dureros este fiindca mesajul divin nu ajunge inteles ….Si de mesajul divin acum se folosesc persoane foarte educate care inteleg ce beneficiu le aduce in viata pentru reclama si alte interese….!!!!
    Faptul ca am scris educate …nu inseamna ca sint si stapinite de intelepciunea divina…….!Si acest lucru este destul de grav,trist ,dupa cum apare si in cadrul liderilor religiosi ………
    Se poate schimba ceva?In acest sistem nu si se va ajunge la degradari si mai mari ….Pentru unii surprinderea va fi shocanta ,dar pentru altii mai putin fiindca vor accepta cu multa usurinta din multe motive care le asigura confortul vietii.
    Sintem surprinsi fiindca”…….Cristian Tudor Popescu, nu știe nimic despre creștinism. „?
    Nu trebuie sa fim ….findca nu a facut teologie si in domeniu doar spicuieste si rasfoieste in subiectele care ii aduc beneficiu …….prin prezentare si ceea ce face….
    Vedem ca si cei care fac teologie si ajung sa detina diplome teologice dupa scolarizare ,nu inteleg adevarata esenta a „CRESTINISMULUI” .
    Daca ar fi inteleasa …indiferent de gruparile religioase am gasi si vedea rezultatele „primilor crestini” care nu au tinut mult si repede au disparut………
    Intelegem explicatia?Gasim raspunsul?……au trecut zeci sute si mii de ani ……si nu detinem raspunsul …….fiindca nu detinem nici rezultatul…..
    E o fortare,e o pretindere ,insa nu e o finalizare.Si nici nu va fi atita timp cat sistemul este imperfect ,virusat de Satan.Multi ma vor contrazice si nu vor dori sa fie de acord cu cele scrise…..
    Insa adevarul mereu este dovedit prin produsul,rezultatul finit .
    Si acest rezultat finit nu exista inca ……Si nici nu putem sa asteptam fiindca inca omenirea nu a ajuns educata in domeniu.In multe alte domenii persoanele umane ajung in mod profesional educate si se creaza organizatii,afaceri si vedem ca prospera ,atita timp cat se incadreaza in standarde ,iar pe urma cand aceste standarde ajung virusate ,incalcate ….vedem ca se ajunge la faliment…… Crestinismul adevarat in prezent e unul virtual si unul formal ,cu multe incapacitati fiindca lipsesc standardele divine si multe decizii si cerintele doctrinare sint mai presus decat invataturile Domnului Isus si porunca Tatalui Ceresc…..
    Crestinismul de azi a ajuns infectat si din aceasta cauza demult in epistola catre cei din Tesalonic scrie;”..1. Cat priveste venirea Domnului nostru Isus Hristos si strangerea noastra laolalta cu El, va rugam, fratilor,
    2. sa nu va lasati clatinati asa de repede in mintea voastra si sa nu va tulburati de vreun duh, nici de vreo vorba, nici de vreo epistola, ca venind de la noi, ca si cum ziua Domnului ar fi si venit chiar.
    3. Nimeni sa nu va amageasca in vreun chip; caci nu va veni inainte ca sa fi venit lepadarea de credinta si de a se descoperi omul faradelegii, fiul pierzarii,
    4. potrivnicul care se inalta mai presus de tot ce se numeste „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de inchinare. Asa ca se va aseza in Templul lui Dumnezeu, dandu-se drept Dumnezeu.
    5. Nu va aduceti aminte cum va spuneam lucrurile acestea, cand eram inca la voi?
    6. Si acum stiti bine ce-l opreste ca sa nu se descopere decat la vremea lui.
    7. Caci taina faradelegii a si inceput sa lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreste acum sa fie luat din drumul ei.
    8. Si atunci se va arata acel nelegiuit pe care Domnul Isus il va nimici cu suflarea gurii Sale si-l va prapadi cu aratarea venirii Sale.
    9. Aratarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne si puteri mincinoase
    10. si cu toate amagirile nelegiuirii, pentru cei ce sunt pe calea pierzarii, pentru ca n-au primit dragostea adevarului ca sa fie mantuiti.
    11. Din aceasta pricina, Dumnezeu le trimite o lucrare de ratacire, ca sa creada o minciuna,
    12. pentru ca toti cei ce n-au crezut adevarul, ci au gasit placere in nelegiuire, sa fie osanditi….”
    Si azi ,la fel ca in multe alte secole care au trecut ,multi acorda o mare atentie „unei minciuni ” decat adevarului……

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s