Învățături pascale (3) Comunismul ca un diavol

”Boala mea este în esență o boală diabolică, totdeauna așa o simt. Pentru că de fapt ea nu există, de fapt toate organele sunt în ordine.”

Și Aleksander Wat, cel care a afirmat cele de mai sus, pomenește despre o filozofie e durerii, a durerii sau a disperării.

”Dar, o, Doamne, aceasta nu este o invenție a timpurilor noastre.”

Lovit, în tinerețe, de această molimă numită comunism, a rămas marcat de ea (de el), ca de un blestem, deși s-a lepădat și a pătimit.

La sfârșitul vieții, îi mărturisește lui Czeslaw Milosz:

”Toată apropierea mea de ideea comunismului, întreaga mea familiaritate cu această idee este de fapt o legătură demonică ale cărei roade se resimt abia astăzi, în forma bolii de care sufăr. (O durere cumplită de cap și o depresie de care nu putea scăpa, indiferent de tratament. N.m.). Eu îmi resimt boala într-un mod extrem de demonic.”

La Vorona am întâlnit un călugăr care le povestea oamenilor despre patriarhul Teoctist.

Acolo, zicea el, și arăta cu degetul spre un punct nevăzut, din spatele bisericii, se găsește chilia în care a trăit sfinția sa.

Chilia era, de fapt, o ditamai casă cu cerdac, vopsită și lustruită ca un kitsch de la artizanat.

Ceea ce nu spunea călugărul era că în timpul lui Toader Arăpașu, alias patriarhul Teoctist, s-au dărâmat cele mai multe biserici ortodoxe din România. Altele au fost mutate, la cererea puterii comuniste de atunci.

Pe 17 decembrie 1989, Teoctist Arăpașu  îi trimitea o scrisoare dictatorului Nicolae Ceaușescu. Se pare că a fost de susținere. După 23 decembrie, Teoctist a fugit la mănăstirea ”Sfânta Treime” de la Sinaia, unde a stat ascuns 112 zile. De frică.

Teoctist a fost un om sfânt, continuă călugărul. Biblia ne învață să nu-l judecăm pe aproapele. Masonii, spunea el, l-au omorât pe Teoctist, cu o injecție, la vârsta de 92 de ani. Putea să mai trăiască mulți înainte, a afirmat el cu convingere.

Oamenii se îmbulzeau să afle istoria și să asiste, cu sau fără voie, la înfiriparea legendei.  

Din umbră, prin cotloane, diavolul comunismului își freca mâinile, satisfăcut, dar nimeni nu avea ochi să-l vadă.

Pentru că ce să caute diavolul la mănăstire, oameni buni?  

CALUGAR

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Învățături pascale (3) Comunismul ca un diavol&8221;

  1. Aşa e, Răsvan. Se străduiesc mulţi să… vopsească gardul! Şi, fiindcă stau bine la capitolul „vopsea”, mai deghizează şi leopardul… 😉

Comentariile nu sunt permise.