Iadul din noi are fusta scurtă și picioare lungi

Eram la o mănăstire din Bucovina. De maici.
O dama trecută de prima tinerețe, in parcare, cu un tip de varsta ei. Mașină elegantă, țoale de firmă. Femeia cu pantaloni extrascurti. Roz. Picioare frumoase, dar cu semnele vârstei prezente. Nu intru în amănunte.
Am așteptat sa vad dacă va intra la mănăstire așa cum era îmbrăcată. N-a intrat. I-au dat o fusta ca de sac, de culoare albastră, ca hârtia cu care îmbrăcam caietele pe vremea copilăriei mele.
Femeia a acceptat ținuta impusă de regula locului. Când a ieșit, a rămas în pantalonașii ei scurți și roz de firmă, cu picioare lungi și frumoase, dar usor fanate.
Agapia. Mănăstire mai saraca. Fără fuste de camuflaj. Turiști cât cuprinde. Femei cu pantaloni scurți, bermude, pescărești.
Aveau prins de curea un batic mare de matase, pânză sau ce aveau prin mașină si au improvizat o fusta, de bine de rau, care sa treaca pe sub genunchi.
Afară au revenit la forma inițială.
Bărbații, in schimb, suferă de căldură. De fapt, cred ca au călduri. Din ce in ce mai mulți apar in pantaloni scurti, cu picioare păroase, cu sandale și ciorapi, eventual negri, obligatoriu căzuți.
Ei ies asa cum au intrat.
E adevărat, o femeie cu picioare frumoase atrage privirile. O femeie frumoasă atrage atentia. Naste invidii. Mai ales printre femei.
Bărbați asa-zis tentați au acasă, de obicei, niste scorpii de neveste care le scot ochii cu andreaua duhului: ai vazut-o pe aia? I se vedeau… și incepe inventarul.
Bietul om poate că nici n-a observat-o, dar cu muierea nu te pui. La primul comitet de la biserică, lungeste fustele cu jumatate de metru, da drumul la cusaturile tricourilor, comandă basmale si o mustacioara falsă, abia ivită deasupra buzelor prea roșii.
Masculinizarea femeii e o țintă artificială, pentru că femeia rămâne in pantaloni scurți când ti-e lumea mai dragă și te simți mai tare pe sfințenie.
Ispita e permanenta, cu alte cuvinte. Asa că, bieții de noi, in loc sa fim mulțumiți că nu trăim in epoca victoriana, când o gleznă era destul ca să te bage în infernul imaginației, aruncăm anatema pe nurii bietelor ființe, a sexului frumos și slab.
Dincolo de glumă și de anecdota, există, însă, o chestie ce tine de educație, de măsură și de bun simț.
Asa cum la servici te imbraci sobru, la teatru sau la opera haine de seara, elegante, și la biserică e bine sa respecți locul si pe cei din jur. Să respecti regula.
Nu sunt de acord cu judecătorii care pleacă de la lungimea fustei și condamnă femeia la iad.
La iadul din noi.

Acesta este un comentariu la o postare a bunului meu prieten, Marinel Blaj.

Anunțuri