Sfinții fac minuni, dar nu fac politică

Legea 217 din 2015 este departe de a trezi cine știe ce mase de oameni dornici de libertate. Porția de libertate si-au luat-o in 1989, cât au crezut păpușarii de atunci că merită să aibă.  Mințile in cap le-au bagat-o minerii, cu bâtele,  in timp ce individul care i-a chemat și le-a mulțumit a domnit două mandate și jumătate după aia.

Poporul nu s-a spart in figuri nici cu monarhia.  L-au indragit pe rege, l-au așteptat,  apoi s-au plictisit și s-au inghesuit la vot, de fiecare dată cand republica, mareata vatră, le-a cerut să facă asta.

Legea despre care am pomenit se referă la cultul pentru ce nu trebuie. E prezentata o listă lungă de ganduri pe care românii n-ar trebui să le aibă,  iar dacă le-au avut sau le au, să nu le facă publice și,  dacă le fac, să nu fie trei sau mai mulți, pentru că vor da de belea.

Domnul nostru a spus că dacă sunt adunați doi sau trei in Numele Lui, e și El prezent cu ei. Legiuitorii actuali sunt mai pretentiosi: calculează de la trei in sus.

Din câte am văzut până acum, oamenii se vaită că nu-l vor mai putea pomeni pe Eliade, Cioran, Noica, Staniloae, Gyr, Vulcanescu, Tutea și mulți alții care și-au facut, de multa vreme, un loc bine delimitat in istorie.

Altii spun că cercetările lor despre trecut vor stagna sau vor fi influentate de doctrina politicului corect. Ca adevărul gol goluț va fi infofolit in minciună sau nu va fi deloc.

Teoria conspirației este avansată de unii ca metodă de cercetare a cauzelor acestei legi, sionistii și masonii fiind, de bună seamă,  in spatele tuturor relelor.

Un purtator de vorbă prezidențială a avut proasta inspirație să anunțe că, deja, sunt monitorizați toți cei care calcă pe becul legii cu pricina.

Extrema dreapta este in plină campanie de scandal pe tema moscheei minune, in timp ce mai vânează,  in trecere, cate un homosexual dornic de măritiș inainte de lege.

Țara zace sub căldură,  muiată de secetă,  arsă la buzunar de clasa politică coruptă până în măduva oaselor, plecată,  cu tot ce e mai bun, la muncă si la sterpelit, in străinătate, așa încât legea cu legionarii nu mai agită decât câțiva nostalgici ai bibliotecilor și cafenelelor de cartier. Mi-e greu să cred că un suporter al vreunei echipe de fotbal din București,  care n-a auzit de Eminescu, va face, peste noapte, o pasiune pentru Nae Ionescu.

Atunci, de ce a venit legea? Aici, dragii mei, am să incerc să presupun cateva cauze, care nu tin câtuși de puțin de trecut sau de prezent, ci de viitorul foarte apropiat.

Pornesc de la o vorbă de-a lui Petre Tutea. Iată cum definea el miscarea legionară:

„Legionarismul e mistic-creștin.  Fascismul e ca și national-socialismul, nereligios.”

Privind la ofensiva susținută din partea unor cercuri ortodoxe… neortodoxe (sau hiperortodoxe, luați-o cum doriți), in ceea ce privește sanctificarea unor martiri uciși in inchisorile comuniste, care, întâmplător sau nu, au fost legionari, putem să analizăm fenomenul fără să aducem vreo atingere lui Mircea Eliade, Arsavir Acterian (cine o mai fi și ăsta? ) sau Octavian Goga.

Dacă ne amintim că,  anul viitor, va avea loc o intalnire panortodoxa la nivel inalt, cu posibile deschideri spre ecumenism, vom judeca legea ca picata la marele fix, nu-i așa?

Pentru că,  din păcate pentru ei,  nostalgicii nationalismului, trairismului și simbolurilor legionare sunt antiecumenici, antimasoni, antisincretici și orientați catre mamasa biserica rusă.

Cum pentru fiecare afirmație din textul de mai sus e nevoie de o demonstrație pe documente, voi incerca, cu voia Domnului, să-mi susțin punctul de vedere.

Isteria colectivă numită „Arsenie Boca” e cu totul altceva decât cea de partid și de stat, a preacuvioasei Parascheva. Pentru că, dragii mei, sfinții fac minuni, dar nu fac si politică.

Anunțuri