Sfinții fac minuni, dar nu fac politică (2). Cine sunt eroii? Cine sunt bandiții?

„Libertatea de expresie nu e doar atunci când poți spune ceva interzis, ci mai ales când poți spune ceva neimportant pentru ceilalți,  dar esențial pentru tine.” (Cristian Sima, Marea spovedanie a brokerului fugar, 2015). 

Cam despre asta va fi vorba în postarea de mai jos. Are și nu are legătură cu legea de care vorbim, 217 din 2015, dar trebuie să vă povestesc.

Am făcut armata inainte de inceperea facultății de medicină din București.  Seria noastră a avut 110 băieți.  Am fost trimiși pentru 9 luni in nordul Moldovei, la Fălticeni,  la o unitate de securitate, să ne slujim patria.

Unitatea respectivă fusese batalion disciplinar și cadrele militare erau de cea mai joasă speță.  Vulgare, inculte și extrem de violente, aceste „cadre” erau instruite să urască pe intelectuali. De ce a ales statul să ne trimită acolo, nu știu,  dar se spunea că partidul și tara aveau nevoie de doctori pentru cazurile in care țărișoara va fi atacată de dușmanii din est și din vest.

Datorită durității cu care s-au purtat cu noi, unitatea respectivă a pregătit doar trei serii de studenți mediciniști.  După noi a mai fost una, cu mulți piloși care au sters Falticeniul de pe harta chinurilor colegilor noștri viitori.

Pentru ziua de Crăciun,  ofițerii ne pregătiseră un exercițiu special, ca să ni-l scoată pe Dumnezeu din minte. Ne-au ținut în camioane, cu masca pe figură,  la minus 10 grade, dandu-ne, la fiecare jumătate de oră,  alarma: companie, gaze!. Companie, la atac!.

Ne dureau nu atât mușchii și oasele, cât ne sangera sufletul din pricina umilinței.

Dar nu despre asta am vrut să povestesc, ci despre drapelul de luptă al trupelor de securitate pe care eram datori să-l apărăm și sa-l cinstim cum se cuvine.

În apropierea lui se afla panoul de onoare cu eroii trupelor de securitate care si-au dat viața pentru ca „tu, porcule, să faci facultatea de medicină”, după cum ne lamurea, pe fiecare, capitanul Caseru și locotenetul Atomei, cei mai indarciti din toți.

La panoul respectiv erau puse fotografiile unor militari care fuseseră uciși de luptătorii anti-comuniști din munți.  Acestora din urmă li se spunea „bandiți”.

Figura unuia din tineri atrăgea,  îndeosebi,  atenția.  Fotografia era mai mare și băiatul fusese cam de varsta noastră.  Se numea Valimareanu Mihai. Pe câinele lui îl chemase Afumatu.

După 1989, istoria s-a rescris. Legionarii anticomuniști refugiați în munți și, ulterior, uciși, unul cate unul,  de trupele de securitate, au devenit eroi. Despre episodul cu Valimareanu găsiți scris AICI.

Intrebare: in contextul noii legi, cine au fost eroii și cine bandiții?

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Sfinții fac minuni, dar nu fac politică (2). Cine sunt eroii? Cine sunt bandiții?&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s