La masa cuvintelor

Când am citit și ultima pagină din cartea lui Amos Oz, „Evreii si cuvintele”, scrisă împreună cu fiica sa, Fania Oz-Salzberger, pe de o parte mi-a părut rău,  pe de altă parte, mi-a părut bine.

Mi-a părut rău,  pentru că am aflat că Amos Oz este ateu. Mulți israelieni din ziua de azi sunt ca el. De fapt, dacă mă gandesc bine, toți scriitorii pe care i-am citit în ultimii ani, toți povestitorii, indiferent de neam, au fost sau sunt necredincioși.  Bine, nu pot să am pretenția de la un japonez ca Murakami să debordeze de credință, dar la un evreu genial ca Amos Oz…

M-am bucurat, pentru că am rezistat ispitei și nu m-am suparat pe el. Îl voi citi romanele, in continuare, cu plăcere.

Dacă îi iubești pe evrei si vrei să afli mai multe despre ei, cartea e bine venită.   Dacă ești antisemit, (niciunul din prietenii mei nu da semne de astfel de boală), e mai bine să nu.

Interesant e că orice citat as da ar părea rupt din context si ar schimba perspectiva asupra întregului.  Cu alte cuvinte, e mai bine să o cumpărați și să judecați singuri, la final.

Mi-a fost dor să reascult vocea lui Richard Wurmbrand, dintr-o predică de-a lui, nu contează care. Sa pastrez aurul, poate înșelător,  al cuvintelor lui Amos Oz, spălat in mărturia de credință în Hristos a unui alt evreu.

Amos Oz spunea ca timpul evreilor nu pare nici liniar, nici circular. (1)  La aceeași masă stau și Moise, și Dumnezeu și un talmudist celebru, la sute de ani distanță de Muntele Sinai, și vorbesc unul cu altul. De ce n-as face si eu la fel, cu Amos Oz, Wurmbrand și Steinhardt? Pentru otravă,  există antidot.

(1) Am corectat, după observația pertinentă de pe facebook a lui Mircea Sever Roman.

Anunțuri