Cronici mondene (177) Fundamentalismul exoftalmic

Dănuț Mănăstireanu face parte din angrenajul spiritual bine uns cu alifiile politic corecte ale prezentului. Ocupând o poziție centrală în World Vision, traseistul religios a părăsit, după 1989, baptismul păgubos, pentru o instituție mai cochetă, cu istorie cosmetizată și cu scandalurile la zi, anglicanismul.

În 2007, împreună cu încă vreo 200 de venerabili domni, a semnat un document fabulos, prin care tipii respectivi își cereau iertare musulmanilor pentru cotonogeala colectivă de la cruciadele din Evul Mediu. Alături de Mănăstireanu, a mai semnat un alt român năstrușnic, fostul rector de la Institutul Teologic Penticostal din București.

Tot Dănuț Mănăstireanu impărtășește ideile  unui teolog pe nume Volf, care a ținut-o sus și tare că Dumnezeu și Alah sunt unul și același personaj religios (și, de ce nu? politic… corect).

Om cu o inteligență și o cultură indiscutabile, Dănuț Mănăstireanu a fost subiectul unui interviu recent apărut în ziarul Adevărul.

În afară de chestiile pe care le poți citi prin toată presa, el s-a remarcat prin câteva perle menite să-i  întregească un colier ecumenic deja suprasaturat.

La întrebarea reporteriței ce crede despre credință, el a afirmat:

”Credința este o dotare naturală a omului.”

Tot el a avut interesanta afirmație, după care cele două războie modiale și, posibil, cel ce va urma, Doamne ferește!, au fost cauzate de ”știință, rațiune și Lumini”:

” Ştiinţa, raţiunea, Luminile trebuiau să aducă o perioadă de pace şi ele au adus, se vede, două războaie mondiale şi nu ştim dacă nu cumva mai urmează unul. ”

Domnia sa se consideră un vrăjmaș declarat al fundamentalismului creștin, fie el ”ortodox, catolic sau protestant”.  A afirmat, pe bună dreptate, că:

”Există un soi de intoleranţă care trece dincolo de religios, intoleranţa mea faţă de celălalt care este altfel decât mine.”

Legat de islam, crede că mass media exploatează crimele islamiștilor, pentru a ține trează prima pagină a actualităților:

” Este scos în faţă, în mass-media, extremismul pentru că face audienţă.”

În momentul  în care interviul ajunge la criza refugiațior, Dănuț Mănăstireanu se aprofundează abisal în sine. La întrebarea:

” De ce vin, totuşi, cu atâta speranţă cei dintr-o civilizaţie total diferită, cu alte principii morale, înspre Europa?”

vașnicul domn spune că Europa ar trebui să fie mândră că puhoiul sirian, care provine dintr-o țară, pe vremuri, bogată și stabilă, a ales Europa, imigrând ” în ţări în care există o structură socială coerentă, în care omul se poate afirma”.

”E un fel de compliment adus Europei.”, a spus omul nostru.

Evident, Europa nu se ridică la așteptările vechiului semnatar al documentului de la Yale, pentră că, în esență,

”ne lipsește un lider la nivel european”.

Europa, ca o babă capricioasă,  ”nu este pregătită să privească alteritatea ca pe o şansă”, dar nici noii veniți nu par capabili să se integreze în structurile occidentale.

Soluția? Care soluție?

”Dar, de ce nu am început să lucrăm la soluţia în Siria acum trei ani de zile? Pentru că nu ne-a păsat, n-a fost problema noastră. Între timp, a devenit problema noastră.”

Chiar: de ce oare?

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;Cronici mondene (177) Fundamentalismul exoftalmic&8221;

  1. Creştinii şi musulmanii nu se roagă la acelaşi Dumnezeu.
    Că de ar fi fost aşa, atunci voievozii nu ar fi luptat cu ei şi nici nu îi numeau „păgâni”.
    Ciudat că tocmai dintre intelectuali sunt cei ce se fac a nu şti aceste lucruri!

  2. Am vazut multe polemici despre personajul Volf. Iarta mi ignoranta, dar chiar a zis Volf cum ca Alah si Dumnezeul crestin sunt una si aceasi persoana?

  3. Miroslav Volf învăța că, creștinii și musulmanii au același d(D)umnezeu!
    În ceea ce privește cultura indiscutabilă a lui DM ea poate proveni din mai multe sectoare iar tu nu ai specificat despre ce fel de cultură este vorba: a gogoșarului, a minciunii, a cartofului, a cuprului șamd… Indiscutabil, eu nu știu despre ce cultură pomenești dta aici… sau dacă știu, nu prea o consider cultură!

    De la un anumit nivel, tot mai multi teologi crestini incep a cocheta cu politica()corecta! Intrebarea mea, pentru noi toti, este una de genul: ce pareri aveti domniile dvs, par example, de cei doi pastori kenieni arsi de vii recent pentru ca au intrat intr-o familie musulmana sa le vorbeasca acelora despre Hristos?

    Este indiscutabila cultura tradarii, daca despre asta vorbim! Genul acesta de cultura se agata de balele limbii, de barbi rase babilonic, de alegorii, de ochi sticlosi de mistreti samd… Imi aduc aminte ca, wie einst, cand il auzeam pe Hurezeanu vorbind, ma lasam prada unei incantari tampe… spun tampe, intrucat dupa terminarea discursului acestuia, nu imi aduceam aminte sa fi zis ceva precis, folositor… Doar rostogoliri de vocabule, mestesugite!

    Doctore, macar Hurezeanu este analist politic, dar ce te faci cu astilalti, de metaforizeaza tot ce se poate? Devenim cumva tradatori in numele unei limbi alunecoase? Ne faurim singuri o sfintenie de carton cand de fapt, pe zi ce trece, multi dintre noi devin lepădători de Hristos?

    Și mergând mai înapoi, antiteza unor asemenea lepădători indiscutabili este extaticul care te-a blestemat cu î din i! Probabil că, un altul din tagma exoftalmică! (PS, omul este ”stie” sigur cand va fi ziua si ceasul acela!)

    Am un sfat pentru cei care suferă cu sistemul endocrin: lapte crud, de vacă sau de capră (ăsta e mai scump!)

Comentariile nu sunt permise.