Dicționar Colectiv (2)

BUTONII PATRIARHULUI.  ”Să vină lumea la biserică, nu la club…”, a spus Patriarhul Daniel mulțimii zguduite de tragedia de la Colectiv.

Apoi, după ce a ieșit cu scandal, Preaînaltul a dres-o:

„Ne cerem iertare dacă unele cuvinte ale noastre au fost insuficient de lămuritoare sau au fost răstălmăcite.”

Patriarhul a venit în cămașă de mătase, iar butonii cu Hristos… ” butonii erau făcuți la comandă, în Atelierele Patriarhiei și au preț doar “la cerere”.  Sunt “butoni din argint, auriți, cu pietre semiprețioase și iconițe email”, după cum se arată în descrierea produsului. Oricum, Patriarhul il are la mână pe Mântuitorul.

Asta mi-a amintit de ochelarii de soare marca Gucci și de pantofii roșii de la Prada ai fostului Papă Benedict al XVI-lea. I-au purtat ghinion.

BISERICA PREȘEDINTELUI. Naționalism-ortodoxia își scoate capul, ca și românismul, de altfel, de fiecare dată când se îngroașă gluma și mulțimea iese în stradă (și) cu revendicări de ordin spiritual. Roncea afirma, recent, (citând pe cei din mănăstirea Petru Vodă):

”Pentru protestanţi şi neoprotestanţi Biserica este suma învăţăturilor înţelese din Biblie de fiecare, sau de unii membri al comunităţii (Biblia reinterpretată de fiecare în parte, aşa cum poate şi cum doreşte).”,

ceea ce este, evident, un fals, deoarece:

”Noi credem și mărturisim că, după Noul Testament, Biserica lui Hristos o formează totalitatea credincioșilor, fără deosebire de rasă, naționalitate sau clasă socială, din toate timpurile, din cer și de pe pământ, Biserica Universală.  Această Biserică nu este o organizație pamântească vizibilă, ci este organismul viu, spiritual, al celor mântuiți, adică al celor ce au crezut în Hristos și au fost născuți din nou.”

Dacă nu credeți, întrebați-l pe Președintele Iohannis: e evanghelic, protestant și lutheran.

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Dicționar Colectiv (2)&8221;

  1. Acest Dicționar Colectiv este cea mai decentă reparație pe care am citit-o până acum. Mă refer la reparația adusă acelor morți, tineri, cu privire la a căror moarte tragică mulți dintre noi ne-am cam grăbit să o justificăm datorită ”satanismului” la care zice-se ar fi fost arondați! Cu toate acestea, mai toți, suntem extrem de îngăduitori cu acel satanism inconștient și / sau (””) și care abia după moartea lui Jung a devenit științific (””)!

    Nu sunt unul dintre hiperpocăiți, nicidecum, dar prima reacție pe care am avut-o la aflarea acestei tragedii a fost o reacție de ”prieten” al lui Iov! Acum îmi este rușine de acea reacție, și mă rog la Dumnezeu să mă ierte pentru ea! În ceea ce privește ”hiperpocăiții”, aș îndrăzni să spun că sinonimul lor este ”Ana și Caiafa”!

    Patriarhul Daniel nu intră însă nici măcar la capitolul ortodoxie (am în vedere ortodoxia aceea veche, patriarhală, rurală, a mujicilor ruși sau a românilor obidiți, de dinainte de secol 20…). Pe patriarhul Daniel l-aș compara mai degrabă cu acel criminal odios, ”creștinul” împăratul bizantin, Iustinian, care paria la curse de cai și care îi convertea pe evrei la cre(ș)tinism cu sabia! Cât despre satanismul ezoteric al ortodoxiei, el iese la iveală ca ciupercile după ploaie: vezi de exemplu poza aceea în care Daniel apare alături de Stăniloaie și Gregorian Bivolaru! Bivolaru este omul care a nenorocit mulți tineri după revoluția din decembrie 89! Un prieten de-al meu din copilărie ajunsese să facă ciorba de fasole cu urina lui și a soției sale!! Nu e nicio glumă!

    Una peste alta, acest tablou al neputinței poporului nostru, deloc stupid – poporul, repară cumva, chirurgical, fin, durerea unor părinți rămași fără ”lumina ochilor” lor, copilașii lor!
    Rămâne o întrebare pentru noi: unde este dragostea aceea creștină în numele căreia ”jidanul” Wurmbrand i-a creștinat pe unii dintre cei mai mari bandiți și criminali ai vechiului regim ceaușist? (Am evitat termenii ”regim comunist”, fiindcă de-abia acum este regimul COMUNIST!)

  2. Iar în acest tablou pestriț al neputințelor noastre, oaia neagră a batjocurilor venite din partea unor ecrivani de mâna a doua, Gigi Becali, plătește din buzunar pentru arșii de la Colectiv! E creștin Gigi Becali? Vrednic este?? Vrednic este!

  3. Dragă Daniel, te îmbrățișez și nădăjduiesc că ești bine, sănătos. Mulțumesc pentru comentarii.
    În ceea ce privește primul impuls, acela de a lega tragedia de mesajul formației care concerta în club, mărturisesc și eu același reflex de acuzator, de incriminator. Poate e nevoia de a găsi o explicație unei suferințe fără margini…, nu știu, dar și eu m-am rușinat de primul gând care m-a bântuit.
    Nu-mi place heavy methal, nu mi-a plăcut niciodată. Nu-mi plac simbolurile lor, semnele pe care le fac, multe din textele lor… Dar nici muzica simfonică contemporană nu e cu mult deosebită de ea. Corect, nu are cuvinte, mesajul e transmis doar prin sunete, nu prin text, dar după ce asculți o piesă de vreo două ore de Boulez simți că-ți iau creierii foc. După ce faci audiție, timp de 45 de minute, dintr-o piesă simfonică repetitivă, vorbești de unul singur. 🙂 Ești la fel de șters pe creier ca și puștii care ies vii din cluburile de haevy methal. Numai că acolo, în sălile de concert, intri în categoria snobilor, acolo nu-ți cade tavanul în cap nici la un cutremur de gradul 7 pe scara Richter. Acolo e un spațiu, o locație la fel de păcătoasă, pentru fii și fiicele masonilor din vârful ierarhiei. Masa, sărăcimea, crapă arzând în cluburi.
    Îmi place jazz-ul și mărturisesc deschis chestia asta. E jazz-ul mai puțin păcătos decât e haevy methal? Cert este că nu sunt omul să ridic piatra, pentru că sunt păcătos și numai prin mila lui Dumnezeu mai fac, încă, umbră pământului.
    Asta ca să știi, dragul meu prieten Daniel.

  4. Dragă Răsvan,
    Îţi trimit alese salutări din Bucureşti 🙂
    Legat de mesajul formaţiei, te rog ca, în completarea nuanţărilor pentru care îţi mulţumesc, să-mi îngădui să fiu şi eu avocatul tinerilor prinşi în catastrofa de vineri seară (unul îmi este prieten şi se află acum la Spitalul Floreasca…), citând un preot:
    „mărturisesc public, sus şi tare, faptul că nu am izbutit să văd unde ar fi satanistă melodia „The day we die”. Dimpotrivă, dincolo de stilul vocal – pe care îl înţeleg, dar care îmi este incomod – cântecul are un subiect perfect ortodox: nu suntem numere, suntem oameni vii, iar ziua în care ne vom da bătuţi şi vom accepta să devenim numere, vom accepta să fim sclavii sistemului, este ziua în care vom muri.”
    Melodia însăşi include o contradicţie, îndemnând la anarhie. Este exact paradoxul pieţii: nu vor să fie dirijaţi de nimeni şi strigă „strada n-are lider”, dar „lipsa unui discurs coerent în stradă oferă putere tocmai sistemului” (aşa cum observă prietenul Filip Iorga, istoric). Tendinţa spre haos total nu poate genera o finalitate coerentă.
    Un exemplu: Ieri, în Piaţa Universităţii din Bucureşti, dintr-o iniţiativă apolitică, s-a montat o scenă cu lumini şi staţie de sonorizare în faţa Teatrului Naţional. Scopul era de a oferi cadrul tehnic pentru expunerea ideilor din partea tuturor celor care vor să ia cuvântul. Scena n-a rezistat mai mult de 15 minute: strada a strigat „Jos cu scena!”, au intervenit destul de brutal şi, în final, i-au oprit alimentaţia. Nu rezonau nici măcar la melodia lui Cristi Paţurcă 😦 N-am nicio speranţă ca vreunul dintre ei să fii auzit măcar de balconul de la Piaţa Universităţii din 1990…
    În duminica după tragicul eveniment, un preot cu mult har de la Câmpina a îndemnat enoriaşii, într-o superbă predică, să găsească răspunsul citind începutul din Luca, 13:
    „1 În vremea aceea, au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.
    2 „Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni pentru că au păţit astfel?
    3 Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.
    4 Sau acei optsprezece inşi peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim?
    5 Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”

    Aşadar, cred că schimbarea trebuie să pornească cu fiecare în parte.

  5. Îți multumesc pentru comentariul tău cu adevărat ales, dragă Tudor. M-am bucurat nespus cand te-am văzut astăzi, la TVR 1, printre cei care îl omagiau pe Regele Mihai, la implinirea vârstei de 94 de ani. Mi-au placut cuvintele spuse de tine acolo, sufletul tau curat. Dumnezeu să te facă să dai mereu rod bogat, placut Lui, toată viața ta.
    Ce lectie avem de învățat din toată tragedia asta de la clubul acela blestemat? Încă nu stim. Dar durerea pe care o simt acum e tot mai mare, mai ales că strada nu se ridică la nivelul momentului din 1990. Nu pot sa vorbesc despre politică, atâta timp cât mor inca tinerii aceia, in fiecare zi, prin spitalele din Bucuresti. Mi-as dori din toata inima sa se realizeze acel vis de basm si majestatea sa, regele Mihai, să fie din nou pe tronul țării. Dumnezeu să ne ajute!
    Te imbratisez.

Comentariile nu sunt permise.