Primul Război Fundamentalist Islamic împotriva omenirii (3) Războiul sfânt

Mahomedanii se întâlnesc în adunările lor în patru moduri diferite, scria Elias Canetti (1) în celebra sa carte, ”Masele și Puterea”, pentru care a primit premiul Nobel pentru literatură, în 1981.

Am convingerea că acum nu l-ar mai fi primit. Vremurile s-au schimbat, adevărul nu se mai spune ca pe vremuri. Doctrina politicului corect ne-a sucit mințile sau, pur și simplu, ni le-a șters de tot.

Așadar, mahomedanii se întâlnesc 1. în grupuri mici, pentru rugăciunea zilnică, când se îndreaptă cu fața către Mecca. O dată pe săptămână, Vineri, se adună în grupuri mari și se roagă, cu fața tot spre Mecca. 2. Se adună în vederea războiului sfânt împotriva necredincioșilor. 3. Se adună la Mecca, la marele pelerinaj. 4. Se adună la Judecata de apoi.

Mai mult decât în alte religii, scria Elias Canetti, islamicii împart oamenii în două categorii: credincioșii și necredincioșii.

După o moarte fără vise și fără amintiri, morții se trezesc la sunetul trompetei și se așează în cele două tabere, așteptând judecata. Fiecare știe exact ce-l așteaptă: pentru unii, speranța, pentru alții, spaima.

Împărțirea lumii în două categorii este obligatorie și esențială pentru islam. Credincioșii și necredincioșii reprezintă grămezi distincte de oameni.

Soarta celor două grupuri este lupta reciprocă. Războiul are un caracter sfânt, pentru că de el depinde în ce grupă te vei trezi la sunetul trompetei.

Pelerinajul la Mecca este un element important în viața unui musulman. Masa de credincioși se adună lent, din toate țările lumii, peleinajul putându-se prelungi, în funcție de distanța pe care trebuie să o străbată credinciosul, săptămâni sau luni.

Masele de pelerini sunt pașnice. Dar, această stare nu durează mult, războiul religios reintrându-și în drepturile sale.

Canetti scria, negru pe alb, următoarele (citez integral pasajul, pentru a nu fi înțeles greșit):

”Coranul, cartea Profetului, inspirată de Dumnezeu, nu lasă nicio îndoială în această privință. După ce au trecut lunile sfinte, ucideți-i pe necredincioși, oriunde îi veți găsi prindeți-i, împresurați-i și împotriviți-vă lor oriunde s-ar ascunde.”

E vorba nu doar de răspândirea credinței, ci și a zonei lor de putere, care este sfera de putere a lui Allah.

”Pentru luptătorii islamului, importantă nu este atât convertirea necredincioșilor, cât supunerea lor.”

Nu văd ce-aș mai putea adăuga la toate astea. Cred că vă răsună, deja, în urechi, strigătele de luptă ale demenților din ISIS, care urmează, pas cu pas, ideile principale ale doctrinei de mai sus, pe care a descris-o, magistral, Canetti, într-o vreme când, încă, se mai putea spune adevărul.

Cu alt prilej vom vorbi despre versetele satanice și despre autorul lor, Salman Rushdie (2), care a fost condamnat la moarte de liderii religioși islamici.

Fatwa:

”Îi informez pe musulmanii mândri din lume că autorul cărții Versetele Satanice, care este împotriva Islamului, Profetului și Coranului, precum și toți cei implicați în publicarea ei și care au avut cunoștință de conținutul acesteia, sunt condamnați la moarte”.

Așa începea vânătoarea, de ziua îndrăgostiților, pe 14 februarie 1989. Subiectul este pilduitor pentru zilele pe care le trăim.

Nu știau liderii europeni toate astea? Ba bine că nu! Dar nu le-a păsat, sau, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Romani, Dumnezeu i-a lăsat in voia minții lor blestemate, iar tragedia de la Paris este consecința acestei orbiri.

BIBLIOGRAFIE

  1. Elias Canetti, Masele și puterea, pag. 186-189, ed. Nemira, 2009.
  2. Salman Rushdie, Joseph Anton-Memorii, ed. Polirom, 2012.
Anunțuri