Cronici mondene (178) Renul și picherița

Norvegia este țara în care se produc moși crăciuni și zâne măseluță, în care răgetul renului acoperă păcat-păcat-ul picheriței.

Norvegia este țara în care suflatul copilului în cur e ridicat la rang de artă. Protecția copilului (barnevernet, pe limba renilor) a luat ființă din necesitate: copiii abuzați de părinții bețivi, mamele adolescentine care nu și-au dorit bebelușii și condițiile materiale precare ale imigranților.

Norvegia e o țară mai mult lungă decât lată: 1752 de kilometri pe 430 (maxim), în care temperatura medie e cea din frigiderul dat la unu (5.7 grade celsius), în care bărbații au o talie medie de 1.79 și pescuiesc 2.000 de tone de heringi și 44.000 de tone de creveți pe an.

Norvegia este independentă economic, i s-a rupt de uniunea europeană și a refuzat să facă parte din gașca de țuțări de la Bruxelles. E plină de petrol, gaze naturale, minereuri și energie electrică, adică o țară în care curge laptele  și mierea dumnezeului contemporan.

Norvegia este respectată pentru neutralitatea ei, acolo s-au dus negocieri de pace și a primit peste 4 milioane de turiști pe an. Demonizarea ei de către pastorul Cristian Ionescu, penticostalul din orașul lui Al Capone, este o prostie.

Sporul populației este evident: în 1800, Norvegia avea 880.000 de locuitori, în 1900 erau 2.240.000, iar în 2000 atingeau 4.470.000, din care vreo 20.000 erau laponi.

Imigranții provin din Suedia, Danemarca, Anglia, Turcia, Spațiul Fostei Iugoslavii, Pakistan, Vietnam, Sri Lanka și America de Sud.

Printre imigranți se numără și familia Bodnariu, a cărei dramă face obiectul tulburărilor religioase (și nu numai) din ultima vreme.

Norvegia este o țară rece: are numeroși ghețari, cel mai adânc lac al Europei (Hornindal- 514 metri) și orașul cel mai nordic al lumii, Hammerfest, unde se (re)produce moș crăciun.

Ortodoxia lor, lutheranismul, este, procentual vorbind, la fel ca și ortodoxia noastră: 87.8% din total creștini. Spre deosebire de confesiunea penticostală, lutheranii nu vorbesc în limbi, nu fac vindecări miraculoase și nu proorocesc.

Obsesia norvegienilor sunt copiii, pe care n-ai voie să-i atingi nici cu o floare. Trasul de urechi, palmele la fund și pedepsele pentru păcat sunt condamnate de lege. Fetițele familiei Bodnariu le-au povestit colegilor de școală despre păcat și pedepsele pentru păcat, într-o țară în care copilul e împărat. Același lucru l-au repetat anchetatorilor.

Legea e instrumentată de o instituție bine unsă, mustind de lucrători de asistență socială, avocați, psihologi, medici și judecători, gata să sară peste cal și să extragă copiii din familiile unde nu se respectă legea. Procentul de copiii scoși din familiile de imigranți a ajuns la 19 la mia de copii. Vorba lui Ghiță Pristanda, polițaiul nostru: curat murdar, dar umflă-l!

În țara lui moș crăciun, legea e diferită de a altora și trebuie să o respecți. Copilul trebuie să aibă o cameră suficient de mare ca să se joace cât poftește și să aibă jucării conforme vârstei. Sugarul nu se hrănește la sân, ca la proști, lipindu-l, pur și simplu, de mamă, ci doar cu capul în poziție de luptă, alăptat-luat. Trebuie să ai coroane destule ca să dovedești că ești un tată bun, verișor cu moș crăciun.

În Norvegia, regele face religia și nu invers. ”Cum a fost câștigată Norvegia pentru Cristos? Câștigând pe regele Olaf!”, scria Richard Wurmbrand în cartea sa, ”Strigătul bisericii prigonite”. În Norvegia de azi, copilul L-a convertit pe Dumnezeu.

(va urma)

 

Anunțuri