Cronici mondene (182). Ghetuțele domnului Mănăstireanu

Dănuț Mănăstireanu dă drumul la dușul cu apă rece, din fiordurile norvegiene, pe capul înfierbântat al lui Ionescu din Chicago.

Dănuț Mănăstireanu s-a fript de mai multe ori cu ciorba lui Ionescu.

În vara anului trecut, unul din prietenii lui Dănuț Mănăstireanu, teologul de origine croată  de la Yale, Miroslav Volf, a fost invitat la Institutul Penticostal din București să țină niște conferințe.

Miroslav Volf este susținătorul ideii că Dumnezeu și Allah sunt tot una. Alături de Dănuț Mănăstireanu și alți vreo două sute de domni și de doamne, el a semnat un document prin care își cerea iertare de la musulmani pentru crimele creștinilor din cruciade.

Rectorul Institutului Penticostal semnase și el documentul, dar se pare că asta scăpase inchizitorilor penticostali.

Vizita lui Volf la București s-a lăsat cu scandal, orchestrat de…, ați ghicit! Cristian Ionescu, adică Ostap Bender-ul penticostalilor de pretutindeni.

El a aflat de rătăcirea rectorului de acum șapte ani și l-a strâns cu ușa, în cursul unor discuții transoceanice purtate la două noaptea, ca să se dezică bietul om de grupul semnatarilor și să recunoască că dracu l-a pus să facă asta.

Rectorul a refuzat compromisul cu Ionescu, dar și-a dat demisia, scârbit, din conducerea preasfintei instituții.

Dănuț Mănăstireanu, anglicanul fost baptist, s-a arătat solidar cu prietenul penticostal și a renunțat la orice colaborare cu respectiva instituție, unde ocupa o funcție de consultanță culturală.

Tragedia familiei Bodnariu i-a pus din nou față în față pe cei doi cocoși tomnatici.

Mănăstireanu îl acuză pe Ionescu că a format un soi de comando fundamentalist, pe care îl folosește în mod regulat în campaniile din România, lăsând să se înțeleagă că nu ochiul lui Dumnezeu veghează cu el, ci ochiul dracului, adică banul.

Cristian Ionescu e o persoană  greu frecventabilă, dar nici mâniile mănăstireanului nu sunt prea lipicioase.

După această digresiune, revenim la cazul Bodnariu.

Domnul Dănuț Mănăstireanu a văzut că nu prea știe ce răspuns să dea celor care îl întreabă de ce tace în cazul Bodnariu și a chemat un prieten.

Moș Nicolae din Norvegia i-a pus în ghetuțe câteva lămuriri interesante, pe care le puteți citi pe blogul său, ”Persona”.

Rezum aici câteva idei care mi s-au părut princip(i)ale și  interesante.

Moș Nicolae, deși nu cunoaște cazul, spune că în Norvegia sunt peste 300 de biserici penticostale, dar niciuna nu a luat atitudine în cazul Bodnariu, deși Ionescu a acuzat pe norvegieni de persecuție religioasă.

Protecția Copilului din Norvegia nu a recurs niciodată la un gest extrem (scoaterea copiilor din familie), fără demersuri prealabile (consultanță cu părinții, educatorii, școala, etc.). De ce în cazul Bodnariu s-ar fi procedat altfel?

Acuzația adusă de Ionescu că în Norvegia statul este proprietarul copiilor, iar Protecția Copilului îi răpește de lângă părinți, este o fantasmagorie.

Norvegia ocupă un loc fruntaș printre țările unde se respectă drepturile omului, iar în ceea ce privește fericirea cetățenilor, ea face parte dintr-un grup select, fiind în primele patru țări, alături de Elveția, Islanda și Danemarca.

Serviciul de Protecție a Copilului este foarte respectat în țara respectivă, în ciuda controverselor iscate în anumite cazuri dubioase. Demonizarea acestuia de către Cristian Ionescu este tendențioasă și exagerată.

Presa din Norvegia nu a comentat acest caz, deși ar fi avut un subiect de primă pagină. Moș Nicolae se întreabă: de ce oare?

Serviciul de Protecție a copilului nu poate da detalii, nu pentru că ar suge sângele copiilor, ci pentru că acest lucru este interzis, prin legea confidențialității, în Norvegia (și nu numai, aș adăuga eu…).

În Norvegia este interzisă bătaia copiilor, pedepsele repetate prin agresiune fizică din partea părinților, dar niciodată Serviciul de Protecție a Copilului nu recurge ”din prima” la scoaterea copiilor din familie.

Părinții nu sunt condamnați pentru că pun copiii să facă teme suplimentare acasă, așa cum scria Cristian Ionescu, ci dimpotrivă, studiul în familie este încurajat, pentru că doar așa cresc performanțele celor mici.

Până când Cristian Ionescu va declara războiul sfânt și va ataca netul cu alte și alte postări inspirate, vocea lui Moș Nicolae, prietenul Mănăstireanului moldovenesc, aduce un aer proaspăt, de fior(d) rece, din Norvegia.

 

 

Anunțuri

15 gânduri despre &8222;Cronici mondene (182). Ghetuțele domnului Mănăstireanu&8221;

  1. Fanii lui Miroslav Volf au incetat sa mai strige tantosi, in cor, „Allahu akbar” si sa survoleze la inaltime de teama de a nu fi doborati de vreo racheta S-400 Triumf. Asa ca daca nu au fost potoliti de teologii anti si de gugustiuci, au fost calmati de Putin 🙂

    Argumentele lui „Mos Nicolae” nu sunt chiar rele, improspateaza aerul 😀

  2. Da, se trage puternic la țurloaie. Allahu nu mai e tot atât de akbar ca atunci. 🙂
    Argumentele lui Moș Nicolae da, dar ale lui moș Ionescu l-au viciat iar. 🙂
    Acum 14 minute, pe facebook Cristian Ionescu, cu un atac la baionetă 🙂 :
    ”Au apărut câțiva comentatori care tocmai acum s-au trezit să dea recomandări de supunere soților Bodnariu!? Alții ne atacă pe noi care facem ceva, ce putem pentru ei. Domnul să nu le țină în socoteală răutatea!” și, mai ales,
    ”În cazul familiei Bodnariu, vorbește dacă îți pasă, dacă te doare și dacă îi ajuți prin ceea ce spui. Dacă nu, taci, mai ales dacă nu ai copii, dacă nu-ți fierbe oala și dacă nu ai citit toată Scriptura!”
    🙂
    Ca și în cazul lui Pătrățel, dacă nu ai copiii, nu poți avea opinii. 🙂

  3. Pai de ce nu aduce toate faptele clar, ca sa poate fi cunoscute si analizate? Fara fapte, cu indemnuri de atac la baioneta, nu mi se pare decat ca discutam de „indemnurile firii pamantesti”. Pe de alta parte, cum spera cineva ca sa se lupte cu serviciile norvegiene de protectia copilului, in lipsa de fapte. Daca situatia este complet diferita de cum se incearca sa se induca subliminal? In lumina argumentelor lui „Mos Nicolae”, tind sa cred ca exista niste elemente de conduita in familie, care au condus serviciile norvegiene sa adopte niste masuri. Cred ca lipsa de transparenta ii determina, pe cei care gandesc, sa fie precauti la adeziuni. Cei care in lipsa de fapte, isi arata adeziunea deplina… 🙂

  4. Am vazut, de alungul anilor, tot fel de vorbitori din Cuvant, unii erau niste fini analisti ai Sfintelor Scripturi, altii predicau din impulsul dorintei de a vorbi(degeaba). Cei din urma au fost cei care au creat tot fel de doctrine ciudate, cum ar fi „doctrina baticului”, „doctrina ceasului”, „doctrina cravatei”, doctrine care pot fi incluse in marea „doctrina a garderobei biblice”. De asta nu sunt adeptul si fanul lipsei de logica, indiferent ca e vorba de predica, sau de alte aspecte ale vietii. 🙂

  5. Dragă Romulus, el amestecă lipsa argumentației cu empatia. Cu cea de a două suntem de acord, cu prima, însă, nu.
    Or, el e lipsit de logică: dacă nu iei totul de bun din ce spune, din ce filtrează pe blogul lui, înseamnă că ești un ticălos lipsit de milă, agent al new age sau om cu două fețe.
    Părerea mea e că niciodată nu a fost mai periculos Cristian Ionescu decât e acum, pentru că niciodată nu a avut așa o armată lângă el.
    El consideră că toți cei care au semnat petiția aia sunt de acord cu el și îl urmează. Asta e o mare prostie!
    Faptul că se laudă că face binele, lui nu i se pare suspect din punct de vedere scriptural, ceea ce e grav pentru un creștin.
    Înflăcărat cum e, s-ar putea să adunăm multe bibelouri sparte de acest elefant narcisist. 🙂

  6. Pe de o parte il inteleg ca merge dupa modelul pastorului vechi din biserica, in care toti se cunosc, toti au incredere unii in altii. Nimic rau pana aici. Pe internet lucrurile sunt diferite. Nu ne cunoastem, iar increderea dupa evenimentul Titel s-a cam dus. Am trecut pe varianta „cercetati toate lucrurile”. Mi se pare extrem de biblic si de corect pentru societatea actuala.

    Legat de aspectul al doilea ca si baptist nu am fost invatat si nici indemnat nici la rautate, nici la lipsa de gandire. M-am gandit si la faptul ca informatia despre acea familie nu poate fi publicata din motive de „dosar clasified”. Nu este cazul, nu discutam aici despre planurile secrete ale Rusiei. Tot ce se poate ruga un baptist si un om care judeca lucrurile este sa ceara ajutor Tatalui ceresc, pentru ca El sa indrepte lucrurile in directia buna, decisa de El.

  7. Am vazut, in dimineata asta, un articol in „ziarulring” o scrisoare deschisa adresata ambasadorului Norvegiei in care, la finele scrisorii, se trecea in revista disciplinarea fizica a copiilor. Nu se precizeaza faptul ca acesta ar fi fost cazul in familia Bodnariu, in schimb se lasa porti de interpretare.

    Trebuie inteles foarte bine, ca daca ma duc intr-o tara trebuie sa ma supun legii acelei tari. Daca in Romania disciplinarea fizica a copiilor nu este un fapt dramatic, in alte tari acest lucru duce la interventia serviciilor de protectia copiilor. Nu ma pot duce in Anglia si sa conduc pe stanga ca asa mi se pare mie corect. Masurile radicale, care stau la baza legislatiei serviciilor de protectie au o istorie plina de abuzuri foarte grave si de victime, asa ca, in contextul dat lucrurile sunt motivate.

    Daca sugestia facuta de autorul articolului mentionat este corecta atunci lucrurile vor fi dificil de rezolvat. Regret si imi pare rau de situatia si greutatile prin care trece familia, in schimb „bataita” este un fapt foarte grav in alte tari, chiar daca la noi este tolerat. Eu nu am fost crescut si educat cu bataie, tocmai de acea imi este greu sa inteleg necesitatea acestor lucruri. Cand greseam parintii mei aveau indelunga rabdare si o capacitate foarte bine dezvoltata de a dialoga cu mine, de a cauta modalitati sa ma faca constient, astfel ca, odata cu trecerea anilor, am inteles rational si emotional care sunt limitele pe care nu trebuie sa le depasesc. Sunt lectii care mi-au ramas pentru toata viata, in schimb daca imi aplicau doar fapte fizice, nu cred ca as fi inteles vreodata care este rolul lucrurilor.

  8. Am o buna prietena care de doi ani locuieste in Norvegia cu sotul si cele doua fetite ale lor,; una la scoala, celalata la gradinita. Am intrebat-o care e parerea ei ca s-ar fi putut intampla ca norvegienii au luat o masura asa de radicala. Mi-a spus, asa cum si eu crdeam, ca auritatile nu sunt abuzive si nu i-au masuri drastice fara un motiv clar intemeiat. Cu siguranta ca la scoala copii au parut nefericiti, obositi si fiind intrebati de profesori copii au dat amanunte din familie.. desigur ca nimeni nu stie si nu poate judeca activitatile unei familii, dar copii sunt pe plan principal in Norvegia.. Iar ca sunt persecutati religios, nu poate fi vorba.. fiica ei cea mare merge cu corul scolii in biserici crestine, luterane, manastiri si oriunde sunt primiti.. nu stiu daca penticostalii ii primesc pe copii de la scoala unde invata toate etniile.. Mi-a mai zis o chestie interesanta: cand se fac petreceri pt. copii, organizatorii scriu pe invitatie sa-i anunte, daca vreun copil e alergic la vreun aliment sau daca nu mananca, carne de porc,, cum sunt musulmanii.. acolo au o grija foarte mare de cresterea armonioasa a copiilor, fara traume fizice sau emotionale.. Iar daca copii din fam. Bodnariu au fost speriati mereu cu pacatul si probabil cu focul iadului, se considera o trauma emotionala periculoasa…

  9. @Gabriel, multumesc pentru informatie. Cum am mai spus, in lipsa de informatii lucrurile sunt confuze, iar precautia generata de cazul „Titel Inexistel” a fost „virusul” care a facut sa scada increderea in informatii lacunare si cazuri extrem de putin documentate. Canalele pe care provine informatia au fost compromise. Acesta este piedeca care blocheaza lucrurile. Incerc sa fiu obiectiv si sa tin cont de faptul ca fara informatie nu pot analiza si concluziona, iar canalele de informare sunt aceleasi, adica vechile canale care au furnizat „povesti cu pesti”.

    Pe de alta parte, cum spunea D. Manastireanu, intr-un comentariu la articolul mentionat de Rasvan, de ce familia Bodnariu nu comunica cu bisericile pentecostale din zona si nu le implica, pentru a avea o reactie clara si o analiza a lucrurilor cat de cat mai obiectiva. Acest lucru mi se pare foarte fishy. Incerc sa-mi imaginez contextul problemei cat mai in detaliu si nu pot intelege motivele pentru care familia nu sparge gheata, nu comunica, nu clarifica problema. Ca doar nu sunt intr-un lagar nazist in care gardienii stau la usa.

  10. Inca un amanunt important pentru acei ce sunt rezidenti intr-o tara straina…. sa aiba la indemana numerele de telefon ale consulatului sau ambasadei tarii a carui cetatean este, pentru a cere urgent consiliere, in cazuri extreme. Fam. Bodnariu fiind doar cetateni norvegieni, nu pot apela la autoritatile romane, ca nu au cum sa-i ajute; doar rugaciunile si bunatatea Domnului poate sa-i salveze din aceasta situatie…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s