Cruciada lui Cristian Ionescu împotriva Norvegiei (2) Biblia e fatalistă și viața nu e roz

Cristian Ionescu este într-o stare de cruciadă permanentă cu păcatul, încă din momentul în care a apărut în blogosferă.

A împărțit creștinismul în liberali și conservatori și a reluat, de-a lungul anilor, parte din ideile care au condus, de-a lungul istoriei mai vechi sau mai noi a umanității, la scindarea creștinilor într-o sumedenie de confesiuni, care mai de care mai mândre de doctrina lor, convinse că acolo și doar acolo, în catedrala din oraș sau bisericuța din satul natal se poate găsi mântuirea în forma ei pură și adevărată.

Din marile sale campanii, Cristian Ionescu a strălucit în bătălia cu arta, cu crucea și cu casa regală britanică.

Să ne amintim, pe scurt, despre ce a fost vorba.

PENIEL ȘI CRUCIADA ÎMPOTRIVA ARTEI

Peniel-ul, fundație care și-a propus, începând din 1995, să-și vadă tinerii din biserici ”revigoraţi spiritual şi trăind o viaţă sfântă înaintea lui Dumnezeu”, a dat în 2011 un spectacol cu public.

A fost aleasă o trupă de teatru care să revigoreze tineretul. Iată cum suna comunicatul conducerii, după ce Cristian Ionescu a pornit atacul împotriva lor (redau doar un mic fragment):

În dorința noastră de a comunica adevărurile Evangheliei prin diverse mijloace relevante și de impact am invitat o trupă de pantomimă Pass-Partout – Dan Puric pentru a intepreta o dramatizare inspirată din pilda Fiului Risipitor. Desi sceneta a urmat firul pildei și a exprimat inima plină de dragoste a lui Dumnezeu Tatal fata de toți fiii Săi risipitori, în prezentarea ei a apărut un moment (dansul mult prea sugestiv) care nu își avea deloc locul în contextul prezentării Evangheliei și al conferinței Peniel.

Dansul sugestiv de care pomenea comunicatul era un tangou ”cu figuri”.

Nu știu dacă s-a întărit credința în tineretul de la Peniel, dar că s-a învârtoșat în Cristian Ionescu, asta e deja istorie.

El a scris o postare cu un titlu pe măsură: ”PENIEL – ORADEA, 2011: UN FESTIVAL AL SATANEI”.

Cum este posibil să dezbatem noi, NEOPROTESTANȚII, dacă este sau nu corect să INVITĂM O TRUPĂ PROFESIONISTĂ SĂ DEA SPECTACOL LA O ÎNTRUNIRE CREȘTINĂ DE TINERET?! Păi chiar dacă se purtau ca sfinții, EI slujesc pe scenele noastre?

Era evidentă, încă de atunci, inapetența lui pentru dialog, pentru dezbatere.

Nu avea importanță că spectacolul a avut loc pe o scenă oarecare: principiul primează, păcatul contează.

Cum este posibil să dezbatem noi, NEOPROTESTANȚII, dacă dansul și manifestările artistice sunt acceptabile în închinarea noastră (că nu e în biserică, e într-o… sală de cultură)?!

Ce-l durea pe omul ăsta capul de ce se petrece în România, e mai greu de spus. Un individ pentru care arta este egală cu păcatul să aibă o asemenea putere, încât să influențeze deciziile unor conducători penticostali din România, e pentru mine un mister.

Oare avem nevoie de artiști in biserică? Oare noi suntem artiștii? De ce să fie totul un teatru, o regie, o mare mascaradă, în care sunt multe marionete care ne fac să râdem, să plângem, să batem din palme, să strigăm, să dansăm, să țipăm, să fim liberi???

tuna, într-o avalanșă retorică, Cristian Ionescu, pe 14 iunie 2011.

Chiar! Nu suntem noi artiștii? Nu suntem destui?

RĂZBOIUL PENTRU SEMNUL CRUCII

Nu s-a terminat bine nebunia cu tangoul, că a început cruciada crucii.

Un pastor neconformist de succes, Vladimir Pustan, pe vremea aceea penticostal, actual independent, a fost invitat într-o biserică ortodoxă și într-una greco-catolică. În ambele, omul și-a făcut semnul crucii, în semn de respect pentru locașul în care era musafir vorbitor.

Cristian Ionescu, în schimb, a pornit, de la Chicago, un război distrugător împotriva omului și gestului:

A fost invitat să predice într-o biserică greco-catolică. Mai demult a vorbit și într-una ortodoxă. La prima vedere nimic rău. Evanghelia trebuie să ajungă în orice sinagogă. Când am văzut pentru prima oară cum își face semnul crucii am crezut că nu văd bine. M-am gândit că l-a luat pe dinainte valul. O neatenție.  Întrebarea mea este simplă: ce urmărește un pastor penticostal predicând într-o biserică tradițională mai degrabă un surogat decât Evanghelia adevărată, care o face irelevantă. Gestul acesta mi se pare absolut ridicol. Absurd.” (Sublinierea cuvântutlui ”sinagogă” îi aparține).

Apoi,  către armata de fideli, în 28 noiembrie 2011:

Iubiți tineri, nu vă lăsați înșelați de aceste imposturi spirituale! Sunt nimic altceva decât artificii de popularitate care nu au nimic de-a face cu evanghelizarea! Fiți maturi și dați dovadă de discernământ!

După ce ”impostorul spiritual” Vladimir Pustan a dat cu subsemnatul la forurile superioare și a fost pus la punct, a urmat alta și mai boacănă: preotul ortodox Constantin Necula  a fost invitat de Vladimir Pustan, în contrapartidă, să predice tinerilor penticostali. Necula a mai trântit o cruce, spre disperarea lui Cristian Ionescu, căruia i-a stat fusul orar la Chicago:

Recent, cu ocazia zilei ortodoxiei, preotul Constantin Necula a fost invitat să țină o prelegere la centrul cireșarilor din Beiuș. De sus până jos, din umăr în umăr, părintele a început cu un mare semn al crucii, iar primele sale declarații au fost să se identifice ca ortodox și să declare sus și tare cât de sublimă și măreață este Biserica Ortodoxă.” (14 martie 2012).

Apoi, în concluzie:

Nu intenționez să reactivez un subiect polemic pe care eu îl consider deja epuizat. Actul ne-penticostal al unui pastor penticostal de a-și face semnul crucii într-o catedrală greco-catolică (după ce înainte și-l făcuse și într-o biserică ortodoxă) rămâne pentru mine ceea ce a fost atunci când l-am denunțat, mai ales în lipsa vreunei declarații ulterioare, oficiale și publice din parteacuiva… nimănui.

ATACUL ASUPRA CASEI REGALE BRITANICE ȘI A ANGLICANILOR, DACĂ TOT ZĂCEAU ACOLO

Nici căsătoria prințului William al Marii Britanii cu Kate Middleton, care a avut loc într-o zi de vineri, la Westminster Abbey, pe 29 Aprilie 2011, nu a scăpat ochiului vigilent al lui Cristian Ionescu, pastorul penticostal de la Elim, Chicago.

Iată cum a povestit el evenimentul, textul meritând să fie citit bob cu bob:

Așaaaa, deci s-a petrecut și nunta fiului (nepotului) de împărat (regină)! Cu tot cu tradiție, pompă, celebrități și… religie. Iar o să mă credeți îngust la minte, și iar n-o să-mi pese. Pentru mine, nunta prințului a fost o parodie aducând a mascaradă.  Trăs(ăt)urile regale cu armăsari iuți, plimbându-se mofturos printre Rolls Royce-uri mi-au întors inima spre pitorescul căruțelor noastre sătești mânate de mârțoage în calea Daciilor trepădușe. Eeeeh, ce să ne mai mirăm, Biserica Anglicană s-a separat de cea catolică pentru ca regele Henri să se poată (des)căsători – citiți cum vreți, se potrivește oricum – până îi va da regina moștenitor. Altfel, unde le-au stat picioarele, acolo și capul…  Și pe urmă, pe urmă sărutul. Sfios, pudic, cu iz de ”prima dată”…  Acum se duc în luna de miere (fără miere că au mâncat-o demult). Să vedem cât ține luna.  Și așa s-a terminat și petrecania asta.

Nu știu dacă William și Kate își ”mâncaseră luna de miere înainte”, cum spunea Ionescu, dar sunt de acord cu cei care l-au crezut  ”îngust la mine”.

EPILOG

E greu să alegi, din noianul de afirmații și de bătălii pe care le-a dus acest cavaler fără frică și prihană cu păcatul, dar cred că aceste episoade au conturat cumva profilul omului care a pornit o adevărată cruciadă virtuală împotriva țărilor nordice și, mai ales, a Norvegiei, cu legile ei cu tot.

Vorba lui Cristian Ionescu, din 24 iunie 2013, la fel de memorabilă pentru teatrul viselor de pe blogul său, ca și multe altele:

Dacă luăm în considerare spiritul profetic fatalist al Bibliei, lumea de mâine nu arată prea roz. De fapt, nu prea arată nicicum.

Din păcate, tragedia familiei Bodnariu, pe care o deplâng din tot sufletul, a devenit pretex pentru un show mediatic penticostal de prost gust, un dans acrobatic pe sârma ghimpată a durerii omenești.

 

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;Cruciada lui Cristian Ionescu împotriva Norvegiei (2) Biblia e fatalistă și viața nu e roz&8221;

  1. Daca este sa aleg intre acest megafon ruginit si parintele Necula, il aleg fara ezitare pe parintele Necula, cu tot cu cruce. Cristian Ionescu este la mii de ani lumina in spatele parintelui (si la predica, si la cultura, si la carisma – in plus parintele Necula face glume de care chiar razi).
    Felicitari pentru text. Imi place cum stiti sa periati cu peria de sarma. 😉

    Off topic: contul meu de feisbucie a „crapat”. Au disparut prieteni si mi-au aparut automat vedete din fotbal si media, impreuna cu un grup pentru promovarea cosmeticelor. 🙂 Nu am reusit sa-l aduc la normal. Am vrut sa stiti asta, ca sa nu va ganditi ca v-am dat „unfriend”. Nu aveam de ce, va pastrez aceeasi stima.

  2. Spiritualitatea si lupta de partid sunt doua lucruri complementare, cu substrat diferit. Amestecul lor niciodata nu duce spre spiritualitate, ci inclina doar spre lupta de partid. Din pacate multi am preluat viata crestina de la predecesori intr-o forma sindicalista, problema este ce am facut cu ea mai departe. Urmarind oamenii de alungul anilor tind sa concluzionez ca lupta de partid e mai tentanta si mai la indemana decat o reala apropiere de Dumnezeu 🙂

  3. Dragă Adrian, cum de v-a ”crăpat” contul de facebook? Asta e o veste foarte rea! Aștept să îl readuceți la viață.
    Asta cu vedetele de fotbal…, ce să mai spun: de când a apărut știrea și imaginea cu Ronaldo presupus homo și Benzema, implicat în trafic de video porno, (ambii sunt de la Real Madrid), nu era momentul să colecționați vedete din sportul ăsta. 🙂
    Cât despre Cristian Ionescu, trebuie să vă contrazic: nu are rival! Nu există termen de comparație pentru el! În tot ceea ce face, este unic! Eu nu cred că există pe planeta noastră un tip care să spună cu atâta farmec ceva echivalent cu ”mâncatul lunii de miere”, așa cum a făcut-o el, referindu-se la William și Kate. 😉
    Părintele Necula este un om la locul lui. Cristian Ionescu nu-și găsește locul nicăieri. 🙂

  4. Lupta de partid și de stat. dragă Romulus. Deja am declarat război Norvegiei și, în curând, urmează și celelalte păcătoșenii nordice: Suedia, Finlanda, Danemarca… 🙂

  5. Cand Oussama ben Laden,a declansat jihadul cult(urii) islamice,asteptam gandindu-ma la replica jihadului cult(urii) crestine,iar asteptarile mele nu au intarziat sa apara.
    Avem si noi crestinii jihadistii nostri,insa,tehnica si tactica de lupta diferita.

    Fiti binecuvantati.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s