Lear la ambasadă

La ora la care scriu asta, nu știu ce-a făcut Ionescu la ambasada Norvegiei din Washington.

Mă întreba un tânăr prieten dacă Ionescu seamănă a fascist și i-am spus că Ionescu nu e fascist, bietul de el.

Așa  hotărât să dea de pământ cu toți și toate, pare mai degrabă anarhist. Dar nici anarhist nu e. Nu devii anarhist peste noapte, mai ales când ești proaspăt bunic.

Ionescu e un actor care simte că îmbătrânește, ca lumea lui s-a dus, dar se agața de tragedia fam. Bodnariu, intuind că s-ar putea să fie ultimul rol pe care-l va primi de la viață.

Trece peste toate, ca să strălucească. Știe replicile tuturor, e scenarist, mașinist, regizor și femeie de servici. Ionescu le face pe toate. E leul Clearance de la MGM.

Oamenii îl urmează de frică, pentru că lumea se schimba cu o viteză uluitoare, iar ei nu sunt pregătiți pentru asta. Ca să scapi de apocalipsă nu poți să emigrezi in cer.

Ionescu le oferă un soi de viză a neprihănirii. Dacă Ionescu le spune că pământul este plat, jumătate din oamenii lui se roagă să nu ajungă în partea în care oamenii trăiesc cu capu-n jos. Pentru că lumea lui Ionescu are doar o singură dimensiune: el. Ionescu nu e fascist, e narcisist.

Spunea Richard Wurmbrand că în închisoare l-au ajutat, ca să nu înnebunească, textele pe care le știa pe de rost din Scriptură și din Shakespeare.

Ionescu știe Scriptura, dar cu Shakespeare stă mai rău. Când ai nouă fete nu citești Regele Lear.

 

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Lear la ambasadă&8221;

  1. Probabil cel mai bun plan era sa delege americanii pe cineva la fata locului sa culega informatii clare. Prea multa propagandistica, prea mult cult al personalitatii. Initiativa lui Cristian Tepes a fost probabil cea mai valoaroasa realizare in tot acest noian de non-sensuri propagandistice. Din pacate, in cazul lui Cristian, acest reportaj a fost ultimul din viata lui.

Comentariile nu sunt permise.