Îngerul albastru

Lumea evanghelică din România trece printr-o perioadă plină de necazuri. Cazul Bodnariu a fost urmat, la puțin timp, de moartea prematură a lui Cristi Țepes și de decesul unui tânăr dirijor dintr-o biserică baptistă din apropiere de Oradea.

De departe cel mai mediatizat a fost cazul Bodnariu și acțiunea continuă,  prin demonstrații anunțate  în fața ambasadelor Norvegiei din diverse capitale europene si din Washington, pledoarii televizate ale unor politicieni români și  scrisori adresate norvegienilor, inclusiv regelui Harald.

Baptistul Samy Tutac îndeamnă și el la acțiune:  „Să luați bannerul pregătit de noi, cei din Timișoara,  și să-l distribuiți…”, asta nu înainte de rugăciuni pentru Ruth, Marius și Daniel Bodnariu și pentru oamenii politici,  „în special pentru cei din poziții influente în stat, care au luat poziție fermă” în cazul respectiv. Probabil că s-a gândit la cei doi senatori, Ben-Oni Ardelean și Titus Corlatean, aflați in scădere de formă înainte de răpirea celor cinci copii de către serviciul de protectie din Norvegia.

Tiberiu Pop găsește,  dincolo de dramă, un prilej de bucurie: „Mă bucură și faptul că pentru prima oară în Comunitatea Evanghelică din Londra există un proiect comun”, în ciuda „diferențelor teologice” care sunt mai mari la Londra decât în alte părți.  (Textul din articol suna păsăreste și am preferat să îl pun în paranteză: „…diferențelor teologice care sunt în acest oraș numit Londra, mai tare ca oriunde”).

Petru Lascau întrevede un „Crăciun albastru”, datorită unei duble arestări: a sărbătorii (el o numea „praznic”) de către lumea rece si ostilă și a copiilor familiei Bodnariu de către irozii norvegieni. Cu toate acestea, pastorul din Arizona se bucură,  anticipat, de „o nea blândă și suavă”.

Un domn a observat că regretatul Cristi Țepes era „de o mie de ori mai bun, mai scump și mai iubitor decât unii pastori și prezbiteri”, aroganți și plini de aere.

Sunt tentat să nu îl contrazic…

 

 

 

Anunțuri

Un gând despre &8222;Îngerul albastru&8221;

  1. In apele tulburi,si ingalbenite de aluviunile maloase,scurse de pe versantii inaltimilor,dupa ploile torentiale,este imposibil sa observam pestii,insa,cand apele incep sa se limpezeasca,incet dar sigur,incepem sa se distinga siluetele fusiforme ale pestilor si pestisorilor aurii,ce infrunta torentii ,sclipind in bataia razelor de soare.

    Fiti binecuvantati

Comentariile nu sunt permise.