Siberiada

Intr-un articol recent dintr-o zonă de propagandă „bine ca-n Rusia nu mai e niciunde”, o ziaristă post-sovietică a incercat într-un articol de luna trecută să scoată din capul oamenilor ideile preconcepute despre Siberia: că iernile sunt grele tot anul, că ursul brun bântuie pe străzi în voia cea bună și că Siberia, prin Gulag, e simbolul libertății pierdute.

De frig, e frig tot anul, dar numai în zona Artica. În rest, poți crăpa de căldură,  încă din luna iunie. În general, iarna e un anotimp mai plăcut,  pentru că te poti distra schiind, jucând hochei sau dându-te cu săniuța la minus douăzeci de grade.

E adevărat,  in Siberia sunt mulți urși,  dar numai în taiga, unde au drumuri doar de ei știute.  Apar și la marginea orașelor,  dar numai când iau foc pădurile.  Urșii nu sunt, neapărat, dușmanii omului, ei neavand nimic de împărțit,  în principiu, cu specia noastră.  Apoi, scria ziarista, mai sunt și alte animale în Siberia: pisica polară și vulturul, animale la fel de prietenoase ca și ursul brun.

Despre Gulag, nimic de zis: a fost nasol, dar a trecut. Autoarea scria că acolo au suferit mulți oameni (ea nu zice nimic de milioanele de morți), dar a fost o treabă sovietică,  nu rusească.  Acum nu mai e nimic acolo și peste lagărele vechi s-a așternut uitarea. Rușii din Siberia sunt prietenoși și buni la inimă,  gata să te ajute când o dai in bară.  E adevărat,  a doua zi poți să nimerești peste un grobian beat criță,  dar asta nu mai depinde de Siberia, ci de norocul fiecăruia: așa e peste tot.

Concluzia? Nu ratați Siberia! Să te dai pe schiuri cu pisicile polare.

Anunțuri