Mielul turbat

În a treia zi de Crăciun,  domnul Samy Tutac, vicepreședinte cu pastorala Cultului Baptist din România, s-a adresat Președintelui țării,  domnului Klaus Iohannis, ca de la șef de cult la șef de stat.

Nu l-a somat pe Klaus, e adevărat, dar „i-a cerut insistent” domnului Președinte să o cheme la ordine pe ambasadoarea Norvegiei la București și să-i frece ridichea că ei, adică el, Tutac și restul trupei, vor fapte, nu vorbe. Să o lase cu vrăjeala cu politicul corect, pentru că ei s-au săturat.

Apoi, să facă bine și să-l trimită la Oslo pe ministrul de externe al României,  care și așa freacă menta de sărbători pe coclauri, cu o solie desprinsa din vremea otomanilor, când dădeam tribut de prunci la înalta poartă: ne vrem copiii înapoi!

„Domnule Președinte, nu-mi permit să vă somez, dar vă cer insistent, chemați-o pe doamna ambasador a Regatului Norvegiei și transmiteț-i (sic!) că așteptăm fapte concrete, nu expicații în spiritul corectitudinii politice. Trimiteți-l pe domnul ministru de externe la Oslo, să transmită direct guvernului norvegian că ne vrem înapoi copiii ținuți departe de părinții lor. Stă în puterea lor să facă acest lucru. Ei au creat Barnevernetul, nu Barnevernetul a creat statul norvegian.”

După ce a rezolvat problema cu oul sau găina, barnevernetul sau Norvegia, Samy Tutac îl termină pe Presedinte în nota optimistă de la început: noi te-am votat, noi te dezvotăm:

„Am cerut în schimb altora să vă susțină în rugăciune, să vă voteze și să aibă încredere în dumneavoastră… Domnule Președinte, ați vorbit în campanie despre recăpătarea demnității și despre recăpătarea respectului ca și națiune. Domnule Președinte, o țară care își abandonează copiii nu va fi niciodată o țară respectată.”

(De ce Samy scrie „ca și națiune” și nu „ca națiune”, numai profesoara lui de română ne poate lămuri…)

Copiii familiei Bodnariu sunt născuți și educați în Norvegia și n-am fi auzit de ei în România, dacă n-ar fi trecut prin tragedia de acum. În acest context, e greu de zis ce înțelege domnul Samy Tutac prin „acasă”, din moment ce aceștia aveau căminul în vecinătatea cercului polar:

„Aducerea înapoi acasă, a copiilor Bodnariu (sic!), nu este doar obiectivul unei familii, este obiectivul unei națiuni care merită respect și care își dovedește demnitatea.”

Trimiterea la națiune și la demnitatea ei mă duce cu gândul la o epocă protocronista de tristă amintire. Nu știu dacă limbajul de lemn și greșelile gramaticale se transmit în familie, în biserică sau în societatea pe care o frecventezi, dar un lucru e sigur: domnul Samy Tutac n-a rămas corigent la traforaj: combate bine în placaj.

Anunțuri

12 gânduri despre &8222;Mielul turbat&8221;

  1. Domul la care faceti referire,este foarte apreciat si mediatizat,prin toate mijloacele de comunicare „virtuala”,chiar exprimarea domniei sale pare una … virtuala,aceasta nefiind insa o…virtute.

    Fiti binecuvantati.

  2. Scrisoarea este fantasmagorica, fabulosa, legendara, fantastica, miraculosa, aproape supranaturala, extraordinara. Nu mai am cuvinte, m-am blocat ca dupa un atac extraterestru 😦

  3. Mă uit în partea dreaptă, adică acolo unde se află istorialul articolelor dv, și văd că mai toate au în titlul lor ceva legat de un om, întotdeauna același. Nu am de gând să vă fac morală, dar acest fapt pare un caz tipic de boală psihică. Și dacă o replică frumoasă din gura unui condamnat la moarte spunea că „Oamenii buni cred că au dreptate întotdeauna”, la fel de adevărată dar parcă mai plină de sens pare să fie vorba că ”Oamenii se împart în două categorii: cei care cred că au dreptate și cei care nu cred că au”.

  4. Domnu Vali, am scris peste 1700 de postari. Ceea ce vedeti in dreapta, sunt ultimele. E adevărat, in acestea din urmă, poate 10, poate 15, nu le-am numărat, e vorba de echipa pastorului Ionescu.
    E omul zilei, iar ceea ce se intampla acum mi se pare interesant. Atâta tot. N-am facut vreo obsesie legată de el, cum insinuati.
    Postarea la care am avut onoarea să mă faceți bolnav cu capul nu e despre Ionescu, ci despre Samy Tutac. El are toate șansele să-l egaleze pe Ionescu, in multe privințe.
    Am pomenit ieri și de alți barosani: Mike Olari, Cristian Barbosu, Iosif Ton.
    Cum se face că ați apărut in acest context? 🙂
    Interesant e că scrieți un blog, fără să vă recomandați. Eventualii cititori nu știu cine sunteți. E un act de curaj să te dai drept marele anonim și să scrii un blog, trebuie să recunosc.
    In rest, s-auzim numai de bine. Simt ca vine luna lui Ionescu, Olari, Barbosu, Tutac, așa încât, țineți aproape, domnu Vali. 🙂

  5. E clar, Răsvan! E momentul să te apuci de „România pitorească”! Cea nespus de minunată şi, dacă se poate… nepopulată… Măcar ai şansa să câştigi o excursie la… Hârlău! 😀

  6. UIte ceva interesant, Răsvan! Cum se exagerează informaţiile doar ca să se agite şi mai mult spiritele. https://rodiagnusdei.wordpress.com/2015/12/28/norvegia-sustine-cercetari-cu-privire-la-homosexualitatea-printre-copii/. Eu am citit articolul şi, deşi cred că ştiu destulă engleză, n-am descoperit că ar fi fost o paradă PENTRU COPII. Mai mult, este citat un alt articol de pe un blog din Moldova, în acelaşi sens. Îţi dai seama că acum trendul este să demonizăm toată Norvegia din cauza Barnevernetului. N-or fi lucrurile cuşere acolo, e drept, dar mai rămâne să declarăm război Norvegiei. Oamenii ăştia care alimentează aceste atitudini sunt oare conştienţi? Când mă gândesc că am prieteni în Norvegia, fraţi din biserică… 😦

  7. Draga Rasvan , dupa cercetari indelungate, experimente de laborator cutting edge, in prezent tehnologia le permite specialistilor sa diagnosticheze boala psihica dupa articolele din chenarul din dreapta al blogului. Ei asta m-a dat gata. Cata perspicacitate, cat studiu, cate teze de doctorat 😀

  8. Dacă aș ști cine e, măcar atât! A mai pus două comentarii, în acelați stil. A confundat blogul cu forumul. E supărat, dar nu spune cu ce idee nu e de acord. Ceva concret. E o aiureală. Sper să priceapă că în aceste condiții, n-are rost să se mai obosească.

  9. Indiferent ce spun aceste scrisori, de somatiile(metaforice sau directe) legea norvegiana are alte repere. O interventie a ambasadoarei Norvegiei la Bucuresti clarifica situatia si da un alt cadru de interpretare intregii drame a familiei Bodnariu.

    Ambasadoarea specifica clar „hitting slapping spanking a child is not permited according to the law”. Practic nu se poate face nimic! Toate interventiile, indiferent de gradul de colericitate, care
    sustin injustetea deciziilor CPSului nu au o baza care poate fi luata in considerare in Norvegia. Cazul este clar, daca iti educi copii folosind „hitting slapping spanking”, ca metode, ai intrat sub incidenta legii. Din pacate asta este legea in Norvegia. Daca parintii stiau trebuiau sa evite iesirea din cadrul legal. Aici nu discutam justetea sau injustetea legii, ci discutam ce inseamna sa ne afla in perimetrul legal sau inafara acestuia. Clar, familia Bodnariu se afla inafara cadrului legal. Cred ca va fi extrem de greu sa se gaseasca o cale de mijloc cu aceasta institutie, mai ales ca pozitia Norvegiei este clara – si-a batut copii – consecinta fireasca este confiscarea lor.

    La minutul 8:20 este redata interventia ambasadoareai Norvegiei.

Comentariile nu sunt permise.