Manipularea prin credință

Pastorul Samy Tuțac e vicepreședintele cultului baptist însărcinat cu pastorala. El aruncă mănușa în obrazul statului.

De data aceasta, nu mai e vorba de Norvegia, ci de România. Legat de cazul Bodnariu, domnia sa afirma că:

Schimbarea legii protecției copilului din România (Legea nr. 272/2004) trebuie să devină un obiectiv major pentru creștini în 2016. Să nu așteptăm ziua în care ne vor confisca copiii pentru că i-am îndoctrinat cu o credință creștină radicală.”,

deoarece,

… legea protecției copilului din România este aproape identică cu cea din Norvegia, având la bază aceeași filosofie cretină, după care părinții sunt cel mai mare pericol pentru copiii lor.

Cretină sau nu, legea e lege și trebuie respectată chiar și de domnul Tuțac (sau modificată, dacă nu e bună, în parlament și ratificată de președinte).

Domnul Samy Tuțac afirmă că avem un ”stat asistențial”, la care ne-am obișnuit să ne închinăm ca la Dumnezeu:

Provocarea se numește STATUL ASISTENȚIAL, sau… Tatăl nostru STATUL. (Sublinierile aparțin lui Samy Tuțac)… Câți dintre noi, în timp ce stăteam cu mâna întinsă să ne mai dea statul căte ceva, de obicei “praf în ochi”, am observat cum drepturile noastre fundamentale sunt restrânse pe furiș, fără să realizăm ce sclavi cuminți devenim?

Sclavii, adică noi, creștinii, ne-am făcut din stat un idol, pentru că acesta

… ne oferă prosperitatea mult visată, chiar egalitate socială, în schimbul liniștii și încrederii oarbe în perfecțiunea sistemului.

Ce soluție avem ca să ieșim din robie și păcat?

Dragi creștini, inclusiv cei care credeți, în mod eronat, că noi doar trebuie să ne rugăm și atât, vreau să atrag atenția că este obligația noastră să luăm poziție față de această formă de idolatrie modernă, închinarea în fața statului asistențial.

În ce constă această luare de poziție, nu știm, dar

… această formă de idolatrie, trebuie confruntată, prin toate mijloacele pașnice posibile.

Până când va veni ziua în care domnul Samy Tuțac ne va explica la ce mijloace pașnice de luptă împotriva statului s-a gândit în manifestul său, îmi permit să fac câteva observații preliminare pe marginea subiectului.

România a ieșit din comunism cu doi idoli, nu cu unul: religia și Occidentul. Prigonită timp de peste 50 de ani, Biserica-instituție a căpătat o aură de sfințenie, fără ca societatea civilă, în ansamblul ei, să ceară deconspirarea globală a pastorilor și preoților care și-au turnat enoriașii la securitate. România nu a urmat calea Poloniei. În România, Biserica nu s-a curățat de uscături, iar autoritatea ei se bazează pe fals, pe minciună.

Occidentul, pe de altă parte, cu toate relele sale, ne-a adus libertatea mult visată, dar democrația, răul cel mai mic, nu a făcut decât să fragmenteze societatea, așa încât, de la dictatura lui ”tacă-ți fleanca”, s-a ajuns la democraticul ”n-ai decât să-ți răcești gura cât poftești, că și așa nu te aude nimeni”.

Libertatea este aparentă, fiind, de fapt, ”un sistem de libertate supravegheată, mai puțin brutal decât al cenzurii directe, dar cu siguranță mai eficient.” (Lucian Boia, în Mitul Democrației, Humanitas, ed. a III-a, pag. 136-138).

Și tot Lucian Boia constata că astăzi,

Fiecare individ e supus zilnic unui bombardament ideologic fără precedent în istorie.

Și discursul lui Samy Tuțac de astăzi se înscrie în logica acestui tip de bombardament. Problema care se pune este: cum să se audă vocea lui Tuțac în piața publică virtuală, fără amplificator?

Boia observa un lucru foarte interesant: timp de secole, acest amplificator a fost cartea. Acum, e ziarul și, mai ales, televiziunea.

Recursul frecvent la  Biblie, indiferent de subiect, nu e întâmplător.  Pe asta s-a bazat Samy Tuțac demonstrând că Statul e idolul la care ne închinăm ca la Tatăl nostru.

De ziare și de televiziune s-au ocupat alții, dar asta e altă poveste. Samy Tuțac e  omul care ne aduce…  Cartea.

În momentul în care, din scaunul de lider al unei confesiuni baptiste, arunci biserica în lupta împotriva statului (asitențial sau nu), acuzându-l de ”filozofie demonică”, îi dai acestuia prilejul de a se apăra prin mijloacele sale specifice (și, evident, demonice!). Este tot una cu a invita statul să prigonească biserica.

(va urma)

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Manipularea prin credință&8221;

  1. Domnul vicepresedinte ar trebui sa se ocupe de „pastoralele” pe care le genereaza unii ciobanasi cu obiceiuri foarte pe placul westului, dar care smintesc oitele.
    M-am saturat sa-mi tot spuna unii preoti/pastori/rabini/imami cum trebuie sa fie legislatia, industria, agricultura, finantele, comertul si cercetarea stiintifica. Unii slujbasi bisericesti (nu toti fiind si bisericosi) emit in exces teorii menite sa salveze tara, Europa, Terra, Sistemul solar, Galaxia si, in cele din urma, chiar Universul. Nu putini dintre ei se dovedesc a fi niste asistati care pretind ca se pricep sa discute despre „statul asistential”. Sponsorizatii sponsorizatilor au devenit specialisti in capitalism si in economie de piata. Ei intotdeauna STIU, rareori sunt vizitati de incertitudini. Daca viziteaza din cand in cand cate un bolnav, se cred priceputi in a da sfaturi despre sistemul de sanatate; daca au primit si sorcovit un politician la masa lor, stiu cu cine trebuie sa votam noi, prostimea; daca au taiat lemne la o vaduva si i-au dus un sac de cartofi, ei stiu deja totul despre industria lemnului si cultura cartofului.
    Cred ca statul nu are dreptul sa impuna cuiva in ce credinta (sau necredinta) sa-si creasca copiii. Daca cineva vrea sa-si creasca copiii in cultul pentru Fat Frumos si Ileana Cosanzeana trebuie sa fie liber sa o faca. Stiu un nene care-si creste copii invatandu-i ca geocentrismul e corect si heliocentrismul e fals (ca cica asa au zis Sfintii Parinti). Sa-i fie de bine! Probabil ca odraslele lui nu vor fi urma fizica si nu vor fi astronomi. Sunt destule alte meserii frumoase.
    Provocarea nu este statul asistential, ci o anumita specie de fascisti imbisericiti care, uzand de drepturile pe care nenorocitul asta de stat le ofera, tuna si fulgera chiar impotriva statului. Problema lor nu este teama de un stat prea puternic (un stat care le da voie sa-si „cante” teoriile cand vor si unde vor nu e deloc un stat puternic), ci dorinta dupa un model de stat (cvasi)ecleziastic, un stat care sa faca legile dupa talcuirile lor din Vechiul Testament, un stat care sa nu-ti dea voie sa-l predai in scoli pe Darwin si cosmologia moderna, un stat care sa interzica divortul si, dorinta suprema!, un stat care sa inchida crasmele si discotecile si sa pedepseasca exemplar vrajitoarele. Ei vor ca statul actual sa fie slab doar pentru ca viseaza la un stat religios atotputernic.
    Mi-e mai teama de acest model de stat, decat de statul laic visat de amicul delfinilor, Remus Cernea. Sansa Bisericii este ca statul sa o faca slaba si putin influenta politic, pentru ca astfel sa devina cu adevarat puternica.

  2. Durerea „mai marilor”sta in faptul ca „trenul timpului” trece pe langa ei,si se ingrozesc la ideea ca nu vor apuca sa preia puterea mondiala (mileniul),si ca nu se arata la orizont,perspectiva sperantelor lor desarte, firesti,ale (rapirii) si in acest context,frica si disperarea crezurilor impuse de religii rigide si efemere,ai determina la vorbe si actiuni necugetate, (2 Timotei 3:7-9)
    Fiti binecuvantati.

  3. Dragă Adrian, vă citez:
    „Ei intotdeauna STIU, rareori sunt vizitati de incertitudini.”
    Asta îmi aminteşte de două categorii de oameni despre care vorbea Raymond Aron: consilierul prinţului şi confidentul lui Dumnezeu.
    Primul are rolul de a informa pe prinţ despre ceea ce se petrece în jur, cu obiectivitate, fără să propună soluţii, lasându-l pe prinţ să hotărască ce crede că e mai bine pentru soluţionarea problemei.
    A doua categorie, confidentul proniei cereşti, este omul amintit de dvs., cel care le ştie pe toate, are numai certitudini, Dumnezeu îi comunică ce va fi în viitor şi, de cele mai multe roi, suferă de un optimism jignitor pentru inteligenţa umană.
    Noi nu ducem lipsă de acest tip de confidenţi. Din păcate, viziunile lor sunt împărtăşite de marea majoritate a enoriaşilor.
    Am primit un comentariu de la un domn care se semna Ion Vizitiu şi care îmi scria, verde în faţă: Şterge-ţi blogul, mă, nu vezi că-ţi faci numai păcate? Eşti atât de pămpălău încât să nu observi că statul ne fură copiii?
    Ce replică să dau Vizitiului? 🙂
    Comentariul dvs. atât de frumos, de închegat, mă determină să citez din nou dintr-un autor preferat, Raymond Aron:
    „Esenţa istoriei nu constă în a rezolva probleme. Când, printr-un noroc, ea rezolvă vreuna, se creează imediat alta. Aşa sunt societăţile umane. Aşa sunt oamenii. Acestea sunt consecinţele acţiunilor lor.”
    Tendinţa spre uniformitate e atât de mare, încât mă duce şi pe mine gândul la fascism. Iar dacă se mai şi îmbisericesc, cum spuneaţi dvs., atunci e de rău, pentru că avem mari şanse să repetăm istoria.

  4. Nu puteti da o replica unui om fara intrebari, asa cum a lovi peretele cu o minge nu inseamna ca joci tenis cu peretele.
    Oamenii au iluzia ca au descifrat mecanismele lumii si ale istoriei, ca detin secretul unei inginerii socio-istorice. Boala „perspectivelor profetice” e mult mai raspandita decat pare.
    Nu mai am incredere in oamenii care nu sunt chinuiti, macar din cand in cand, de indoieli. Dintre ei se aleg „confidentii lui Dumnezeu”.
    Ma gandesc ca poate de aceea evreii au ajuns, in ciuda istoriei potrivnice, atat de puternici: au stiut sa fie mai mereu confidentii printilor.
    Si mie imi place Aron. Introducerea sa in filosofia istoriei mi se pare lectura obligatorie pentru orice vrea sa inteleaga ceva din trecut si un pas spre stadiul in care incepi sa realizezi ca oricat de bine ai cunoaste trecutul, prezentul iti va ramane in mare parte de neinteles. Trecutul, prezentul si viitorul sunt intr-o relatie ingrozitor de neliniara. Uneori am impresia ca noi, azi, nu stim mai mult despre cauza si efect decat Aristotel.
    Totusi, cand ascult lozincile unui anumit gen de fundamentalism teologico-politic, ma gandesc din ce in ce mai mult la ‘The True Believer’ a lui Eric Hoffer.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s