În dialog cu Oarecare

Pe blogul meu a poposit un străin, un Oarecare.

Oarecare îi ținea loc de nume și prenume. Era unul din numeroșii anonimi care folosesc blogul drept han cu beție de cuvinte.

La adăpostul anonimatului, poți să spui ce vrei: oricum nu te cunoaște nimeni.

Oarecare a început conversația timid: ”Buna seara domnule Rasvan Cristian, sunt un roman crestin ortodox.” Un soi de ”legitimare religios-naționalistă”, cum ar fi spus Andrei Scrima.

Domnia sa pleda pentru acțiune în cazul Bodnariu și reproșa celor care nu vor să iasă pe stradă că sunt indiferenți la tragedia prin care trec nu numai părinții, ci și copiii familiei respective.

Am încercat să-i explic că pentru un creștin, rugăciunea are o putere mai mare decât o demonstrație de stradă. Că rugăciunea trebuie făcută în cămăruța inimii, nu la colțul străzii, așa cum s-a întâmplat după Revoluție și că țara a ajuns în halul în care o vedem acum, în ciuda invocării ”la vedere” a miracolului ceresc.

Am adus vorba de rugăciunea inimii:

” Ca ortodox nu se poate să nu fi citit Filocalia. Eu, un biet protestant, un eretic, un sectant, am citit câte ceva de acolo. Se vorbea despre rugăciunea inimii, care e un fel de vulcan de tăcere.
Noi n-o practicăm, desigur, dar pe dvs., ca ortodox, ar fi trebuit să vă ducă mintea la asta.”

Domnia sa s-a supărat:

”Hmm… Domnule Rasvan, nu voiam sa se ajunga la dispute interconfesionale. Despre rugaciunea inimii, am citit.. Nu m-am considerat destul de smerit ca s-o practic. Daca se poate folosi un astfel de verb in legatura cu o rugaciune, a practica.. Ca si cand ar fi vorba despre un sport sau o tehnica de meditatie.. O rugaciune nu e un sport si nici o tehnica, pentru a se practica.. In fine..”

Adică, orotdoxul din el s-a revoltat: cum am îndrăznit să spun despre rugăciunea inimii că e o practică isihastă și să dau de înțeles că e o tehnică de meditație?

Păi tocmai asta este, Domnule Ortodox Oarecare, o practică și un exercițiu de meditație!

Iată ce scria despre asta Ieromonahul Daniil Sandu Tudor, în ”Taina rugului aprins”:

El (Culighin), a adus cu sine și Sobornicul, ”o compilație după sfinții ruși despre practicarea acestei rugăciuni.”

Presupun că Domnul Oarecare știe cine a fost Sandu Tudor.

Marius Oprea scria în ”Adevărata călătorie a lui Zahei”:

”Cu ajutorul venit ca din cer al fratelui Ioan, se înfăptuia la noi, prin împărtășirea practicii isihaste, ceea ce în Rusia sovietică înfăptuise obștea călugărilor de la Optina.”

Practica isihastă este un eufemism pentru rugăciunea inimii. Ivan Culighin era ”un inițiat în învățăturile și parctica isihasmului”.

”Ea cere să nu se apuce cineva de această rugăciune înainte de a se curaţi de pornirea spre agoniselile trupeşti”, scria părintele Stăniloae, citându-l pe părintele Cleopa, care practicase rugăciunea inimii și care mărturisise despre ea lui Moshe Idel, marele specialist în studiul cabalei, conform celor spuse de acesta lui Sorin Antohi în cartea lor de dialoguri.

”Numai însoţită de spovedania deasă rugăciunea lui Iisus încetează de a fi un factor care încurajează o viaţă de sine, am zice individuală.”, scria părintele Stăniloae în Filocalia.

Evident, nu invitam pe domnul Oarecare să practice rugăciunea inimii! Pomenisem de ea în contextul puterii actului de rugăciune versus manifestațiile sfânțoase din stradă.

Domnul Oarecare spunea că rugăciunea inimii nu e o tehnică de meditație: ”…Ca si cand ar fi vorba despre un sport sau o tehnica de meditatie..”

Oare așa să fie?

Să ne uităm și peste gard. În ”Călugărul și filozoful. Budismul azi”, Jean-Francois Revel dialoghează cu fiul său, Matthieu Ricard. Jean-Francois l-a rugat pe Matthieu să definească mantra. Iată ce i-a răspuns acesta:

”Etimologic, mantra înseamnă ceea ce apără mintea, nu de o calamitate, ci de o distragere a atenției, de confuzia mentală. O mantră este o formulă scurtă care se repetă de multe ori, așa cum se întâmplă, de exemplu, la ortodocși cu Rugăciunea inimii, care este însoțită de repetarea constantă a numelui lui Isus. Această tehnică de repetiție se regăsește în toate tradițiile spirituale.”

În fine…

 

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;În dialog cu Oarecare&8221;

  1. @ ´´Era unul din numeroșii anonimi care folosesc blogul drept han cu beție de cuvinte.´´
    Domnule draga, daca asta credeti dumneavoastra, pe foarte scurt, ramaneti in pace.

  2. Se pare ca blogurile „nealiniate” (dogmelor) sunt monitorizate de „omul faradelegii”,sub influenta lui „Antichrist”…

  3. …Problema lui „Antihrist”,nu sunt sectele,confesiunile si traditiile,ci ACEST NUME SFÂNT***HRISTOS ISUS*** (Faptele Apostolilor 4:15:20)
    Fiti binecuvantati.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s