Țânțari armăsari

Doi dintre șefii (mi)renilor penticostali din Norvegia au dat un comunicat de presă în care au spus că pe ei îi lasă guvernul să facă ce vor, dacă respectă legea. Legea e pentru toți și nu există discriminare de ordin confesional.

La norvegieni, dacă te umflă protecția copilului, nu e din cauza unei opțiuni religioase, ci a pălmuței ritualice.

Evident că blasfemia nu a rămas nesancționată de El Lider Maximo: Ionescu a făcut implozie.

El a cerut epurarea penticostalilor norvegieni din internațională:

Therefore, I challenge now and I will ask all the international Pentecostal and Evangelical organizations to immediately exclude Norway’s Pentecostal organizations, pastors and representatives from their ranks!

Sunt liderii penticostali norvegieni mercenarii statului, așa cum afirma Papa Ionescu din Chicago? Există teroare religioasă? .

Asta îmi amintește ce-am pățit în vară,  la Sinaia.

Am plecat în târg, la cumpărături. Am luat toate magazinele la rând și n-am găsit ce căutam.

Aproape de miezul nopții, am intrat în ultima prăvălie luminată de la capătul orașului. Aveau de toate: de la pește proaspăt decongelat, la tromboane din plastic galben-verzui.

M-am uitat precaut în toate ungherele, până când am simțit că vânzătoarea e pe cale să apese pe butonul de panică.

Atunci am abordat frontal subiectul:

-Aveți pastile de țânțari?

-Nu! Dar la ce vă trebuie?

-Să omor țânțarii!

-Aveți țânțari? Unde locuiți? m-a întrebat ea, suspicioasă.

I-am explicat că vin din Nordul Moldovei, că stau pe o stradă care urcă, în timp ce toate vilele coboară. De pe geam văd funia cu izmenele gazdei, puse la uscat, în timp ce mă sufoc la doi metri sub pământ, mai rău ca la Pompei.

Mi-a spus că primăria din Sinaia i-a abandonat pe toți localnicii, că în România mori cu zile, că în Sinaia nu se găsește nimic și că trăiesc demult sub pragul sărăciei.

-N-avem nici măcar țânțari, de-aia n-avem nici pastile!, mi-a spus femeia, disperată, aproape plângând.

Anunțuri

20 de gânduri despre &8222;Țânțari armăsari&8221;

  1. Da. Răsvan, dar ăla parcă reduce doar agitaţia psihomotorie, nu şi rădăcina ei, din câte ştiam… Dar, tu eşti „doftorul”, eu sunt un biet felcer… 😀

  2. Da’ cum de uita Il Capo di tutti capi de faptul că și în România, țara dreptei credințe, onor penticostalii primesc fără vreo jenă tot ce se poate de la stat. De exemplu cota de 2% din impozitul pe profit si pe salarii, alocările bugetare pentru cult, acces la banii pentru reabilitarea termică a clădirilor de cult, acces la banii pentru proiecte sociale pe sutele de fundații înființate de dânșii… Fratii din România nu sunt si ei apostați din cauza faptului că sunt finanțați de stat?

  3. Rasvan,
    N am reusit pana acum sa trag o concluzie despre parerea ta in cazul Bodnariu: 1. crezi ca Barnevernet este indreptatit ca le a luat copiii pt ca ii disciplina corporal? 2. Crezi ca Brnevernet ar trebui sa dea copiii inapoi familiei sau nu? As vrea sa aud si raspunsul lui Marinel la aceste intrebari.

  4. Dragă Val,
    1. Barnevernetul este o organizatie odioasa, inițial benefică, dar, scăpată de sub control, a devenit aproape nazistă. Spun aproape, pentru că nu știu cât e adevăr și câtă minciună în informațiile vehiculate pe piață in alte cazuri, unde Barnevernetul a salvat copiii din mâinile unor alcoolici sau drogați. In cazul Bodnariu, au acționat ca niste hoți.
    2. Bodnariu trebuie să-și primească inapoi copiii și sunt ferm convins că îi va primi. Dar trebuie negociat așa cum spune diplomația românească. Copiii pot ajunge in familia lărgită, in România, apoi, se va vedea.

  5. Dragă Val,
    1. Bodnariu a greșit, pentru că știa cum sunt legile in Norvegia, știa ca Barnevernetul nu glumește, dar a expus familia la un risc enorm. Nu-l simpatizez din pricina asta. El si-a văzut de propovaduirea adevarului, cum credea că face, iar bunica agitând lucrurile cu păcatul și tradiția familiei, a agravat lucrurile. Bodnariu s-a gandit la el și misiunea lui, nu la copii. În România, ar fi fost dat de exemplu în biserică. În Norvegia, apare ca o figură ciudată, potențial periculoasă pentru integrarea copiilor în societatea norvegiană.
    2. Campania lui Ionescu, plină de intenții bune, poartă amprenta personalității sale, asupra căreia nu are rost să mai insist.

  6. Val dragă,
    Am să-ţi răspund întâi punctual, iar apoi am să adaug ceva:
    1. Nu. Nu este corect. Aşa ceva poate face o organizaţie, oricare ar fi ea, de oriunde, doar în cazuri în care viaţa copiilor este în pericol. Ceea ce aici n-a fost deloc cazul…
    2. Fiindcă eu cred în puterea rugăciunii şi în puterea şi dreptatea lui Dumnezeu, da, cred că Barnevernet va returna copiii. Şi mai cred că Barnevernet va avea, pe drept, mari probleme pornind de aici…
    Şi-acum, ce am de adăugat. Scurt: mi-e efectiv silă de ipocrizia, oportunismul, prostia care s-a născut în jurul acestui caz dramatic. Şi aş mai spune că sper din toată inima ca fiecare să fi învăţat ceva din această tristă situaţie, dar ceva bun, că lucrurile proaste am văzut că le-au „prins” repede destui…

  7. Draga Val,
    Nu cred ca are importanta in ce tabara ma situez eu, ceea ce este important e adevarul. Pe care nu-l stim, pe deplin, nici unul dintre noi, si, suspectez eu, nici macar Ionesco. Doar Marius, Ruth si copiii lor il stiu. Eventual, parte din el il stie directoarea scolii si, cel mai probabil, ceva mai putin sau ceva mai mult din ce s-a intamplat cu adevarat in familia Bodnariu, stie si Barnevernet.
    Tocmai pentru ca nu sunt suficiente informatii, nu pot fi, pentru moment, decat in tabara lui Marius, dar cu rezerve. Unele enumerate de fratele Marinel si altele de fratele Rasvan (sorry, nu stiu care este numele mic si care numele de familie, sper sa nu fie cu suparare).
    Ceea ce pot spune legat de Barnevernet este ca este posibil sa fi facut abuz, dar ce este un pic ciudat pentru mine este faptul ca familia Bodnariu a pierdut apelul facut impotriva procedurii derulate de Barnevernet (asta pe informatiile date de dansii), intrand astfel in procedura judiciara obisnuita. Asta spune, din punct de vedere strict juridic, faptul ca judecatorul cazului (corupt sau nu, slugarnic fata de statul norvegian sau nu, nu stim si este lipsit de etica sa presupunem orice) nu a identificat probleme de procedura in felul cum Barnevernet a actionat. Restul sunt povesti. Repet, strict juridic vorbind.
    Daca copiii ar trebui returnati familiei Bodnariu, eu sunt 99% PRO. 1% este rezerva ipotezei (inca de dovedit ca este sau nu asa) ca disciplinarea fizica a copiilor in familia Bodnariu nu insemna de fapt „palmute cu bocancul” (exagerez in limbaj, ca sa intelegeti la ce ma refer). Daca copiii au fost cu adevarat abuzati fizic, atunci rugaciunea mea este ca acest 1% sa insemne darea lor in adoptie in familia largita, DAR cu conditia ca parintii sa priceapa ca nu merge asa, nici macar daca in loc de bocanc ar folosi Biblia.
    Stiu, vor sari imediat unii si altii sa spuna ca ii suspectez pe parintii Bodnariu de abuz fizic la adresa copiilor, ca uite, „ce zambesc copiii in poze” etc. Lasati-ma cu astea, vindeti aceste gogosi altcuiva. V-as putea arata fotografiile mele din scoala, cand eram premiant an de an, cu coronita pe cap, zambind larg, dar mi se inchideau ochii de somn si imi curgeau mucii siroi pentru ca noaptea de dinaintea premierii dormisem in gradina, pentru ca tatal meu voia sa doarma el singur in casa, ca deh, era patriarh, nu? Sau poza cand zambeam larg la pescuit langa tata, dupa ce ma aruncase in apa la 15 metri de mal, nu stiam sa inot, nu s-a catadicsit sa se miste sa vina dupa mine, si am tras o asa de mare sperietoare, incat nu m-am mai apropiat de apa in viata vietilor mele… Si mai pot sa va dau exemple, as putea scrie probabil o lunga biografie cu abuzuri inimaginabile pentru deontologi de astia naivi, poate pricep si ei.
    In America, am trait situatii similare de mai multe ori (nu cu familia mea, dar am vazut alte situatii, unele chiar cu persoane destul de cunoscute, pentru care as fi fost uneori chiar in situatia sa bag mana in foc in favoarea lor). Unii predicau despre familie peste tot, se dadeau model altora, dar in propriile lor familii erau ca mormintele, pline de oasele mortilor si de orice fel de necuratie. Pot sa va dau exemple. Luati pe „crestinul” Josh Duggar – cine ar fi banuit ca omu’ umblase prin chilotii si pe sub tricourile surorilor lui cand avea 13-15 ani, dar mai ales ca, dupa ce facea turnee de predicare pro-familie si anti-porn prin tara, se delecta cu… pornografie pe internet? Si asta in conditiile in care avea familie, o sotie frumoasa, copii deosebiti etc… Mai vreti? Va mai dau exemple. Tot de pe-acolo. Omul de la Vision Forum, marele evlavios Doug Philips – ce predici fantastice si ce conferinte deosebite tinea pe teme de familie, cresterea copiilor, curtare evlavioasa, pastrarea curata a patului matrimonial. I-am cumparat si cartile (si azi regret asta). Pana in ziua cand a fost descoperit ca traia in curvie cu … guvernanta, care acum il taraste prin procese pe motiv ca a folosit-o drept „obiect sexual”. Sau pot sa va vorbesc despre bunicuta Bill Gothard si aventurile lui „inocente” cu secretarele, majoritatea voluntare tinerele, venite din familii de credinciosi onesti, dar care au parasit organizatia maltratate, amenintate, terorizate, si traumatizate pe viata. Sau despre cum isi disciplineaza Mike si Debbie Pearl copiii (a propos, cartile lor inca se vand in Romania si in America si chiar au priza la un anume public, nu vreau sa spun la care, ca voi fi acuzat de ura de denominatie). Adica cu furtunul de la masina de spalat, citez, „pana cand vointa lui este infranta”. Sau impingandu-i in mod voit pe copii cu mana in foc ori aruncandu-i in apa ca masura disciplinara pentru curajul de a se apropia de sursa de foc sau de apa…
    Asa ca, scutiti-ma cu ideea ca daca cineva clameaza ca e pocait, gata, trebuie sa il credem pe cuvant. Sigur, nu am incredere in Barnevernet, dar nici sa nu ma fortati sa inghit aceasta poveste „ever changing” (to the worse, unfortunately) a familiei Bodnariu, cu atat mai mult cu cat este re-povestita de un artist in manipulare (din nefericire un artist care isi urmareste propria glorie). Pana la proba contrarie, rugaciunea mea este ca acesti copii sa ajunga sa Il cunoasca pe Dumnezeu indiferent de solutia finala, si, daca se poate, sa se intoarca in familia lor, cu niste parinti constienti de greselile enorme facute.
    Asta e pozitia mea. Nu am alta.

  8. Pentru fratele Marinel si fratele Razvan: Nu credeti ca faceti prea mult caz de lucrurile care nu conteaza in acest moment: politicieni, conducatori de Biserica, filozofia educatiei copiilor, lozincile purtate de manifestanti etc.etc si ignorati complet tragedia copiilor ?
    Este prima oara cind va aud parerea despre aceasta organizatie, si asta numai dupa ce ati fost intrebati in mod direct. Impresia pe care ati dat-o in toate articolele pe care lea-ti scris pina acum este ca acestor parinti li sa- intimplat ceea ce meritau. Au incalcat legile unei tari ideale, condusa de ingeri, care isi fac datoria in mod sublim, respectind niste legi care nu trebuiesc comentate, iar cei care trec prin aceasta tragedie o merita pe deplin. Observ deasemenea ca nu aveti nici un comentariu depsre multele cazuri de abuzuri ale acestor organizatii si care ridica serioase semen de intrebare. Am fi dorit sa auzim de pe blogurile domniilor voastre mai mult despre ce se intimpla de fapt in tarile nordice , realitatile despre care majoritatea comunitatii romanesti nu a stiut aproape absolut nimic. . Abia acum am aflat despre o poveste cu o fetita din Cehoslovacia, Lituania etc. Ati putea sa ne informati de ce au asa un procent mare de sinucideri , cum s-a ajuns la o rata asa de mare de homosexualitate, pedofilie, zoofilie, ce a fost cu copiii nemtilor dupa al doilea razboi mondial, unde se afla Biserica in acest context, duce o lupta sincera impotriva pacatului sau se lasa dusa de val, este pozilia si raspunsul Bisericii Penticostale Norvegiene sincer sau dictat de autoritatile lor ? etc. etc. Imi cer iertare daca v-am ofensat dar in contextul a tot ce se intimpla acum in lume, stingaciile, ipocriziile sau isteriile campaniei de recuperare a copiilor nu au nici o importanta. Iar pocrizia norvegienilor depaseste in acest caz cu mult pe cea a romanilor. Cu dragoste si respect.

  9. Laria, nu m-a întrebat nimeni atât de direct ce cred despre asta. A făcut-o Val și i-am răspuns. Dacă vei dori să mai întrebi ceva, punctual, cum a făcut el, vă stau la dispoziție.

    ”… in contextul a tot ce se intimpla acum in lume, stingaciile, ipocriziile sau isteriile campaniei de recuperare a copiilor nu au nici o importanta.”,
    spuneți dvs.
    Pentru mine au! Tocmai aici e povestea. Trebuie să acceptați că există și alte păreri, alte moduri prin care unii percep realitatea.
    Așa cum eu vă respect punctul de vedere, aș vrea ca și dvs. să faceți același lucru, dacă se poate.
    Scopul nu scuză mijloacele. Asta este.
    Cu aceeași dragoste și respect.

  10. Stimată Laria, eu vă înţeleg supărarea. Îmi pare rău că dumneavoastră nu înţelegeţi un lucru elementar, şi anume faptul că acest caz dramatic va trece şi Domnul sunt convins că va rezolva situaţia.dar ipocriziile şi oportunismul afişate de mulţi vor rămâne să ne însoţească şi pe mai departe. Nu cred că în ceea ce mă priveşte aţi citit că aş fi afirmat faptul că acea organizaţie ar fi formată din îngeri. Dar, îngăduiţi-mi să vă întreb, dumneavoastră vă convine că unii occidentali ne fac pe toţi românii ţigani şi hoţi doar fiindcă sunt unii care aşa ne-au făcut „reclamă”? V-ar conveni să vi se spună că toţi românii sunt hoţi fiindcă DNA-ul nu mai pridideşte cu dosarele marilor hoţi? Nici aliaţii n-au găsit normal să acuze tot poporul german după înfrângerea lui Hitler, deşi mulţi germani i-au fost direct sau indirect complici. Și-atunci, când limitele protestului ajung la a blama un popor întreg, la a jigni însemnele naţionale ale unui stat, vi se pare normal?
    Nu protestele, petiţiile şi toate demersurile care se fac sunt problema. Foarte bine că se fac! Problema e isteria care a scos din mulţi oameni gunoiul mascat sub măşti ale pioşeniei.
    Mă iertaţi că am fost atât de direct, dar m-am săturat să tot aud că „dacă nu cânţi la fel ca noi, atunci cânţi împotriva noastră.”
    Din păcate puţini, prea puţini au procedat precum Val, adică să meargă direct la subiect, cu întrebări punctuale. Felul în care a pus majoritatea problema arată mai degrabă un soi de „tiranie” religioasă, de tip inchizitorial. „Zici ca noi, eşti cu noi. Zici altfel, eşti împotriva noastră.” Fals! Nu uitaţi că frumuseţea diamantului o dă tocmai faptul că are mai multe unghiuri şi faţete.
    Încă o dată, iertare pentru aparenta mea supărare. Oricum, scriind aceste rânduri mi-a trecut!
    Cu stimă,
    Marinel Blaj
    P.S. Răsvan, te rog să ierţi comentariul acesta lung. Era (şi sunt convins că va mai fi şi de-acum încolo) necesar…

  11. Val, eu am crezut că te ajut cu răspunsurile mele să tragi… „o concluzie”! Nu m-am gândit că ai fi fost… neliniştit! 🙂 Credeam că ne cunoaştem destul de bine… din Cetate 🙂

  12. Marinel
    Ai dreptate, dar sa folosesc expresia lui Rasvan, oamenii se mai si sucesc 😉 , ori eu n am mai fost prin Cetate de prin Noiembrie.

Comentariile nu sunt permise.