Walden (12) Oameni și șoareci

DSC_0384

Evident, agentul știa cine sunt, știa în detaliu atitudinea mea de recidivist, de împotrivitor și răzvrătit, de recalcitrant irecuperabil, dușman direct al orânduirii comuniste. Știa că sunt fiul lui Anei Valentin, colegul lui de breaslă.
Caracterizat prin dosarul meu penal, prin comportarea și reacția mea din timpul interogatoriilor, anchetelor, torturilor, din izolarea și recluziunea anilor scurși în detentie, analiza mea de profil era bifată cu majuscule.
În gâtul lui Anei Vlentin, eu devenisem un os de pește, pe care nu reușea să-l înghită, indiferent de efort. Pe viitorul lui de succes apăruse o pată, care îi frâna elanul în misiunile lui cele mai importante. De acum, Securității îi rămăseseră puține metode, soluții, variante de atac, chiar încercând intimidarea.
În Gherla, devenisem biruitor în Hristos. Am ieșit triumfător pe poarta închisorii, iar spiritul meu de conservare dispăruse, nu mai puteam fi intimidat sub nici o formă. Toate momelile și lațurile ce mi le-au întins, efortul turnătorilor din preajma mea din timpul detenției nu dăduseră rezultate și nici nu m-au putut convinge să lucrez pentru ei.
Vârfurile informatorilor de valoare, în funcția de pastori, conducători de cult, secretari din bisericile baptiste și penticostale, în special cele din București, Banat și Ardeal, și câteva din Moldova, îl cunoșteau bine pe Anei Valentin.
În memorial, a recunoscut că a ascultat sfatul Securității, să-și dea demisia din funcția de pastor, de îndată ce arondarea bisericior reușea 100%. El îi vizita, cu regularitate, prin rotație, de cel puțin două, trei ori pe an, pe toți cei care se opuseseră cu vehemență arondării. Și cum să poți face asemenea vizite fără invitație, în văzul multor oameni, fără să fii bănuit, fără să fii suspectat că ești, de fapt, un diavol la lucru?.
Vă spun cum: Securitatea l-a postat la Baia Mare, într-o poziție profesională de control și supraveghere peste întreaga Românie. După ce a fost inspector I.T.B.M., a primit poziția și seviciul sub acoperire, ca distribuitor de otrăvuri pentru deratizare pe întreaga țară, eliberare și negociere de contracte de deratizare, în toate întreprinderile de industria ușoară și industrie grea din marile orașe românesti, unde, evident, mișunau șobolanii.
Orașele cu combinate siderurgice, instituții de industrie usoară, constructoare de mașini, fabrici de textile, industrie alimentară, industrie farmaceutică, industria lemnului, celuloză, țevi etc., din București, Arad, Oradea, Cluj, Brașov, Deva, Hunedoara, Iași, Galați, Constanța, Brăila și oriunde pe întinsul țării.
Permis gratuit de transport C.F.R. la clasa întâi și diurnă, apoi cazarea, o noapte, două, pe la frații ce urmau să fie trași de limbă, subiecții importanți pentru scrisul lui mărunt, detaliat, în mii de note informative.
Dialogul curgea simplu :
-Pace, scumpul meu frate!
-Pacea Domnului, dar cu ce ocazie din nou la noi, frate Anei? Așa daaa! ai venit din nou la „Tricoul Roșu” cu otrăvuri! Pe fain serviciu ai pus mâna! Domnu’ te-a binecuvântat în chip minunat!. Slăvit să fie El în veci de veci!
-Da, așa este, dar iar am fost urmărit. Am dușmani, frate dragă, peste tot. Mă persecută, m-au amenințat și la servici. Iar au fost la Dorz să-i facă percheziție. Hai înăuntru, să nu ne audă cineva, că vreau să-ți povestesc amănunțit!

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Walden (12) Oameni și șoareci&8221;

  1. „Hai înăuntru, să nu ne audă cineva, că vreau să-ți povestesc amănunțit!”
    Of, ce cunoscut îmi sună… Ehe, Răsvan şi Walden dragă, multe trădări s-au făcut… înăuntru! 😦

  2. Walden draga, cu aceasta postare mai adus acasa, la Baia Mare. Atunci cand esti aproape de locurile natale, inima bate mai tare. Mi-am adus aminte de vremurile, cand fara sa stiu, eram urmarita de aproape, de cei cu „ochii albastri si haine de piele”. Imi cautau nod in papura si pana la urma au gasit… Daca derulez filmul si cercetez cu atentie evenimentele, cred ca am fost momita si prinsa in plasa. Nu asa cum au planificat ei, ci numai asa cum a ingaduit El, ca sa fiu o marturie vie pentru cel prin care a venit momeala. Dupa urmarire, am fost solicitata sa ma prezint la Securitate. Am stat acolo mai bine de 3 ore, timp in care s-a dus munca de lamurire, in liniste si cu multa diplomatie. Dumnezeu n-a ingaduit mai mult, ca El veghea asupra mea. Pe cand inca stateam in asteptare sa-mi vina randul, Domnul a trimis un inspector de la militia economica, cu care lucrasem la un inventar problema, al intreprinderii unde eram angajata. Cand m-a vazut, m-a intrebat surprins: ce cauti aici? I-au spus cine m-a chemat, a facut stanga’mprejur, s-a dus la respectivul care urma sa ma primeasca in „audienta” si nu stiu pe unde a iesit , ca nu l-am mai vazut. Deci, am fost primita respectos, laudata, ca la intalnirea cu colegul lui a aflat si din calitatile mele profesionale. N-a aflat nimic de la mine, decat despre Domnul pe care-L slujesc, despre Iuda si ca eu nu sant o iuda! M-a lasat si mi-a promis o alta intrevedere. N-a fost sa fie, ca a venit revolutia din Decembrie 1989.
    Aceasta a fost a doua intrevedere cu Securitatea. Prima am avut-o la inceputul facultatii, in urma careia profesorul care a participat, secretarul de partid pe facultate la vremea acea, isi pleca capul cu respect si spunea „sarut mana”. Nu m-au mai deranjat in timpul facultatii, dar s-ar putea ca dosarul sa fie stufos. In ambele situatii biruinta a fost a Domnului meu!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s