Walden (14) Uciderea bunicului

IMG_4878

Anei Valentin mărturisește, în interviul dat lui Olari, că el a aranjat cu justiția comunistă să primesc o pedeapsă mică și, apoi, cu toate pânzele sus, la luptă pentru racolarea mea!.

Cu toate intimidările și promisiunile pe care le-a făcut și pastorului Butoi, nu am vrut să îmbrac haina de securist în armată, să depun un jurământ de slugărnicie Fiarei. Am refuzat categoric. Totuși, dosarul meu a fost măsluit, iar la eliberarea mea mi s-a interzis să dau detalii despre faptele mele de frontierist, șase luni pentru tentativă de trecere a frontierei.

La proces, nici poveste de garduri tăiate cu patentul, repatriere… nimic! Un proces simplu, lapidar, festiv, sub ochii lui Anei Valentin, aflat în sala tribunalului timișorean, iar eu, eliberat condiționat în vara aceluiași an, în februarie 1972, anul morții bunicului, am fost recrutat pentru armată.

Maiorul Lupea și maiorul Motorca m-au chemat la sediul Securității din Hunedoara să mă întrebe dacă m-am răzgândit. Încercau să mă lămurească să colaborez, să merg la o armată de specialitate.

Mi-a tras doar o palmă, mi-a spus că sunt un prost, un încăpățânat ce-mi voi irosi tinerețea în lanțuri. Mi-a arătat ușa si mi-a zis: prostule, marș afară!
Am plecat la Roșia Montană să-mi iau rămas bun de la bunicu, să-i povestesc întâmplarea. M-a ascultat calm, cu atenție, și apoi m–a încurajat:

-Dragul meu Tutu, -numele meu de alint-, acum ai cazier în buzunarul Fiarei. Fii tare! Ai pornit pe un drum, nu-l opri cu niciun preț. Încrede-te pe deplin în mâna Atotputernicului Dumnezeu și vei reusi!. Auzi? să nu uiți ce-ți spun! VEI REUȘI SĂ AJUNGI CU ADEVĂRAT LIBER! Du-te, umbrit de dragostea Tatălui nostru, învelit sub aripie Lui.

I-am spus că voi dezerta, când Dunărea se va încălzi, prin iunie-iulie.

Pe 23 august, l-au găsit mort, nu departe de casă, într-o pădurice, cu Biblia la el și cu o sticluță verde de „Diana” alături, un medicament lichid, folosit pentru frecții antireumatice.

Nimeni n-a obținut rezultatul de la autopsie, ori să apară vreo scrisoare de mana lui, cum că s-ar fi decis să-și ia viața. Unchii mei, Traian Furdui si Vasile, ne-au anunțat că a făcut un amalgam lichid, amestecând verde de paris cu analcid și emulsie de sodă caustică.

Înainte să-l îmbrățișez pentru ultima oară, mi-a arătat aurul și mi-a spus că, peste ani, dacă comunismul va cădea și voi reveni înapoi, într-o țară scăpată de plaga sovietică, la întoarcere să știu unde este.

Îmi amintesc că mi-a mai spus:

-Ce am mărturisit și declarat la Abrud și la Câmpeni, la Securitate, despre aur, despre locurile pe care tatăl tău a reușit să mă tragă de limbă să le afle, da! au venit și l-au confiscat. Acest Valentin, pe mine și pe Tabita ne-a păcălit, dar își va primi cu certitudine plata. Tu ești fiul lui, doar te-a procreat și atât, el este un monstru care mi-a acuzat fata că nu a fost virgină. A spus pe la unii că eu știu asta. Dacă nu aici, dincolo va plăti cu certitudine!

Anei Valentin mergea, în continuare, destul de des în Roșia Montană, la familia Corcheș, la Varsi, la fam. Joldeș și la pastorul Mihet din Câmpeni.

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Walden (14) Uciderea bunicului&8221;

  1. Pe măsură ce se deapănă istoria mă văd tot mai incapabil să încropesc fraze. Walden, eu am trăit o viaţă în şi prin muzică. Cred că prin ea mă exprim mai bine decât în vorbe. Sunt un sentimental, recunosc… De aceea, instantaneu, citind episodul de astăzi mi-a venit în minte asta (iertare, Răsvan, pentru lungimea comentariului):
    A fost taiat un brad batrân
    Fiindca facea prea multa umbra
    Si-atuncea din padurea sumbra
    S-a auzit un glas pagân.

    O, voi ce-n soare cald traiti
    Si-ati rapus stramosul vostru
    Sa nu va strice voua rostul
    De ce sunteti asa grabiti ?

    În anii multi cât el a fost
    De-alungul ceasurilor grele
    Sub paza crengilor rebele
    Multi au aflat un adapost

    Mosneagul, stând pe culme drept,
    A fost la drum o calauza
    Si-n vremea aspra si ursuza
    El cu furtunile-a dat piept

    Folos aduse cât fu viu
    Si mort acuma, când se duce,
    Ce alta poate-a va aduce
    Decât doar înca un sicriu. (Nicolae Iorga)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s