Precizări privind serialul Walden

DSC_2525

Am să fac doar câteva și foarte scurte precizări. În primul rând, știu că sună pompos cuvântul „serial”, dar n-am găsit unul mai nimerit.

Walden a fost cel care a trimis primul pagini de amintiri, postate la comentarii. După primele două sau trei, am decis că e mai bine să nu intre direct pe blog. Ne-am înțeles fără alte explicații.  I-am trimis adresa mea de mail, dar Walden este un tip precaut și nu s-a folosit de corespondența privată.  Singura cale de comunicare între noi a fost și a rămas blogul, unde materialele lui așteaptă să găsesc puțin timp ca să le pun diacritice și să scot notele sale cu caracter personal.

Nu stiu dinainte ce voi primi de la Walden, deci nu e ceva premeditat, înscenat de noi, pentru a trezi interes sau compasiune pentru memoriile sale. Efectiv, totul e la voia întâmplării.  Uneori Walden nu știe că voi selecta ceva dintr-un comentariu și-l voi posta separat, așa cum am făcut cu ultimul episod, cel despre moartea bunicului.

De aceea, el a trimis o completare la despărțirea de omul care l-a marcat pe viață în sensul cel mai bun. Walden s-a aflat mereu între cele două extreme: între tată și bunic, între trădare și fidelitate, între diavol și înger.  Numai Dumnezeu este Cel care l-a ajutat pe Walden să aleagă calea crucii, cu toate suferințele ei, refuzând tentațiile Securității,  la care puțini au rezistat. Despre această ultimă privire va fi postarea de azi a lui Walden.

Citesc cu emoție ce imi trimite și le așez în pagină în același moment. Operațiunea e foarte captivantă.  Cu alte cuvinte, sunt primul lui cititor în forma finală. E foarte greu de lucrat așa, dar accept provocarea pentru că subiectul mă interesează, Walden este un om interesant, pentru că îmi plac memoriile și jurnalele și am citit multă literatură de acest gen, cu bunele și cu relele ei, pentru că a picat bine, în plină campanie de manipulare la nivel global, având drept pretext cazul din Norvegia, dar cu implicații politice și religioase pe termen lung greu de evaluat în acest moment.

Walden mi-a spus, într-un comentariu, că are o fotografie în care apar el, copil, și bunicul său.  Nu mi-a trimis-o încă. Tristarul a promis că-mi va expedia inregistrarea audio a interviului luat de Olari lui Anei Valentin. Nici până astăzi nu l-am primit. Scriu toate astea pentru că n-am ascuns, până acum, nimic despre ceea ce știu, exceptând, evident, informațiile pe care autorii în cauză mă roagă să le țin doar pentru mine. Vă asigur că,  în cazul lui Walden, ele nu sunt multe și nu sunt de natură să distrugă liniștea cuiva.

Continui să mă intreb care este miza acestui joc de-a șoarecele și pisica, între Walden și prietenii săi,  pe de o parte, și gruparea din jurul lui Mike Olari pe de altă parte. Încerc să nu fiu prins între cele două fronturi și să nu fiu folosit de niciunul din ei. E ca în filme sau în romanele clasice:  pe eroul pozitiv îl intuim de la primele secvențe, de la primele capitole ale cărții, în timp ce personajul rău devine din ce în ce mai rău.  Partea proastă e că acest stil s-a demodat.

Viața mi-a demonstrat că nu e interesant să gândesc doar în alb și negru și,  mai ales, e plictisitor pentru cei care citesc. Când Walden a scris cu voluptate că e un vânător pasionat, care ucide, fără prea multe fasoane, cerbi și căprioare de pe domeniul său,  m-am mai liniștit: nimeni nu-i perfect, oricât ar încerca să pară.

Dacă lucrurile se vor schimba, vă voi spune, așa cum am făcut de fiecare dată.  Urmează un nou Walden.

 

Anunțuri

13 gânduri despre &8222;Precizări privind serialul Walden&8221;

  1. Răsvan, tu eşti un fel de Ureche modern… Oricum, pentru UNII merită citit acest „serial”. Câteodată e bine să nu uităm, chiar dacă ne-am sau s-ar dori acest lucru…

  2. Dragă Marinel, Walden nu e nou pe bloguri, noi știm asta. Niciunul din noi nu suntem naivi și citim ici și colo. Unde nu vede unul, vede celălalt. Când un om se învăluie în mister, cum face Walden, iar altul se invartoseaza ca berbecul, sa-l sparga pe Walden, cum face Mike Olari, te poți gândi ca esti pe undeva, la mijloc, nu? 🙂
    Or, amândoi avem lucruri mai bune de făcut, decât să ținem focul vrajbei la cote calorice ridicate, fără să stim de ce și cum.

  3. Răsvan dragă, cred că suntem amândoi prea… era să zic bătrâni… ;D ca să înghiţim orice şi oricum, aşa cum s-a petrecut în faimosul triunghi când cu Titelu-mititelu… De aceea şi scriam mai sus că DEOCAMDATĂ mi se pare mai interesant de urmărit relatarea lui Walden decât crizele lui Mike, şi asta mai ales că relatarea are, aşa cum ai scris „doi poli”: tatăl turnător de fraţi şi bunicul iubitor de fraţi. În fond, pentru cititori, fie ei simpli sau… învârtoşaţi, e ca un fel de oglindă pusă în faţă. Când se privesc, pe cine văd?
    Şi-apoi, Anei Valentin e un personaj cât se poate de real. Mike i-a luat un interviu. Mike are o spălătorie. Cine se pune să spele o cămaşă curată? 😉

  4. „Continui să mă intreb care este miza acestui joc de-a șoarecele și pisica, între Walden și prietenii săi.” Miza este una serioasa: pe viata si pe moarte. Se pare ca Walden are informatii din perioada rosie, care au fost cosmetizate in cartile ce prezinta istoria post decembrista a penticostalismului si baptismului. Ele trebuie impiedicate sa apara public! De ce credeti ca in piata publica, a fost aruncat doar Nicky Pop? El a fost un tap ispasitor, ca ceilalti sand inca sub acoperire. Rascumpararea Memoriei a fost doar nisip in ochi, pentru cei inregimentati.

  5. Draga Rasvan, intreaba pe Tristaru daca el este fostul Mihail. Am citit niste comentarii mai vechi pe blogul lui Ionescu cu subiectul Pustan unde discuta cu titel maghiar si se pare ca stie ceva secrete de la acest om. S-ar putea ca el Mihail, sa stie cine e acest titel maghiar. Redau aici comentariul lui:
    Mihail pe 29 noiembrie 2011 la 3:12 AM

    Fratioare Titel, iti scriu aceste rinduri din casa Giani. Motivul: recunosc ca sunt batut la puncte . SOMERI CRESTINI o sa fie un material grozav de studiu pentru noi citeva simbete de acum incolo.Poate ajungi si tu macar la una.Dumnezeu sa te intareasca sa-ti implinesti dorintele sincere de slujire, in rest sa-ti amintesti mereu de cuvintele mele: FAPTE NU VORBE! Fii binecuvintat cu mult har, pace si indrazneala in marturisirea evangheliei Domnului nostru Isus Hristos
    https://popaspentrusuflet.wordpress.com/2011/11/28/vladimir-pustan-un-semn-ecumenic-al-compromisului/

  6. Dragă Adrian, îmi pare că da, mai ales că si-a construit o cabană in plina padure și se bucură, în continuare, de natura ceva mai sălbatică din jur.
    Walden din România, care a scris cu duioșie despre vrabiile de pe peronul din Gherla a devenit, peste ani, un îndemânatic vânător cu arbaleta, adică un soi de vânătoare ecologică. 🙂
    Nici marii generali americani, din sud si din nord, nu au scapat atenției sale. Lee și Grant au fost contemporani. 🙂
    Personajul este real, dar rămân câteva teme de dezbătut: aurul și ardelenii, ca să citez un titlu de film românesc, fiind de mare interes. Roșia Montană sună bine, în contextul dezbaterilor despre cianuri. Walden și Thoreau își dau, din nou, mâna. 🙂

  7. Dragă Cineva, mulțumesc pentru trimitere. Cred ca Mihail de acolo era același cu cel de aici, care i-a făcut hatarul lui Elisei și a renunțat la tristariat. A ales ceva ce a mai fost. 🙂
    Foarte sugestive sunt dialogurile intre el si falsul misionar. Par că se ocolesc unul pe altul. 🙂

  8. Rāzvan nu stiu dacā mi-a fācut chiar „hatârul” Tristarul alias „Mihail”…am eu asa un „dar” de a scoate chestii de la oameni sau mai pe româneste scot oamenii din sārite 🙂 Vînatul cu arbaleta a venit ca replicā la vînatul cu arcul(totul pare menit sā impresioneze).Citesc tot ce primesc dar rāmîn în continuare sceptic si mai retinut în comentarii 🙂 Tristarul dragul de el nu m-a contactat încā pe mail 🙂 Olari Mike este un om pe care nu îl cunosc(nu am încredere) dar atunci cînd spune „nu stiti în ce v-ati bāgat” presupun cā se referā la un eventual „identity disorder” a lui Walde.Îmi pare rāu si sper sā mā însel dar acesta este sentimentul meu deocamdatā 🙂

  9. Dragă Elisei, când oamenii încearcă, din diverse motive, să se incojoare de prea mult mister, e normal să trezească suspiciuni.
    Spre deosebire de Titel Maghiar, personajul fictiv lucrat perfect, ani de zile, de experți în dezinformare, Walden e un personaj real, pe care l-au vazut mai multe persoane cu identitate certă, cum este Viorel Chis.
    Alt lucru în care judecăm la fel, este precauția cu care trebuie tratat fiecare pas și personaj.
    Viorel Chis a facut referire la o emisiune tv în care se vorbea de interese materiale substanțiale, impletite cu un anumit cult.
    E așa o nebuloasa in jurul acestor afaceri, încât tot ce poți să faci e să speri că Dumnezeu va face lumină.
    Până nu privești omul in ochi, până nu vezi o fotografie reală, confirmată din mai multe surse, nu poți spune cu certitudine cine e omul cu care vorbesti. Până și comunicarea video e înșelătoare, putand fi trucată cu ușurință,.
    Aș vrea ca Walden să înțeleagă mesajul nostru și să fie ceva mai transparent. Povestea lui este frumoasă, dar are nevoie de un suflu proaspăt ca să poată continua.
    Dragă Elisei, nici el, nici Tristarul nu conduc jocul și trebuie să respecte niște reguli, iar regulile nu le fac ei, ci cititori ca tine și Tabita, tineri care vor să știe adevărul fără mofturi și frumos spus.

  10. Da,asta ne dorim toti cititorii si cam asa ar fi corect.Pe mine mā intereseazā adevārul,mai putin nume de „crestini” securisti cā asta stim cam toti 🙂

  11. Și de reglări de conturi, aș adăuga eu. Pe mine mă interesează povestea, și mai ales cea veche, din timpul comunismului, pentru că nu sunt jurnalist de investigație și averile sau afacerile mai știu eu cărui clan dintr-o confesiune sau alta nu mă privesc în niciun fel. Cei care se lasă manipulați de lideri și-i umplu cu bani sau muncesc pe te miri ce in fundatiile lor sau îi aleg in funcții politice sunt niște fraieri agresivi fără scăpare.

  12. Fratii mei de dialog, tare as vrea sa ma credeti ca cel putin eu personal nu mai am nimic de acoperit sau de descoperit. La mine socotelile sunt aproape limppezica apa unui izvor.
    Cu privire la Mosul meu drag, eu , prin voia Domnului la vremea potrivita am descoperit pe acest frate , la „scoala” cruia m-am inscris imediat , in primul rind ca pricepusem ca aveam ce invata ca „tinerel” in viata de credinta. Si bine am facut slavit sa fie Domnul..
    Cu privire la „serialul” de amintiri-marturisire a Mosului eu , cu consecintele de rigoare, va atrag atentia asupr a citorva lucruri:
    – cei duhovnicesti se bucura de marturisire si ceilalti se bucura de autobiografie;
    -Mosul meu drag se bucura de un DAR de la Dumnezeu, Acela de a reda cu o nemarginita dragoste pina si descriptia unei priviri aruncate spre cer, sau spre o vrabiuta, nimic misterios
    -Mosul meu drag freamata de bucurie atunci cind simpte sau vede ca a fost inteles si sigur ca se necajeste in alte situatii
    – Mosul este calauzit in toate de Duhul Sfint si, ca un frate in Domnul sufera pentru fratii lui ;
    -PROBLEMA din actiunea tata-fiu are in dreptul Mosului meu drag un singur aspect: DORINTA ARZATOARE CA TATAL LUI BIOLOGIC, ANEI VALENTIN SA NU TREACA IN VESNICIE NEMINTUIT.
    -unele diferente ce le putem sesiza in „lupta” Mosului pe parcursul anilor, rezulta strict din deosebirile dintre Mosul si „partenerii” sau „insotitorii” lui din parcursul vietii.Mosul a fost, este si v-a fi mereu „cavalerul” principiilor si invataturilor luate de el din „aurul” Rosiei Montane prin grija lui Dumnezeu ce o identifica din frageda princie si caruia ii ramine fidel toata viata indifferent de pretul platit la diferitele „vame”.
    Celelalte lucruri sunt din categoaria intimplari, curiozitati, fire, coincidente, asemanari, conjuncturi, dorinte, … deci in concluzie nu are nimeni nimic cu nimeni.
    Personajele fie din prima etapa Phoenix, fie a doua etapa , Piatra Neamt, , ma refer la altele decit cele descries de Mosul meu drag, sigur ca da, fiecare isi are culoarea si caldura proprie, fiecare are mersul si directia lui, fiecare da sau cere cit doreste , alteori doar numai cit poate.
    Si sa nu uitam ca si eu sunt in toata povestea doar un personaj, altul decit cel din teribila si neasemuit de frumoasa marturisire – biografie – monografie asternuta in pagina in tinutul feeric al pustusagului de catre Mosul meu drag..
    Frate Rasvan, eu nu am promis CD-ul ci doar am dezamorsat amenintarea lui Mike legat de faptul ca daca si cu parca…. el va face dezvaluiri din „interviul ” de la Baia Mare.
    Daca insa trebuie, am sa ma straduiesc sa-l caut si fara nici o rezerva pe posta cu el.
    Spun aceste lucruri pentru ca la vremea cind m-am lamurit , m-am retras din tumultul sirurilor de vorbe si o vreme am ramas in dialog numai cu Mosul meu drag. Vazind subiectul, sigur ca a invins nostalgia.
    Cred ca singura nevoie despre care Mosul nu afirma nimic in mod direct, este acea mina gospodareasca ce ar putea face ca frumoasa poveste de marturisire si de invatatua inceputa in Rosia Montana si ajunsa pina pe meleagurile din pustusag sa poata vedea lumina tiparului, dupa ce se va putea scrie si actul final : marturisirea spre mintuire a lui Anei Valentin, capitol care la aceasta ora inca lipseste. Bunul Dumnezeu sa-si desavirseasca EL lucrarea pentru ca omul este „idea ” lui Dumnezeu si este „lucrul miinilor LUI”.
    Fiti binecuvintati.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s