Poveste de seară

IMG_0645

Aşa cum era de aşteptat, lucrurile s-au calmat. Walden a trecut ca o gripă sezonieră. Tristaru va continua terapia cu citostatice şi nu vom afla niciodată cum îl cheamă.

Anei Valentin, dacă mai trăieşte, se va zaharisi în continuare, conform legilor biologice care nu ocolesc nici pe securişti, nici pe victimele lor.

Bunul Walden va băga, în continuare, groaza în căprioare, cu arbaleta lui ucigătoare.

Nu se va scrie nicio carte despre bandiţii din ziua de azi, dar o poveste de seară tot am să vă spun.

Aduni o echipă de băieţi isteţi. Unul scrie, altul editează, patronii le dau documentele, cu nume şi întâmplări, reale şi fictive, imposibil de verificat.

Urmează etapa de redactare, când numele reale sunt schimbate cu unele imaginare. Povestea trebuie să conţină urme de adevăr, pentru ca materialul să pară credibil.

Fiecare capitol trebuie să lase impresia că următorul va fi şi mai rău.

Cartea nu va fi publicată niciodată, pentru că nu ăsta este scopul ei. N-are nicio importanţă dacă are început sau sfârşit.

Cu totul întâmplător, personaje din viaţa reală se vor recunoaşte, parţial, în cele fictive, din crâmpeie de text strecurate abil pe reţelele de socializare.

Se presupune că se vor speria şi vor negocia.

Patronii vor refuza, iniţial, dar, până la urmă, pentru liniştea familiei lărgite, se va ajunge la un compromis.

Oamenii negri, scriitori şi editori, vor fi anunţaţi că povestea s-a sfârşit, că Domnul a făcut minuni.

La Umberto Eco, în “Numărul zero”, oamenii care ştiau prea multe plecau primii. Nu întrebaţi unde.

Amintiţi-vă de vorba lui Olari: nici nu ştiţi în ce vă băgaţi! Dar, fiţi liniştiţi! Lui Mike Olari nu de la Umberto Eco i s-a tras.

 

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Poveste de seară&8221;

  1. Tare mult as dori ca Mike Olari sa afiseze toate comentariile mele, tot, tot ce a scris el in legatura cu Anei Valentin. Dorinta „arzatoare” si publicistica triumfala sa ne impacam. Sa publice memorialul lui Anei Valentin despre suferintele in inchisoarea Aiud, trimis MINISTERULUI JUSTITIEI si interviul audio. De ce nu o face ??!!

  2. Walden, nu ştiu de ce nu o face, dar Olari mi s-a părut un om pripit la nervi. A promis că va posta interviul, apoi s-a răzgândit. Poate că se sfătuieşte cu cineva, care îl mai temperează, nu ştiu.
    Tristarul a făcut la fel ca Mike: a aruncat o vorbă, deşi ştia că nu o va onora cu fapta. După opinia mea sunt din aceeaşi categorie, cu precizarea că Tristarul judecă la rece. E mai calculat. Al doilea e prietenul tău. Ai putea să-l întrebi.

  3. Draga frate Răzvan
    Walden are toate informațiile de care vorbește in acest comentariu, inclusiv înregistrarea cu tatăl lui.
    Poate sa le folosească cum dorește.
    Eu nu public dintr-un singur considerent, asa cum Walden nu are dovezi in ce spune, nici Valentin Anei (tatăl ) nu are.
    Si atunci pe cine sa credem? Sunt pe Net destule povesti fara acoperire, la ce ajuta inca una?
    Mike

  4. Dragă frate Mike
    Nu mă pot pronunţa, pentru că nu cunosc înregistrarea respectivă.
    Faptul că-i permiteţi lui Liviu Anei, (Walden), să folosească materialul este de apreciat.
    Important ar fi să-l pună pe tot, pentru că fragmentele scoase din context produc confuzie.
    Ar fi interesant să ne povestiţi cum a ajuns înregistrarea dvs. la Walden.
    Înţeleg că reticenţa dvs. este legată de lipsa probelor, a documentelor. Dar înregistrarea audio nu este un document în sine, mai ales că e vorba de mărturisirea unui colaborator al securităţii?

  5. Draga frate Rasvan
    Eu am fost in relatii foarte bune cu Walden in acea perioada. Doream o reconciliere intre un tata si fiu care nu s-au vazut de 36 de ani. Asa ca in numele prieteniei mele cu Walden eu am facut un efort si m-am deplasat pina la Baia Mare pentru al vizita pe Valentin Anei care ma primit foarte bine si fara rezerve. La reintoarcerea mea in America bineinteles ca i-am trimis lui Walden acea inregistrare si am insistat de el sa mearga si sa-si viziteze tatal fiindca este asteptat cu mult dor. I-am zis ca este ok sa-l comfrunte cu tot ce are pe inima pentru ca acesta sa poata sa se explice si chiar sa-si ceara iertare daca va considera ca a gresit. Din momentul acela i-am devenit dusman lui Walden. Nu rata nici o ocazie sa ma atace pe blog si sa ma jigneasca. Oricum daca Walden da inregistrarea acea pe Net, il voi aprecia mult.In ce priveste continutul va asigur ca voi urmari postarile pentru a fi sigur ca este dat complet.
    Va doresc o zi binecuvintata.
    mike

  6. Stimate domn Mike,
    Pentru mine, dacă e adevărată relatarea lui Walden sau nu, are relativ puțină importanță. Ce mi se pare suficient de relevant şi revelator este că dumneata, „în numele prieteniei” cu dânsul, ai fost dispus să traversezi Oceanul cheltuind o căruță de bani???? Așaaaaa, din prietenie? Care brusc nu mai e? Dacă totul e doar o mică făcătură (un alt Titel, mai enigmatic, livrat cu lingurița), de ce era nevoie să amenințați că „nici nu știți în ce vă băgați”??? Naivi om fi dar proști nu prea. Are dreptate fratele când zice că te cam ia gura pe dinainte…
    Rareş

Comentariile nu sunt permise.