Walden (17) Sclavă la păstor

sclava

Așa-zisa încarcerare de la Aiud a lui Anei Valentin este invenție curată, a fost ticluită și întregită în mare pripă, ultima lui linie de apărare, intimidat fiind de deconspirările „piticilor„ lui Mitrofan.

La aceea dată eu eram născut, mama îl aștepta să vină la Roșia Montană, să încheie separarea de el, divorțul legal și stabilirea pensiei alimentare pentru mine.

Ca să creeze tensiune și să-l demoralizeze pe bunicu, să-l determine să facă greșeli în legăturile lui cu Rezistența, Anei Valentin a amânat cinci ani, nu doar ca să evite divorțul, ci ca să prindă, în acest timp, toate legăturile de sprijin, de ajutor material, pe care bunicul le avea cu partizanii din munți.

Bunicul era supărat pe bunica, care nu prea știa să păstreze secretele din familie. Unchii mei, Ioil, Traian, Vasile, mama și cu sora ei, Estera, se aliaseră cu bunica, iar bunicul mă avea doar pe mine, singurul lui confident sub acel acoperiș de șindrilă de brad.

În memoriu, Anei Valentin spune că, după „groaznicele torturi” ale lui Crăciun și ale oamenilor lui, îndurate de el în Aiud, după ce a semnat toate hârtiile și a lins tot ce a vomat, la propriu și figurat, a urcat sus, în munți, la aer curat, la „un prieten” care avea stupi de albine, ca să se refacă. De fapt, să adune informații de la moții cu casele răvășite pe întreaga vale a Arieșului, până sus, pe partea Bihariei.

Aliatul lui, cel ce plasa notele informative Securității și unităților de vânători de munte, era Mihet, pastor în Câmpeni.

Nevasta lui Mihet o compătimea mult pe mama, știa cum a fost folosită de Anei Valentin și, uneori, când o vizita, vorbeau în șoaptă. Mama plângea în hohote, foarte mult timp după plecarea ei. Hormonal a suferit enorm, nu s-a mai căsătorit niciodată, iar la menopauză a avut un adevărat șoc neuropsihic.

Și Mihet o neglija pe soția lui, o trata ca pe o servitoare, o abuza sexual fără preludiu, mereu cu lumina aprinsă. Mama și soția lui Mihet aveau un numitor comun în suferință. O trezea să-i calce pantalonii și cravata, cu noaptea-n cap, să-i pregătească geanta, să-i așeze, foaie peste foaie, „predicile” bătute ore în șir la mașina de scris, legate cu șnur și așezate în geanta de piele.

Apoi, pleca înainte de răsăritul soarelui, în „misiuni” de răspândire a „evangheliei”. Prindea, cu regularitate, o ”ocazie” spre Abrud, chiar la capătul podului peste Arieș.

Astea sunt punctele cheie, detalii pe care le-am memorat bine și care-l puteau deconspira oricând.

Mai fac o altă remarcă revelatoare: Anei Valentin afirma că, datorită loviturilor primite cu boxul de la Crăciun, la Aiud, i-au rupt mandibula și de atunci fluieră strâmb, într-o parte. Genetic, și eu fluier la fel ca el, tot într-o parte, spre dreapta…

(Fotografiile de pe blog îmi aparțin. În imagine, incursiune în trecut: festivalul medieval de la Râșnov, 2015. Tânără femeie în fața cortului familial.)

Anunțuri

39 de gânduri despre &8222;Walden (17) Sclavă la păstor&8221;

  1. Povesta parea e desprinsa dintr-un roman supra realist. Nu ma-ndoiesc ca Walden spune adevarul; nu cred ca drumurile noastre sa se fi intersectat prin US. Doua remarci:
    -pastorul pare canalaie
    -M-am intrebat insa ce-as fi facut daca tata era luptator in munti. Nu ar fi fost usor. Crestinatatea mea imi spune ca in principiu nu trebuie sa tradezi pe nimeni. Dar asocierea cu rezistenta e mai complicata. Aduceti-va aminte Razvan Cristian Stoica ca dvs ati criticat penti ce-au ascuns luptatorii din Fagaras pt ca respectivii omorisera oameni. Penticostalii au preferat condamnaraea la moarte decit tradarea noilor convertiti. Personal, i-as fi sanctificat pe penticostali. Oricum, relatiile cu o rezistenta militara sunt complexe. … Mi-aduc amitne ca multi crediciosi seriosi n-au gasit potrivit cind pastorul Pavel Nicolescu (pe care il admir) a semnat memoriul lui Goma si a aderat la sindicatul liber. La spalarea noastra pe creier, noi consideram politica un pacat (noroc cu interventia dizidentului Aurel Popescu). In rezumat condamn delatiunea pastorului… dar delimitarea sa de un tata ce sustinea reszistenta n-ar fi condamnabila in sine. E-o mare dilema etica si de creditna. Dac-as fi fost in rezistenta m-as fi separat eu de ai me pt a-i crutai. Cunosc romani care vazindu-se condamnati la ani grei, si-au sfatuit sotiile sa divorteze si sa nu-si strice viata din cauza lor…. m-a impresionat. E greu.
    PS 1- Folcorul evanghelic spune ca doamna Dorz ar fi ajuns informatoare. Renumitul poet si sfint Traian Dorz ar fi fost instiintat de tradarea sotiei si ar fi raspuns: „nu poate ea gresi cit pot eu s-o iert”…
    PS 2- O doamna apropiata familiei parintilor mei a fost chemata la Securitate: „De ce nu ti-ai reclamat copilul daca ai stiut ca avea de gind sa fuga din tara?” – a intrebat ofiterul obraznic. „Dumneata ai fi facut asta daca era copilul dumitale?” – a raspuns doamna, demn. Au scos-o afara cu injuraturile de rigoare… Era complicat.///

  2. Doru Radu, unde am condamnat eu pe penticostali pentru că au ascuns pe cei din rezistență?
    Vă rog să-mi dați și mie textul acela sa-l citesc, aici, pe blog.

    Apoi, problema nu e să aparam pe cineva și să acuzam pe altul.
    Walden povestește viata lui, așa cum și- o aminteste. Nu văd ce interes ar avea să mintă.
    Cine sunt penticostalii care și-au dat viata pentru rezistenta din munti?

    Credeți că eu aș fi trădat pe cineva?
    E o insinuare parșiva din partea dvs. si va rog sa o sustineti cu citate din ce am afirmat cu ani în urmă.
    Referitor la crimele legionarilor, atitudinea mea a rămas aceeași: am scris pe blog un serial intreg și mi-am ridicat în cap toată „garda” capitanului. 🙂 Unul mă amenința în mod direct.

    Vreau să precizez un lucru foarte important: îl simpatizez pe Walden, facem parte din aceeași generație, am ascultat aceeași muzică și am avut aceleasi idealuri de adevăr și libertate.

    Dar nu asta e totul. Indiferent ce parere am eu despre un personaj descris de el, nu intervin in niciun fel, nu tai ce nu-mi place și nu pun idei de la mine. Ii respect omului memoria, amintirile, ideile.

    IN CONCLUZIE: Nu am facut niciodată vreo afirmație care să vă dea dreptul să ma acuzați de ce nu am gândit și nu am scris.
    Tin minte, pe de altă parte, că ati intervenit la majoritatea postarilor mele in care ma apropiam de subiectul fierbinte al securitatii. Ca ati fosr un apărător inversunat al lui Iosif Ton. Nu e nimic rău in asta, dar observ și va comunic. V-am intrebat și cu alt prilej: cum se face că țineți minte o multime de lucruri despre toți cei cu care ati vorbit o data in viață, cum de stiti atatea anecdote despre toți? Vă spun cu totală transparență: m-am gândit ca ați avut legaturi cu vechile structuri. Știu, e absurd și-mi cer scuze pentru asta, dar gandul nerostit ma făcea să mă simt necinstit față de dvs.

  3. Da. L-am aparat pe Tzon. Nu va cobdamn ca m-ati banuit. Apreciez ca mi-ati spus. Si eu i-am banuit pe unii si m-iam cerut iettate public. Comentariul meu a fos despre cele scrise de Walden. Pe dvs v-am adus ca martor in aceasta dificila situatie: tata vinzator, bunic si
    nepot, simpatozant al rezistentei. N-am avut legaturi cu Secu si dupa Cnsas n-am avut dosar.

  4. Rezistența anti-comunistă din munți reprezintă un episod eroic din istoria noastră.
    Memorialul durerii e un document valoros.
    Bunicul lui Walden a fost un moț de toată cinstea.
    Nepotul are tot dreptul să apere pe cine vrea.
    Privitor la Anei Valentin, lipsa de caracter nu se moștenește.
    Bănuiala mea a fost fugace, o prostie de moment. A fost demult, nu acum.
    Nu mi-ați arătat unde i-am acuzat eu pe penticostali că au ajutat pe cei fugiți in munți. Cred că m-ati confundat. Oricum, acela era punctul cel mai dureros, e o afirmatie calomnioasa.
    Referitor la istoria penticostalilor, stiu doar ce am citit in cartea lui Vasilica Croitor. E prima dată când aflu că au ajutat pe partizani.

  5. Nu va faceti probleme pt banuiala. Si eu am banuit pe multi: cu unii s-a adeverit cu altii ba. Domnul sa ma ierte.
    Dupa cum vedeti tastez greu de pe telefon. Am sa imi fac timp mai tirziu sa caut in arhiva polemica dvs cu penti pe tema asta.
    Desigur, Waled scrie ce vrea. Repet: si eu il cred…. dar n-am fost de-acord cu toate interpretarile lui. In plus, e deplasata referirea la viata intima a familiei M. N-o spu eu ci o spune Scriptura in Mt. 18. Ca si dvs, am simpatie pt Walden. Mai rar am citit o astfel de storie.

  6. Dupa cum vedeti tate greu de pe telefon. Am sa-mi fac timp mai tirziu sa caut polemica dvs cu penti si rezistenta. Sper ca nu ma-nsala memoria.

  7. Iată, mă întorc după o bună perioadă de absenţă şi ce constat? Că încă mai există oameni care sunt dispuşi să construiască tot şi orice fel de ipoteze numai să nu admită că… pădurea are uscături! Pentru orice om raţional există câteva evidenţe în toată istoria relatată de Walden:
    – tatăl a fost turnător la Securitate. Să nu-mi spună cineva că un fost soldat în garda lui Antonescu scăpa aşa şor de epurările comuniştilor, ba mai mult, să intre şi la seminar, să fie şi păstor… Suntem copii, sau ce?
    – toată istoria cu încercarea de a „spăla” cele mai de sus cu o presupusă încarcerare la Aiud se dovedeşte (documentele o arată!) că n-a putut fi dovedită. Cum se face că tocmai tatălui nu i se găsesc evidenţele acelei întemniţări.
    – opinia exprimată despre evrei de către acelaşi tată trădează o gândire! Clară!
    – şi nu neapărat ultimul punct de vedere: am mai spus-o şi o repet – în Arizona s-a deschis de mult o „spălătorie” de caractere şi istorii. Tatălui lui Walden i-a venit rândul la „spălat”. Ce ne tot învârtim în jurul cozii?

  8. Bine ai revenit la vatră, dragă Marinel. Am simțit lipsa ta.
    Doru Radu e specialist in diversiune. 🙂
    Muta discuția intr-o zonă de confort teoretic.
    Niciodată nu a făcut o dezvaluire care să te pună pe gânduri, deși stie multe.

    Tu știi vreun penticostal care a dat ajutor celor fugiți în munți?

  9. Dragul meu, îmi pare rău pentru absenţa îndelungată, dar, după cum ştii, sunt implicat în mai multe lucruri, iar aici nu m-am temut că nu faci faţă. Între timp m-am asigurat că mă voi ţine de promisiunea făcută, aşa că voi reveni şi aici, şi în Cetate cu forţe (şi nu numai!) proaspete…
    Nu ştiu penticostali care să fi dat ajutor celor fugiţi în munţi (serios!), dar cunosc unul (de frunte) care a cam luat-o… pe păduri! Se crede un fel de Robin Hood (pe româneşte prigor cu scufiţă, sau pentru specialişti Lusciola rubecola cu scufiţă 😉 ) 😀

  10. Eu stiu unul care a luat-o pe fiorduri. 🙂
    Ultimul comunicat, ăla în două limbi, e măreț.
    Lista conducatorilor… purtător de limbă (de cuvânt)… familia lărgită… 🙂

  11. REF: ”Tu știi vreun penticostal care a dat ajutor celor fugiți în munți?”

    Istoricul penticostal, Rev. Vasilică Croitor, a avut cuvinte şi articole de laudă pentru doi luptători anticomunişti, pentru VASILE PARASCHIV, https://rascumparareamemoriei.wordpress.com/2011/02/05/vasile-paraschiv-o-lectie-de-curaj/
    Şi pentru GAVRILĂ VATAMANIUC, ajutat ulterior de o comunitate de penticostali, https://rascumparareamemoriei.wordpress.com/2012/03/03/a-murit-gavrila-vatamaniuc/

  12. Lilly spune:
    4 martie 2012 la 7:49 pm

    „[Gavrillă Vatamaniuc] s-a făcut „penticostal” acum 10 ani în urmă, aici îşi găsise liniştea. Se mutase în localitatea Frasin, (destul de liniştită), pentru a-şi petrece ultimul timp rămas în viaţă. A fost destul de afectat din cauza morţii surorii lui, acum 6 luni în urmă, cea care l-a ajutat mult în perioada grea. A fost şi este un exemplu de urmat.
    https://rascumparareamemoriei.wordpress.com/2012/03/03/a-murit-gavrila-vatamaniuc/

  13. Domnule Rasvan Cristian citesc si eu postarile de pe blogul dumneavoastra.La inceput povestirea lui Valden a fost palpitanta apoi cand am vazut ca doar el si bunicul au fost singurii care au ramas neingenuncheati de securitate am inceput sa il admir ca pe un bun povestitor si ….cam atat.Daca imi pot exprima umila mea parere (asa cum ati spus ca pt dumneavoastra e un erou )eu cred ca Valden e un „frate „geaman de-a lui Sven Hassel.Ati luat vreodata in calcul ca omul poate ca nici nu a facut puscarie ?sau daca a facut poate ca a fost „inspirat „din povestile auzite de la alti puscariasi.In alta ordine de idei bunicul (sotiei mele ) pe care l-am cunoscut a facut 5 ani si ceva de puscarie turnat tot de un frate din biserica insa nu lam auzit niciodata vorbind de rau pe cel care la turnat si a lasat 8 copii acasa care erau destul de mici.Un alt lucru cusut cu ata alba nu vi se pare ca bunicul lui Valden care stia de ce e in stare securitatea sa aiba incredere intr-un copil de 9-10ani ?

  14. Din cate imi amintesc eu din cartea Rascumpararea memoriei, biserica penticostala din Vicov a fost închisă în 1958 datorită faptului ca au botezat si adăpostit un fost partizan.Vasile Motrescu se numea,daca imi amintesc bine.

  15. Da, și eu mi-am pus aceste întrebări.
    La început, am si scris ca un om cu talent și imaginație poate să scrie tot felul de chestii.
    M-am hotărât să-l cred.
    Pușcărie a făcut sigur. Tatăl sau nu neagă asta. Probabil că se poate verifica. A dat și numele tortionarilor săi.
    Memoriile sale nu-i sunt de niciun folos. Ce interes ar avea să mintă?
    Nu e nimeni șantajat. Personajele sunt deja istorie. Un motiv în plus sa îi postez amintirile.
    E un tratament bun pentru cei care se incred orbește în liderii spirituali.
    De aceea, unii mârâie când aud de Walden.
    Increderea bunicului in nepot… La fel de increzator a fost și bunicul meu cu mine, desi, dacă mă apucam să vorbesc la miliție, ne arestau pe toti. Unii oameni riscă. Bunicii noștri au riscat. Bunicul meu a pierdut totul intr-o zi, cand l-au nationalizat si a plecat in 24 de ore din locul de baștină ca să nu fie arestat. Unchiul meu a fost alungat din facultate și trimis să muncească la Bumbesti-Livezeni si a facut armata grea timp de trei ani.
    Deci, am motive să nu mă indoiesc de ce spune Walden. Din păcate, comunicarea dintre noi e dificilă și fragmentată.
    Cine vrea să facă cărți de investigație, e liber să le facă. Walden scrie altfel.
    Am citit toate cărțile lui Sven. Care e problema? 🙂

  16. Niţu Barac, dacă vei avea răbdare te vei convinge că toată „povestea” lui Walden nu e inventată, iar comparaţia cu Sven e foarte deplasată. De altfel, nici tatăl său nu am auzit să nege asta… Apoi, iartă-mă, dar se pare că nu cunoşti psihologia ţăranului din Apuseni… Acolo vârstele se numărau altfel…
    În fine, pentru unii oameni explicaţiile sunt inutile… Trăieşti într-o lume idilică, plină de îngeraşi. Uită-te însă atent, la unii li se vede coada de sub haina albă…

  17. Dragă Marinel, nu numai că nu e inventată, dar e așa de adevărată că e de necrezut. 🙂
    Pe Doru Radu l-a deranjat paragraful cu sexul. Pai fara ăla nu se putea. Interesant e că barbatul din el nu s-a cutremurat. Totul se află până la urmă și bietele femei injosite de masculii feroce cu biblia sub braț ar avea ce povesti.
    Daniel Brânzei a scris niște povețe pentru tineri, cu iz sexual. L-au „linșat” frații. 🙂

  18. @”Răsvan, pudiponderia salvează România”. Asa de putin contraza pt domniile voastre ce spune Scriptura sa faci daca „vezi ca frateel tau pacatuieste?”. Asta a fost obiectia mea vs pomenirea vietii intime a familiei M si nu excesul de pudoare.

  19. Domnule Barac Nițu!
    Cred că involuntar, din instinctul arhecunoscut, respectați un tipar securisto-comunist. Mai exact: începeți cu admirația și aprecierea pentru neîngenunchiere, și sfîrșiți apăsat cu „îndoiala” că (vezi Doamne!) s-ar putea să fie ficțiune.
    Vă regăsiți în această paradigmă?!?
    A fost doar o probă… De sinceritate. 🙂

  20. Lui D.R.
    De ce insistați să confirmați o suspiciune prin aceste „ambivalențe” atît pe blogul meu, pe cel a lui Rădoi Nicolae și mai ales aici la Vindecătoru?!?
    Sincer: e păcat pentru dvs!

  21. Și ca cei care mai jonglează cu varianta ficțiune să nu mai persiste în acest joc periculos, vreau să îi asigur că nu doar Walden a avut parte de trădare din partea unor membrii ai familiei.
    Mai cunoaștem pe cineva care a avut doi unchi apropiați care au urcat pe scara securito-comunistă dezichîndu-se de părinții și neamurile lor pocăite și care au dat cu subsemnatul. Unul dintre ei a fost chiar șef de cadre (un fel de Human Resources Officer) la o intreprindere clujeană, la care și de la care veneau și plecau informațiile spre cine trebuia:partid, securitate, miliție.
    Noroc că amîndoi s-au întors la Domnul!

  22. Doru Radu, Omul acela nu era un frate, ci un lup flamand. Un trădător nenorocit.
    Doar așa vezi bruta înaintea ochilor, prin imagini din astea.
    M-am așteptat la o astfel de reacție și am scris înainte o postare de avertisment.
    Vă dați seama că omul acela, după ce se purta ca un sadic cu sotia sa, apărea la amvon și predica adunării? celorlalte surori? V-ați gândit ce simtea sotia lui, in momentele acelea, când vedea atâta prefăcătorie și știa că viața ei este distrusă?
    Dacă nu era pasajul, nu vedeați nimic din asta. Era necesar, Doru Radu.
    Ați inteles cumva, până la urmă, ca omul acela nu era „fratele nostru”?.
    AȘTEPT SĂ PROBAȚI ACUZATIILE PE CARE MI LE-AȚI ADUS, CĂ AȘ FI CONDAMNAT PE PENTICOSTALII CARE AU DAT AJUTOR REZISTENTEI DIN MUNȚI.Sper că n-ați uitat. Dacă v-ați înșelat , vă rog să spuneți asta aici și nu e nicio problemă.

  23. Ma scuzati ca am intervenit ,observ ca daca cineva isi spune parerea care nu e in ton cu majoritatea (celor de pe blog) e imediat catalogat ca incapabil sa poata intelege psihologia motior sau ca unul care se incadreaza in tiparul securisto-comunist .Se poate ca o parte a povestii sa fie reala insa asupra intregii povesti am rezervele mele.Nu traiesc deloc intr-o lume idilica (Marinel Blaj) dimpotriva am putut sa vad si sa ma conving ca nu tot ce e galben si sclipeste e aur dar nici nu pot sa dau crezare pe baza povestirilor (cele mai multe spuse nu pot fi dovedite )ca lucrurile au stat exact asa .Rasvan Cristian spuneai ca nu vezi de ce ar minti Walden ,eu nu spun nici ca minte nici ca ar avea un motiv anume insa am vazut (in lumea mea idilica ) cum un „frate ” a spus despre un alt frate niste lucruri grave care s-au dovedit pana la urma ca nu erau adevarate .luat la intrebari de ce a facut lucrul asta stiti care a fost raspunsul lui ?nici el nu stie de ce a facut asta.Va rog sa-mi scuzati interventia promit ca nu o sa va mai deranjez .Fiti binecuvantati

  24. Vindecatoru:
    Fapta onului e condamnabila…procedura trebuie sa ramina in cadrul inteles al Scripturii. N-am reusit sa gasesc in arhiva dvs desi am cautat. Era vorba de acest Motrescu si penti de au avut avut legatura cu el. De vreme ce nu mai gasesc comentariile imi retrag afirmatia si-mi iertare. Nu era o acuzatie, ci un exemplu al complicatiei. Va cer iertare; poate mmemoria ma insala, dar n-am fost parsiv.

  25. Bartimeu:
    De ce scriu asa?
    Pt ca asa gindesc deocamdata. Aratati-mi ce gresesc… dar scriu cum gindesc si nu ca sa va faca placere dvs. Gasesc ca in unele lucruri gresiti. Bunaoara dl Radoi si-a schimbat tonul vs Tzon. La fel a facut Mitrofan in Uriași vs. Pgmei. N-am ajuns niciunul la deplina cunoastere.

  26. Doru Radu:

    Nu era vorba să vă iert sau nu. Oricum v-am iertat. Vă rog să mă credeți, nu am șters niciun comentariu mai vechi de-al meu sau de-al altora. Singurele postari pe care la-am sters de pe blog au fost cele in care scriam despre Alin Cristea. Au urmat cele în care polemizam cu Cristian Ionescu.
    Dar, in niciuna din ele nu a fost vorba despre rezistența din munți si ajutorul dat de penticostali.
    Stiu multe despre acest subiect, despre rezistenta, dar am fost de partea luptatorilor anti-comunisti, nicicum altfel.
    Eu asteptam cu bunicu, ca prostii, să vină americanii, și vopseam lemnaria la casa din Braila, din apropierea Dunării, ascultând Europa Liberă.
    Eram „foști”, Doru Radu, și n-am auzit ca vreun Sezonov sau Stoica să fi turnat la Securitate, nici în vechiul regim, nici în noul.
    Dar vă rog să mai încercați, poate găsiți totuși ceva. Nu e nicio graba.
    Am scris mai demult o postare despre Bonhoffer și am zis că l-aș fi ucis cu mâna mea pe Hitler. Ca Bonhoffer a fost îndreptățit să participe la complotul împotriva acelui diavol.

  27. Nitu Barac:

    E corect sa aveți o opinie proprie și să nu vă lăsați manipulat de nimeni.
    E dreptul dvs. sa nu credeți povestea lui Walden.
    Partea care mă deranjează, oarecum, e că vă dați isteț pe chestia asta.
    Nu fiți supărat pe mine sau pe Marinel.
    Vă mulțumesc că citiți uneori aici și vă exprimați liber opiniile.
    Încerc să fiu cât mai direct și asta mă face să par agresiv, dar să știți că lucrurile nu stau chiar așa.

  28. Lui Doru R.,
    E interesant că scrieți așa, doar uni lateral.
    Aici e simptomul patognomonic! 😦
    Nu e vorba nici pe departe de plăcerea mea, ci de (in)consecvența dvs!

  29. barthimeu:

    Daca scriu la fel pe blogul dvs, al dl Radoi si pe vindecatoru s-ar chema ca-s consecvent si nu inconsecvent.

    Doru Radu

  30. In cea mai dramatica seara din viata mea, era 14 Noembrie 1989, am luat masa pe strada Scoalei Nr. 30 (?), in Arad, cu 2 straini pe care i-am tradus la bisrica.
    “Militieni cu lanternele inspecteaza gardul curtii” –ne-a informat gazda, MT. Mie mi-a cam stat mincarea-n git. Urma sa-i duc pe misionari la Hotel Astoria.
    Am terminat masa –pe la orele 22. La iesirea din curte, Aro Militiei cu insemnele de riogare era parcat pe podetul din fata curtii. Era intuneric bezna (nicio lumina in capatul acelei strazi). Inauntru se vedeau 2 tigari aprinse si se intuiau 2 chipiuri; era putina ceata si extrem de umed. Am crezut ca ne salta. N-au facut nimic…. I-am dus pe misionari la hotel si am ajuns acasa fara incidente… Cred c-au vrut sa ne arate ca stiu de noi.
    Era prin Octombrie 1987 (in timpul revoltei din Brasov).
    Eram adunati cu niste straini la studiu, in casa socrilor actualului pastor MM.
    “Aro Militiei e la capatul strazii”- ne-a avertizat gazda. “Sa ne imprastiem”- a propus VJ.
    “Nu” – a propus regretatul DP “plec eu ca pe mine ma cauta”. A plecat, dar nu pe el il cautau.
    Imediat au intrat 2 militieni: “Buletinele la control!”- a ordonat tablagiul. “Veti fi chemati la Militie sa vi le luati”- a continuat el; iar pe straini i-au saltat.
    …Mi-a fost frica pt ca eu traduceam in locul lui DP.
    Cacaciosi de felul lor, comunistii nu ne-au facut nimic decit avertisment militienesc… si ne-au raportat la locul de munca unde am fost amenintati. La ancheta n-au pomenit de straini ci doar de “intrunire religioasa nelegala”. Primisera ordine sa vorbeasca frumos ca sa nu se extinda revolta brasoveana… Altfel…..
    Am aflat de la Rascumpararea Memorie ca miscarea “secreta” BEE –a carei intilnire o descrisei- a fost infitrata. Spre mirarea mea, Securitatea stia de ea, o supraveghea, dar n-a intervenit ca s-o anihileze desi a confiscat carti la perchezitia din Bucuresti.
    Vindecatorul are dreptate. Necazurile mele sunt insignifiante pe linga suferitna lui Barthimeu. Iar suferinta lui Barthimeu nu se poate compara cu cea a lui Walden, Traian Dorz sau Nicolae Radoi. Ni s-a dat sa suferim dupa puteri; mie mai putin pt c-am fost slab.
    Deconspirarea? Trebuie s-o facem cu masura… (parerea mea).

  31. Dragă Doru Radu, mie mi-a dat să sufăr cel mai puțin dintre voi. Aveți dreptate: știe Domnul de ce! Poate că n-aș fi rezistat.
    Cât despre ultima frază din comentariul dvs., cea legată de măsură, aș fi foarte curios cine stabilește unitățile de măsură, ca să știm câte miligrame de adevăr să punem, ca să nu se supere foștii securiști și familiile lor, care, deși știau ce poame sunt tăticii sau bunicii, i-au acoperit cu fraze din scriptură și au tremurat să nu li se vadă goliciunea în toată splendoarea.
    Sunt biserici care au sărit în apărarea acestor indivizi: cazul Poplăcean l-am trăit pe pielea mea și știu ce vorbesc. Mi-e scârbă de oamenii ăștia, Doru Radu! Pocăința sinceră începe cu o confesiune publică totală. Niciunul n-a făcut-o! Au mârâit cu jumătate de gură. Au rămas niște lași și niște ticăloși. Nu de la noi au nevoie de iertare, ci de la Dumnezeu. Dar ei vor să o capete aici, pentru că aici au totul pentru ei, aici se bucură de respectul nemeritat faptelor lor. Aici fii de turnători devin președinți de Uniuni Baptiste, aici ocupă posturi în universitățile teologice, nu în sânul lui Avraam. Sunt șantajabili toată viața, Doru Radu.
    Asta e măsura mea.
    A dvs. e probabil alta.
    Nu e cu supărare, ne înțelegem noi până la urmă. 🙂

  32. Vindecatoru: „@aș fi foarte curios cine stabilește unitățile de măsură”. Masura pare relativa; Mintuitorul ne spune:cu ce masura masuram, ni se va masura.
    @”Nu e cu supărare, ne înțelegem noi până la urmă”. De inteles ne-am si inteles deja. In primul meu comentariu, l-am facut canalie pe Anei Valentin. Cred c-am batut recordul. Asta nu-nseamna ca detalii intime ale unora trebuie spuse public nu ca nu-s semnificative si condamnabile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s