Walden (19) Zestrea

Untitled-1

Dorința lui arzătoare era să convingă pe toți naivii că mama a fost curvă. Misiunea sa era să afle și să localizeze unde erau ascunși partizanii și să-l distrugă pe bunicu. Să afle unde era ascuns aurul familiei Furdui.

În interviul dat lui Olari, el recunoaște că bunica s-a dus în ascunzătoare și le-a arătat partea de zestre a mamei, primită de la bunicu: aproximativ două kilograme și jumătate de aur praf, în sticlă de un litru. El afirma că nu l-a luat, dar mama mi-a spus că, la plecare, după ultima noapte pe care a petrecut-o împreună cu ea în pod, în fânul din șura bunicului- momentul procreerii mele- a luat aurul cu el.

I-a spus mamei că în București el are cele mai bune contacte și-l va transforma în bani. A sărutat-o mult și i-a promis că se va întoarce să o ia cu el, să-i arate Bucureștiul. Să trăiască fericiți la marginea orașului, într-o casă nouă, până la adânci bătrâneți. Cu certitudine a predat aurul securității.

Apoi, următoarele misiuni de-a lungul și de-a latul României, „trasul de limbă”, introducerea lui prin celulele Securității și ale închisorilor. În final, misiunea de supraveghere a poetului Traian Dorz. Desconspirat de mine, a cerut Securității să fiu asasinat.

(În fotografie, Sighișoara văzută din cetate.)

Anunțuri

Un gând despre &8222;Walden (19) Zestrea&8221;

  1. Spre deosebire de alte episoade, acum cititorii rămân mască și fără cuvinte, dar, patalogește vorbind, probabil tinerelului de atunci îi încolțise un planul diavolesc bine conturat. Pentru a primi la București pecetea securistă, de slugă credincioasă, ca tinerel necopt și nespus de viclean, își zice în sine „Pe cine și cum îl voi fraieri, în grabă?” În atmosfera acelor ani (1945-1962), când s-a trecut forțat cu arma în mână (Securitatea Statului Muncitoresc-Comunist, în devenire) la naționalizarea bunurilor imobile (fabrici, uzine, terenuri, clădiri impozante etc)) și la colectivizarea agricolă, ochii reprimărilor era pe cei care nu au predat tot și nu se supun orbește doctrinei înfiripate, totalitariste. Hopa! … și-o fi zis omul nostru (ca și mulți alții), punând ochii pe … victimele nesupuse regimului muncitoresc!. Aflase, din vorbă în vorbă … și, viclean, „s-a-ndrăgostit” instant de frumoasa fecioară. Nu l-a mustrat conștiința că i-a zdrobit inima fetei și tatălui ei, tăvălindu-se mișelește în fânul și aurul omului sănătos de la munte.

Comentariile nu sunt permise.