Febra amintirii

biserica din deal

De douăzeci și cinci de ani trăim într-o comă indusă. E ca și cum ne-am fi născut atunci, în decembrie 1989, și toată viața, an de an, am fi aflat de la niște părinți haotici că teroriștii au trecut ca o viroză originală a democrației, că minerii au coborât din subteranele istoriei și că securitatea servește gogoși la cantina săracilor cu duhul.

Amintirile lui Walden au ajuns într-un punct critic. Va urma comoara bunicului: cum a îngropat-o, cum a mutat-o și cum s-a pierdut. Sunt comori care se lasă găsite și altele care dispar, gâtuite.

Istoria curge în amonte, ca un râu nebun, spre anii interbelici, ne poartă prin mine părăsite și ne torturează în beciurile siguranței, ale securității și trădării de țară și frați.

Despre disoluția bisericii, infiltrată cu sânge și crimă, despre dracii predicând evanghelia la amvon,  despre adevărul bântuit și aspru refuzat. Ne trezim, în final, bâiguind un verset, și ne întoarcem în vis, trăindu-ne, letargic, veșnicia.

(În fotografie: Cetatea Sighișoarei. Biserica Evanghelică din Deal: frescă acoperită și, ulterior, descoperită.)

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Febra amintirii&8221;

  1. Frate Răsvan, se vede prea bine că ești doctor și în cuvinte, iar pcienții tăi, sigur că beneficiază din plin de diagnostic și tratament pe măsură. Dar ne bucurăm și când, în sfârșit, adevărul și lumina răzbat și acolo unde omul și societatea a rămas încă bolnavă de jocul la două capete al oportuniștilor vremilor trecute.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s