Walden (24) Presimțirea

DSC_3507

Cu tâmpla lipită de geamul autobuzului, meditam. De acasă nu primisem în ultimul an nicio veste, nicio carte poștală. Umbra unei îngrijorări mă acoperea treptat. O simțeam din ce în ce mai persistentă. O presimțire neplăcută îmi cuprindea cugetul.

Cunoșteam bine de acum tehnicile și sistemul de demoralizare, de control emotiv, de manipulare a bieților oameni, folosit de Securitate. La urcarea în autobuz, mi-am rotit iute privirea, cercetând fețele călătorilor care mă însoțeau în drum spre Hunedoara. Nu am „citit” nimic suspect pe fețele lor. Chipuri de proletari de diferite vârste, fețe cunoscute mie, fețe de oameni obosiți: navetiști, doi trei bătrâni, câteva femei și un copil.

Înainte să plec din nou spre frontieră, doream să o mai prind în viață pe bunica. Să-i pun alte și alte întrebări despre trecutul și despre învățătorul ei, preotul Iosif Trifa, despre tinerețea și caznele suferite, despre arestările pentru credință, când a fost dusă prin ploi și frig, din post în post.

Despre căsătoria și divorțul de bunicul, cât și despre motivele care au făcut-o să cedeze, să-și convingă copiii să devină slugile noului regim, să-și plece capul în fața „oamenilor de tip nou”, în fața ateilor care-i foloseau, care i-au școlit și i-au transformat în slugi loiale mârșăviei marxiste.

Să aflu alte întâmplări din anii când în casa bunicului veneau români adevarăți, oameni cu caracter integru, urmați apoi, la scurtă vreme, de cei „cumpărați”, de informatorii și acoliții regimului opresiv de democrație populară. Acei oameni angajați de la raion ”să-i lămurească” să intre în „întovărășirea de stat” cu toate pământurile, pădurea și agoniseala familiei. Acea îngrijorare neînțeleasă creștea vertiginos, cu cât mă apropiam mai mult de autogara Hundeoara.

În autogară, la fel, nimic suspect. Am coborât ultimul și am luat-o pe jos, apostolește, vreo jumătate de ceas de mers intens. Trebuia să tai o bună parte din orașul cu miros de fum și gaze toxice emanate din furnale și din coxerie, să ajung la orașul muncitoresc și să urc apoi dealul Chizidului, locul unde mama, împreună cu sora ei construiseră, înainte să se căsătorească, o casă modestă, zidită cu efort, cu bani puțini, dar și cu ajutorul substanțial al unchiului Vasile.

(În fotografie: Munții Făgăraș, în apropiere de Sâmbăta de Sus.)

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Walden (24) Presimțirea&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s