Protestanţi, nu altceva

Quiringh_Gerritsz._van_Brekelenkam_003

Interesant cum se scrie şi se rescrie istoria sub ochii noştri. Comanda politică şi influenţele de tot felul te fac să priveşti acelaşi eveniment sau acelaşi personaj din unghiuri complet diferite.

Cu voie de la primărie, pot avea loc şi parade gay şi parade creştine. Asta nu trebuie să ne înşele, pentru că predicile din pieţe şi din faţa ambasadelor nu înseamnă libertate religioasă. Câtă libertate creştină mai au americanii din ziua de azi?

Părintele Calciu Dumitreasa, unul din numele interzise prin legea recent aprobată de Parlamentul României, datărită trecutului său legionar, afirma, într-un interviu, că fenomenul Piteşti este repetabil oricând şi oriunde, inclusiv în America:

“Toată lumea asta este satanică. Toată lumea! În America eşti cercetat şi controlat şi ce gândeşti. Dacă-ţi ia cartea de credit, vede şi ce ai cumpărat. Se poate şti tot ce ai în casă. E ceva imposibil, nu mai ştii unde să te ascunzi.”

Tot el povesteşte despre rugăciunea de la Capitoliu, după atacurile asupra Turnurilor Gemene de la New York:

“În America este interzis să te rogi, să pomeneşti numele lui Dumnezeu sau să pui vreo icoană într-o instituţie publică. Dacă ai spitalul tău, poţi să faci asta. Dar dacă e siptal de stat, n-ai voie. La şcoală, la fel: n-ai voie să te rogi, n-ai voie să citeşti Biblia. Totuşi, rugăciunea asta s-a făcut. S-a încălcat Constituţia Americii şi s-a făcut. Şi nu oriunde, ci în incinta celei mai importante instituţii a Statului.”

Dar, spunea Calciu Dumitreasa, “n-a fost o rugăciune creştină”, pentru că “nu s-a pomenit deloc numele lui Hristos”. S-au citit numai Psalmi şi Profeţii.

Deşi informaţia apare dintr-o sursă sigură şi importantă, nici Calciu Dumitreasa nu scapă de un anumit tip de interpretare discriminatorie care dă fiori pe şira spinării istoriei:

“America oficială nu este creştină. America neoficială, ea e creştină şi oamenii pomenesc des numele lui Dumnezeu. Dar sunt protestanţi, nu altceva.” (sublinierea mea) (1)

Comuniştii au avut şi ei un gen ciudat de a privi istoria. Deşi, aparent, ar fi trebuit să dea de pământ cu fasciştii şi cu legionarii, a existat un soi de toleranţă, manifestată prin omisiune, începând de prin 1972.

Nu s-a vorbit nimic despre Nae Ionescu, de exemplu, fapt pentru care ideologul Gărzii de Fier a fost “descoperit” şi idealizat după 1989. Fascinaţia fructului oprit a acţionat atunci din plin.

Într-un studiu fundamental despre pictura olandeză şi flamandă din sec. al XVII-lea, Eduard Plietzsch punea în lumină o perioadă importantă din arta europeană, inaccesibilă omului de rând, care cunoştea doar marile nume din istoria artei. Acela a fost secolul de aur al picturii din Ţările de Jos. Pictura aşa-zisă “de gen” este fascinantă, prin valoare şi calitatea de document istoric.

Unul din aceşti pictori “minori” a fost Brekelenkam, a cărui capodoperă, ”Atelierul croitorului”, aparţine Rijksmuseum-ului din Amsterdam.

Pictorul s-a născut în 1620, a lucrat la Leyden şi a murit tot acolo, la 48 de ani. A fost căsătorit de două ori. A avut o casă de copii, nouă la număr, pentru care avea nevoie acută de bani şi a cerut concesiunea unei cârciumi cu bere şi rachiu.

Printre altele, a pictat femei citind Biblia şi familii care-şi făceau rugăciunea înainte de masă. Aş spune că erau “doar protestanţi, nu altceva.”

Eduard Plietzsch a fost prezentat într-o notă consistentă de subsol în ediţia românească. Au fost menţionate contactele sale din anii 1900-1914 cu membrii mişcării artistice “Sturm”, iar despre perioada celui de-al doilea război mondial se spune că a publicat lucrări valoroase.

“Către sfârşitul existenţei sale, Plietszch s-a stabilit la Koln (R.F. Germania), unde s-a stins din viaţă în 1961.” (2)

Comuniştii români din vrema aceea au “uitat” să menţioneze episodul biografic cel mai important: Plietzsch a expertizat piese din pictura olandeză, furate de nazişti pentru Fuhrermuseum-ul şi colecţia de artă a Reichsmarschall-ului Hermann Göring.

Plietszch însuşi a minţit în autobiografia sa din 1955, cum că expertiza pentru nazişti a  însemnat doar că a fost activ în Haga, într-o funcţie oficială, limitat la pictorii olandezi importanţi.

La gala Oscarurilor de astă-noapte, s-a vorbit de discriminarea negrilor de către critica de film americană. Au uitat de filmele premiate şi actorii de culoare nominalizaţi anii trecuţi. Acum a venit rândul lesbianismului (“Carol”), transexualităţii (“The Danish Girl”) şi imigraţiei albe (“Brooklyn”) să vină la putere.

Zi şi noapte, istoria se (re)scrie tot mai palpitant. Depinde de surse și resurse.

(1) “Viaţa Părintelui Gheorghe Calciu”, ed. Christiana, Buc., 2007, pag. 121-123.

(2) Eduard Plietzsch, “Pictori olandezi şi flamanzi din secolul al XVII-lea”, ed. Meridiane, Buc., 1978, vol. I, pag. 72-76.

(În imagine, Quiringh Gerritsz Brekelenkam, „Scena de familie”.)

 

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Protestanţi, nu altceva&8221;

  1. Ei, vezi Răsvan? A meritat „investiţia” şi toate resursele. Man of the day, ales vicepreşedinte! http://newsnetcrestin.blogspot.ro/2016/03/noua-conducere-uniunii-bisericilor.html Prietenii ştiu de ce nu preşedinte… 😀 Dar, la câte organizaţii sunt acolo… Tu mai înţelegi ceva? Cât mai multe organizaţii, cât mai multe funcţii sau…?
    http://newsnetcrestin.blogspot.ro/2016/03/noua-conducere-bisericilor-romane.html
    http://newsnetcrestin.blogspot.ro/2016/03/noua-conducere-aliantei-romane.html
    Aş propune înfiinţarea „Organizaţiei organizaţiilor celor organizaţi în dezorganizarea din America şi Canada”, cu şapte posturi de preşedinte… Of, Doamne… fii lui Zebedei… 😦

  2. Nimic nou sub soare. 🙂 La uniune, conducerea veche s-a transformat in cea noua. Nu va bucurati, ca vicele vroia primul in linie, dar a ramas pe loc. 🙂 Nu a dat rezultate nicidecum „investitia”. Nici n-avea cum. S-a votat pe lista veche. 🙂 Sistemul de vot a fost mai rau ca cel din epoca de aur…, doar o formalitate. 😦
    Organizatiile sant trei, ca au fost multi tanjitori la scaune de conducere, iar daca sant mai multe, au unde merge in cazul in care ajung pe banca „de rezerva”. 🙂
    Marinel, nu te supara pe mine ca nu sant de acord cu propunerea ta. 🙂 Eu insa, as propune sa se desfiteze toate, si fiecare cap de familie sa fie mai intai presedinte in casa lui.

  3. Marinel, nu stiu daca sunt sau nu prieten dar una stiu si buna: de aceasta data viata a jucat o festa- functia nu a putut dobori „gradul”!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s