Legături primejdioase

Untitled-1

Când era tânăr, Erasmus a fost îndrăgostit de un coleg de mănăstire pe care îl chema Servatius.

Erasm revărsa asupra lui Servatius toate acordurile unui îndrăgostit plin de ardoare.

Îl podideau lacrimile, citea și recitea mereu scrisoarile dulci ale prietenului său, suferea, la 18 ani, de un devotament pătimaș și, când nu primea răspunsul așteptat, devenea îngrijorat și-l întreba pe Servatius: ce-i cu tine?

Nu fi atât de rezervat; ci spune-mi: ce-i cu tine? Toată nădejdea mi-am pus-o numai în tine. Am devenit cu totul al tău, până într-atâta, încât mie mi-ai lăsat nimic din mine însumi.

Ca să dreagă istoria, Huizinga zicea că așa era moda pe atunci, în cercurile mondene de prin secolul al XV-lea și al XVIII-lea:

Relațiile prietenești intime făceau parte și din caracteristicile specifice ale devoțiunii moderne.

Respins de prietenul său, Erasmus s-a transformat, treptat, în tipul uscat și dur pe care l-am învățat la școală și l-am admirat în tablouri celebre.

La 18 ani, la aceeași vârstă cu Erasmus, Jeni Acterian, un simbol al femeii inteligente și ratate din secolul trecut, scria în Jurnalul ei, referitor la o prietenă la care ținea:

Ea mă iubește și-mi spune totul… Mă mulțumesc să joc comedia. Ea mă iubește și-mi spune totul, iar mie nu-mi place să rănesc un suflet… O iubesc, e adevărat, dar nu sunt sigură că voi putea vreodată să-i fac mărturisiri în mod deschis.

Jeni Acterian a rămas o femeie singură, ”o cititoare pasionată și lucidă”, cum i-a scris o dedicație pe-o carte Mircea Eliade, în anii ’30.

N-o să ajung să cred că Mircea Eliade ar fi atât de nătărău, încât să nu-nțeleagă că nu-s chiar proastă ca să nu-i pricep ironia. Chiar deloc! De ce ironie? Căci nu eu i-am cerut cartea. El e cel care mi-a dat-o, fără să mă fi așteptat.

Într-adevăr, Jeni a fost o fată greu de mulțumit!

NOTĂ. Nici Erasmus, nici Jeni Acterian nu au întreținut relații sexuale dubioase.

(În imagine: Bărbat dezbrăcând  femeia-manechin, la final de bâlci în Târgu Neamț.).

 

 

Anunțuri