Opinca plutitoare

durau schit 2

I. Penticostalii români s-au înmulțit peste măsură. Jucători buni ai Cuvântului, nelipsiți de la antrenamentele din sală și de-afară, ei s-au împărțit, ca la basket, pe convenții. Atâta doar că nu în două, ci în trei: „Uniunea Bisericilor Penticostale din SUA și Canada”, „Bisericile Române Church of God din SUA și Canada” și „Alianța Română Assemblies of God din SUA și Canada”. Fiecare ”convenție” are vedetele ei, oameni care pasează bine cu versetul, aruncă bilingv cu vorbele la coș și marchează de trei puncte, cu rugăciunea de la distanța de patruzeci de zile. În fiecare convenție sunt nume sonore: Cristian Ionescu, Petru Lascău și Alin Bob în prima, Lazăr Gog, Dorin Druhora și Florin Cîmpean în a doua, Nelu Filip și Valeriu Brâncovan în cea de-a treia. Vă dați seama ce meciuri vede Domnul în playoff?

II. Cum e turcul și pistolul, spunea o vorbă din bătrâni. Cum e omul, așa sunt și prietenii lui. Ei bine, Sali Sabri a contrazis zicala. Dacă Marco Polo a ajuns în China pe drumul mătăsii,  evanghelicii români au luat calea aurului care trece prin Chicago. După revoluție, ”venețienii” noștri au străbătut oceanul: unii s-au întors, alții înoată și acum. Pe unii i-a înecat bogăția, pe alții i-a ținut trufia. Puțini s-au legat de catarg, ca Ulise, să nu cadă pradă ispitelor și limbii engleze. Sali Sabri e unul din ei. Fotografia cu Cristian Ionescu e un truc de turc.  Sali se va întoarce la ai lui. Pericolul Ionescu mai rămâne.

III. După război, americanii și-au propus să-i reeduce pe germani.  Cel mai fantezist a fost planul Morgenthau. Morgenthau a fost secretarul trezoreriei din timpul lui Roosevelt. El voia să scoată din mintea neamțului industria, să fărâmițeze națiunea și să o transforme într-o adunătură de păstori. Toți să citească Goethe, Kant și să asculte numai Beethoven. Planul Harvest e asemănător. După cincizeci de ani de comunism, în România a fost instruit și trimis Cristi Barbosu. Vameșul a luat drumul credinței. El predică o evanghelie fîșneață, pe înțelesul tuturor. Amenințând industria baptistă de cuvinte, el o fărâmițează din interior, așa încât,  vom deveni, curând, o (inter)națiune de mioare.

(În imagine: O opincă înțeleaptă, plutitoare, la intrarea în Schitul Durău.)

 

Anunțuri

18 gânduri despre &8222;Opinca plutitoare&8221;

  1. I. La ce „meciuri” de culise se petrec… mă tem mai mult de meciurile play-OUT !
    II. Te contrazic, Răsvan. S-au legat de catarg. Atâta doar că acel catarg e înfipt în mijlocul amvonului…
    III. De păstori nu trebuie să ne fie teamă… mai greu e cu „ciobanii”!

  2. Merge și la primul punct, dacă e vorba despre același domn Druhora Dorin. Dacă le merge, de ce nu? Să mai spună lumea că Walden e obsedat și paranoic!

  3. Toate la timpul lor ! .Indelunga rabdare este o virtute dobandita in’de’obste” recluzionarilor !. Incetu’cu’ncetu’ se fabrica otetu ‘ !. O vorba locala ,”forestier-agronoma”,desprinsa meditativ in indelungata solitudine , zice asa : ” -Here’s something you can’t do by (to) yourself : practice shaking hands !!! ” . Iar CEA PRIMORDIALA ,extrasa din Sfintele Scripturi ,afirma irevocabil ,urmatoarele : * IF THE HOUSE IS DEVIDET AGAINST ITSELF ,THAT HOUSE CANNOT STAND ” Mark 3 : 25

    yours, Walden

  4. „Da stați numa’ stați, frați și surori!” că vă iau cu fiori!
    DD-ul nostru, care nu are nimic de a face cu DD-ul dîmbovițean cu a lui televiziune, a cam spălat putina. Ca să scape urma, de la Detroit, fîș tocma pe Coasta de Vest. Ca să dea bine la public, l-a (mai) chemat și pe Mihail Neamțu ( cu a lui partiduleț Noua Republică) ca să țină o serie de prelegeri pe tema „Civilizației Iubirii”. De altfel, sincer să fiu, mi-a plăcut incursiunea filozofului. Problema nu e cu el, ci cu gazda lui, cu D.D.
    Și cînd te gîndești că mai toți informatorii o dau cu iubirea, cu bunătatea, te apucă lehamitea.
    Ar trebui niște seriale pe tema unora ca Ionescu, Lascău, Druhora, Gog și (dema)Gog Lazăr cu a lui previziuni profetice și atunci să vezi rating! 😦

  5. Chestiunea afilierii la o organizatie religioasa nu are nimic de-a face cu ceea ce insinua Bartimeu si ati preluat dvs aici. Stiu ca in mintea unor baptisti de rit vechi unitate inseamna sa fim toti sub un singur acoperis si sub tutela unei singure organizatii. Un singur presedinte, un singur partid, un singur ideal. De nu e asa, iata-ne pe noi, desteptii lumii, ca ne punem intrebari de genul: „oare nu cumva vor toti sa fie vedete? Oare nu e vorba cumva, pe undeva de o diferentiere de doctrina sau de crez? Altfel cum se explica faptul ca nu sunt toti sub un singur presedinte, un singur partid, un singur „ideal”? Ca doar „idealul” tine de organizatia in care esti inrolat, nu-i asa? Baptistul de moda veche si iehovistul de moda noua nu poate accepta sa existe mai multe „turnuri de veghe”. Precis ca sunt interese sau scindari la mijloc… Ce gresit a putut fi saracul apostol Pavel cand a zis ca e bine ca exista „intre voi mai multe partide ca sa iasa la iveala ce e bun”. Sigur, veti zice ca e diferenta mare intre Pavel si penticostalii astia impartiti in 3 grupari. De parca intre apostol si Uniunea Baptista (unica si monopolista) n-ar exista niciuna. In final o remarca: fariseul de azi, si cel de odinioara, nu-si face poza cu oricine, pt ca „e riscant”.

  6. Stii cum e, doctore? Chiar daca liderii astia s-au imparit in 3 sau 4 organizatii ca sa acceada la sefie, cum insinuezi dumneata, dar rezultatul e bun, dupa parerea mea. Monopolul nu e bun. Toti liderii sunt vulnerabili indiferent de coloratura confesionala. Asa ca, neavand „competitie” multimea se duce dupa indicatiile ‘papale’ venite ‘de sus’. Iar daca invatatura e una singura, dreapta si credinta la fel, atunci de ce dracu da existe mai multe asociatii? Propun una singura si aia infailibila. Asa cum e la baptisti. Fara gluma.

  7. Propun ca peste tot in tara, in orasele in care sunt mai multe biserici penticoste sa se vanda cladirile si sa se faca una singura, mare, frumoasa, un singur pastor, un singur dirijor de cor, un singur comitet. Elogiati doar aia, ridicati in slavi si preamariti, cu puteri barnavertale, infailibi din fasa. De cazi in disgratia lor, ai pus-o…

  8. Domnul Zaharie și domnul Mudura au același ID. Doar numele și mail-ul sunt diferite. Locația e aceeași, pe undeva, pe coasta de vest a Americii.
    Ce să răspund unui dedublat? Sau poate sunt frați? 🙂

  9. Măi Zaharie!
    Tu, cu atîta dezinvoltură, ca să n-o numesc impertinență, cui i te adresezi prin: „Știi… doctore?” ?!?
    Mie, sau lui Răzvan , o gazdă care a riscat să te primească pe blogul lui?
    Nu de alta, dar amîndoi suntem doctori…
    Hotărește-te! 🙂

  10. Răsvan dragă!

    Acest Mudure/Zaharie/Ovidiu, sau cum l-or mai fi poreclit ai săi, face parte din categoria veșnic nemuritoare a cîrtițelor diversioniste.
    Unde dai (tu) și dau (eu), și unde crapă (el)?
    Noi vorbim de bătălia pentru ciolan, iar el (cică) de „unitatea în diversitate”. Recunoaștem o anume unitate a celor trei surate. Dar la ele e vorba de o cu totul altă unitate comparativ cu cea la care face recurs Scriptura. Aici e tragedia!
    Cred că acest Mudure crapă unde e mai bombat: în orgoliul confesional. Invocarea deplasată a lozincilor cripto-neo–securisto-comuniste cu partidul unic, și toate celelate ce țin de uniformism, nu face decît să-l dea de gol.
    În rest fiecare piere pe limba lui! 🙂

  11. Dragilor Răsvan şi Barthimeu, voi sunteţi doctori şi ştiţi foarte bine că intelighenţia nu e doar o chestiune ce ţine de neuroni, sinapse etc, ci este mai mult o opţiune! Aşa că nu vă mai pierdeţi vremea cu persoane care nu au decât opinii, fără opţiuni anterioare… 😀

  12. Mudura Ovidiu exista real si fizic. Ii cunosc fizicul, insa personalitatea, nu. A migrat din nord la sud, in Texas. Daca comentariul este al celui real nu pot sa spun, ca nu-i cunosc preferintele. Analizandu-i originile cultice bihorene, ar putea fi chiar el comentatorul, ceea ce nu ar fi o mare mirare pentru mine. 🙂 Ce creste cultic indoctrinat, n-are cum sa nu sustina doctrina, atat timp cat mai traieste parintele doctrinar. 🙂

  13. „O opincă înțeleaptă, plutitoare, la intrarea în Schitul Durău”
    .
    Buna ziua..
    Cred in fresca de la Schitul Durau (si nu numai in fresca) nu este vorba despre o opinca ci despre o barcuta in furtuna..
    Sigur, reprezentarea este putin naiva..Poate ca a fost pictata de un opincar naiv, ce nu a vazut in viata lui o barca..
    Rational, nu seamana cu o barca dar poate ca pictura nu se adreseaza doar mintii, ci si inimiii…
    Psihologii ar zice ca e vorba despre constient si subconstient..Ar zice ca orice forma de arta (pictura si muzica incluse) pot fi privite in acelasi timp ca si un altfel de test Rorschach..Fiecare vede in afara o forma a dinlauntrului..
    .
    Pe mine barcuta aceea in forma de opinca, asa naiva pictata cum este ea, ma duce cu gandul la o alta exprimare prin arta naiva, de data asta prin muzica..
    E vorba despre un cantecel cantat de Matei, unul dintre copiii lui Marius si Ruth Bodnariu..Am citit ca Matei a spus ca doamna la care sta a ras de cantecelul lui preferat „Barca mea e mica” si i-a spus că este o prostie..
    Poate ca barcuta aceea din pictura naiva este aceeasi barcuta mica din cantecelul naiv al lui Matei..
    .
    Rational – in judecata mintii si a intelectului- si reprezentarea picturala si cea muzicala sunt naive..Pot fi chiar ridicole, prostesti..
    In judecata inimii unui copil, poate ca nu sunt deloc asa..
    .
    Mie unuia pictura aceea naiva cu o barcuta in furtuna imi aduce aminte de Matei, fiul lui Marius si Ruth Bodnariu si de ceilalti copii ai lor..
    Si de copiii familiilor Nan, Avramescu, Radulescu..
    .
    Acei copii au fost luati si aruncati in niste barci, in valuri de furtuna..
    Barcile lor, ale acelor copii, sunt mici..
    Iar acei copii sunt copiii urmasilor unor opincari romani..
    .
    Asta e legatura pe care o gasesc eu intre opinci si barcutele mici pe valuri de furtuna..
    Copiii acelor romani au fost aruncati singuri, in barcute mici, in furtuna..
    Desigur, asta nu e ceva nou, nici in istorie nici in prezent, nici pentru opincari nici pentru copiii lor..
    Dar asta nu face tragedia mai mica..

  14. Si uite asa, vine un „oarecare” strigand din toti plamanii: ajutor!!!…, aratand inspre marea puzderie de stele. Iar cei ce se lupta cu valurile dintr-o „opinca plutitoare”, care sant ei insisi intr-o mare primejdie, uita de ea si cauta crestineste mijlocul de salvare a celui galagios, caruia i s-au alaturat deja o multime de ordinul zecilor de mii. Mii care la randul lor sant in „opinci plutitoare”. Cine va fi salvat si cum?… Numai Bunul Dumnezeu stie, ca pe langa primejdia valurilor, „capitanii” au mai poruncit si 40 de zile de post. 😦

Comentariile nu sunt permise.