Fratele meu, Ionatan (5)

Dar iată că, pentru prima dată îmi exprim în cuvinte starea sufletească… Mi-am deschis sufletul, ca celui mai intim prieten.

M-am gândit că, de atunci, prietenii săi intimi au devenit iubitorii de poezie, care vor fi dornici să afle începutul acestei minunate povești.

Uneori, oamenii se joacă, în adolescență, cu cuvinte mari. Ceea ce presimțea, însă, Ionatan, când îmi scria, la șaisprezece ani, rândurile de mai jos, s-a împlinit, punct cu punct, până în cele mai mici amănunte:

Nu știu ce am. Simt existența unui ‘ceva’ care mă atrage. Simt în perpectivă golul acesta care mă pipăie cu degete oarbe. Simt că, ori voi fi sorbit de el, ori îl voi sorbi. Deocamdată încă nu înțeleg bine ce înseamnă aceasta. Problema sufletului constituie pentru mine, pot spune, o obsesie.”

ionatan a

Presimte că acel ceva nu se desoperă decât unora și se întreabă dacă ”totul sunt eu, sunt ceilalți…, natura, cosmosul, dragostea, visul, oare n-am sufletul lor?”

ionatan b

O frământare în plus era că cei din jur așteptau să se realizeze social, să facă o facultate, să se înregimenteze, cu alte cuvinte, în cenușiul vieții de zi cu zi, în timp ce el știa că nu putea să facă nimic din toate astea. Încă din primii ani, Ionatan a trăit exclusiv pentru scris. Era speriat de ceea ce simte, dar nu se putea desprinde de ceea ce îi modela, tiptil, existența. Toate ar fi fost vorbe în vânt, dacă n-aș fi citit cele de mai jos:

Pentru mine poezia are un ‘suflet’ al ei pe care îl caut și care nu se găsește în concret, nu în imagini sensibile, căci sensibilitatea este tocmai principala proprietate a acestui suflet al poeziei. Pentru mine, acest ‘suflet’ al artei este cu totul altceva. Ceva ce încă nu înțeleg, dar care există, care se face simțit doar intuitiv, discret excitând cu atingerea-i parfumată sufletul meu. Ceva grandios și abia perceptibil, ceva în fața căruia înțelegerea se oprește, deocamdată, și așteaptă o ‘verigă de legătură’.

ionatan c

Îmi revine în minte o imagine amară, a anilor în care Ionatan a dus-o greu,  și-mi povestea, în serile acelea în care bântuiam, fără țintă, pe străzi și prin port, cum se face. Ulterior, Ionatan a găsit ”veriga de legătură” și a devenit marele poet al ultimilor ani.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Fratele meu, Ionatan (5)&8221;

Comentariile nu sunt permise.