Fratele meu, Ionatan (6)

Așa mi-l aduc aminte, era neliniștitor și intens. Dar, ceea ce cred eu sau simt are mai puțină importanță. Dacă nu descopeream scrisorile, cu totul întâmplător, căutând niște desene de-ale mele din perioada respectivă, n-aș fi scris niciodată rândurile de față. În treacăt fie spus, desenele lipseau.

Ionatan Piroșca a fost botezat pe 6 octombrie 1974. Pe 24 noiembrie îmi scria: ”Deseară mă voi urca la amvon cu fratele Ștefănuț.  Am ceva emoții, poți să-ți închipui. Subiectul pe care l-am pregătit tratează un text din Evrei 4:16.” Ionatan avea doar 16 ani.

După câteva luni, în aprilie 1975, presimțindu-și, parcă, viitorul, a intuit corect ce va urma. ”Doar El, prin mila Sa, ne poate readuce lângă Sine”… Nu mă pot despărți de Ionatan, fără aceste rânduri, la final:

Vreau să fiu bun și îndrăgit de toți, și, la rândul meu, să iubesc pe toți, să mulțumesc pe toată lumea, să fiu cum a fost Domnul Isus care s-a jertfit pentru noi… Dacă ai să continui să-L și cauți cu mintea, faci o mare greșeală: ajungi într-un punct atât de departe de adevăr încât o întoarcere este practic imposibilă. Doar El, prin mila Sa te poate readuce lângă Sine. Dumnezeu trebuie căutat cu inima, cu sufletul.

ionatan final

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Fratele meu, Ionatan (6)&8221;

  1. Dragă Răzvan, ca să-l înțelegi îndeajuns pe Ionatan, ar trebui să-i înțelegi la fel de mult poezia. Și nu mă refer la acea poezie scrisă, ci la aceea nescrisă. Poezie pe care o împărtășea foarte rar. Din toți anii trăiți împreună, în special în ultimii ani, i-am putut citi poezia aceea ascunsă în sufletul lui, pe care îi era teamă să o scoată la lumină, cu atât mai puțin la lumina tiparului. Trebuie să citești mult printre rânduri, să-i dai de urmă. Te poți ghida însă după parfumul crucii, parfumul crucii lui.

    ” Inima mea inima-mi frânge
    Deznădăjduit de rea,
    Nu ca o pâine nu ca un sânge
    Inima-mi frânge inima-n ea
    Inima mea inima-mi doare
    Cu cruce cu tot scufundă-te-n ea
    Inima mea cu grele zăvoare
    Deznădăjduit de rea”

    ” Nu se poate fugi de Cuvânt,
    Nici pe apă nici pe pământ
    Între Alfa și Omega e tot un sânge
    Cu el se poate iubi, cu el se poate ierta!”

    ”O Cuvânt pune-mă la încercare
    Ca pe-o aripă care crede că știe să zboare
    Și dă-mi tărie tare să mă țină
    Ca fulgul alb din palma Ta divină”

  2. Dragă Mimi, ce se mai poate spune în plus? Doar tu, fratele lui, care ai stat lângă el, îl poți înțelege pe Ionatan în toată profunzimea lui.
    Dincolo de poezie, mă gândeam să te întreb dacă Ionatan a trebuit să împăieze animale sălbatice în prima tinerețe. Eu așa țin minte, dar s-ar putea să mă înșel.

  3. Da Răzvan, din păcate Ionatan a lucrat în mod direct sau indirect cu arsenic. Și bineînțeles fără nici un fel de protecție. Asta explică, cel puțin pentru mine degenerarea și distrugerea ireversibilă a tecii de mielină. Mi-am dat seama mult prea târziu. Când am înțeles lucrul acesta, Ionatan era deja pensionat. Dar mă bucur că așa fiind, poezia i-a rămas neatinsă. Dimpotrivă, se regenera și s-a regenerat până când Domnul l-a chemat acasă. Dacă vrei, pot să-ți trimit pe adresa ta personală câteva clipuri cu ultimele lui zile. De asemenea, mi-ar place să ne sunăm, și, în sensul acesta, dacă nu te deranjează, dă-i numărul tău de mobil, sorei Rădița, mama lui Dan. Noi ținem legătura prin telefon în mod abitual. Am avea multe istorii de depănat. Mulțumesc. Îți doresc un sfârșit de săptămână binecuvântat.

  4. Răsvan dragă, am stat şi am citit fiecare episod din povestea ta (sau povestea lui?) despre Ionatan. Mi-a fost oarecum teamă să comentez la fiecare postare. Aveam, şi încă am, sentimentul celui care intră într-un sanctuar pe care îl înţelege dureros dincolo de ceea ce vede. Întrebarea lui Ionatan, „Oare n-am sufletul lor?” e sfâşietor de abruptă, mai ales dacă o priveşti în contextul a ceea ce scriai tu despre o generaţie care „cu un emoticon și-un clic rezolvă viața”. Poate că voi fi judecat pentru lipsă de modestie, dar mă gândesc ce minune ar fi fost să-l pot descoperi pe Ionatan în vremea în care el era frământat căutând „veriga de legătură” în poezia vieţii sau în viaţa poeziei, în vreme ce noi o căutam în muzica vieţii sau în viaţa muzicii? (Vezi, după atâţia ani nici eu nu sunt sigur cine pe cine naşte, muzica viaţa, sau viaţa muzica – şi să nu-mi spui că e o întrebare simplă!).
    Mulţumesc pentru această serie de postări. Ai avut dreptate, mi-am recunoscut tinereţea în frământările lui Ionatan, oarecum într-un univers „paralel”, dar care s-a revărsat în acelaşi mare Univers al dragostei lui Dumnezeu. Cine a spus că nu există „maşina timpului”?

  5. Dragă Mimi, am să-ți trimit numărul meu de telefon pe mesageria de la facebook. De sora Rădița mi-e tare dor și vreau, dacă Domnul îmi va îngădui, să vin vara asta la Brăila să o văd. Atunci, dacă vei fi prin zonă, aș vrea să ne întâlnim și să spunem povești.
    Dragul meu, când pășesc pe calea amintirilor, deja simt că terenul e nesigur. Țineam minte că Ionatan a lucrat cu arsenic, dar nu mai știam sigur. Boala lui neurologică de acolo a venit, în mod cert.
    Am să-ți aduc și scrisorile lui. Are un pasaj și despre tine. Îi era teamă că, lucrând deja. cu un salariu de 1000 de lei (în 1975!), nu vei mai face facultate.
    O să-ți trimit și adresa.
    Te îmbrățișez.

  6. Dragă Marinel, multe întâmplări din viața lui Ionatan sunt asemănătoare cu cele prin care ai trecut tu. Poate ne vom întâlni vara asta să punem viețile la punct.
    Foarte frumos comentariul tău. ȘI foarte dureros.
    Te îmbrățișez.

  7. Mulțumesc Răzvan. Sincer, abia aștept să ne vedem. Astăzi mă duc la cimitir la David al meu, cu Nicoleta. Se împlinesc șapte ani de când Domnul l-a chemat acasă. Mă bucur că acum este cu Ionatan și cu tăticu. Nici noi nu suntem singuri aici, și nădăjduiesc să îi pot vedea acolo și să ne bucurăm veșnicia împreună ci Domnul nostru Isus Hristos.

  8. Citind episoadele care redau frinturi din viata celor care au trecut prin astfel de incercari ,ne face sa meditam si mai mult la clipa vietii pe care o traim….!Unii in viata lor au daruri prin care redau si sensibilizeaza divinul ,altii au calitati diferite ,dar unii nu ajung sa le cunoasca si nici sa le aprecieze…….!!!
    Se vede ca cei 52 de ani de viata a profitat de darul primit si cu o mare putere si curaj a putut sa afirme…;
    „…..„Viata mea atârna doar de mila lui Dumnezeu si se numara oricum în zile… De ce m-as face vrasmas adevarului ce mi-a fost revelat? Îl voi marturisi asa cum l-am primit, oricare ar fi pretul pe care va trebui sa-l platesc!”
    ……………………………………………………………………………………………………………….
    http://www.ziaruldegarda.ro/poetul-crestin-ionatan-pirosca-trecut-vesnicie-numai-52-ani/
    Un adevarat exemplu care sensibilizeaza inimile multor persoane prin mesajul sau scris……

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s