Cum a început povestea (3)

Știa bunicul de ce mi-a dăruit plicul cu cele 12 pagini de amintiri despre stră-străbunicul Georg și stră-străbunica Barbara! Eram pe malul Dunării, la câțiva metri de casă, și ne uitam amândoi la cargoul ancorat în mijlocul apei. Pe vremea aceea, adică prin anii 60, Brăila era un oraș-port foarte activ. Vapoarele veneau și plecau, descărcau și se reparau în șantier. În ziua aceea venise unul panamez, o rugină pe nume Dem-Line. Ce-ar fi să-l desenăm? mi-a spus bunicul. Am ajuns acasă și ne-am apucat de treabă. Al meu arăta ca o gălușcă cu prune, al bunicului ca un cuirasat. Pe-al meu l-am desenat cu mâna liberă. Bunicul, l-a făcu cu linia, la scară. La el, totul trebuia să fie exact și drept. La mine, aproximativ și ne-drept. Așadar, dacă am să sar și am să revin, nu e din cauza lui, ci a mea. La bătrânețe, după ce a construit multe fabrici și uzine, bunicul a făcut acasă un coteț pentru găini, din beton armat. Nici cu slujbe, n-a intrat vreodată o găină în locul acela. Preferau să doarmă sub cerul liber, decât să privească asfințitul de la fereastra etajului 1 al cotețului.

Bunicul:

”Georg și Barbara Fischer s-au afiliat comunității germane din Tulcea. Bunica Barbara a rămas în Tulcea până la moarte, în 1918… Bunicul Georg a murit la Brăila, în anul 1930, în casa unchiului Adam, pe strada Griviței 202… Comunității baptiste germane i s-au alipit toți refugiații baptiști ruși, serviciile religioase ținându-se, alternativ, în limbile germană și rusă. Între anii 1880 și 1910 au avut loc emigrări masive ale nemților spre Canada. Comunitatea baptistă germană s-a dizolvat. A rămas, în continuare, comunitatea baptistă rusă, care a construit, în anul 1888, localul bisericii, care este folosit și astăzi ca locaș de închinare.

Soților Georg și Barbara Fischer li s-a născut primul copil, în Tulcea, în anul 1877, o fiică pe care au numit-o Sofia. Apoi, în anul 1879, a venit pe lume un al doilea copil, un băiat, căruia i-au pus numele Iosef.

Sofia Fisher a urmat școala confesională germană a comunității baptiste germane din Tulcea, după care a absolvit gimnaziul de limbă germană din București, unde a învățat și pianul. Lecțiile de pian au ajutat-o să devină mai târziu, până la căsătorie, organistă în biserica germano-rusă din Tulcea. Sofia Fisher s-a căsătorit, la 26 de ani, pe 28 ianuarie 1904, cu Avram Sezon Vasiliev (Sezonov), în vârstă de 28 de ani, agricultor.”

Aici fac o pauză. Sofia și Avram sunt stră-bunicii mei. Destinul Sofiei a fost tragic. A murit când bunicul avea 2 ani. Plângea de câte ori își amintea de ea. Nu ținea minte decât un zâmbet și glasul ei de o infinită blândețe. Cât despre mine, a trebuit să încarc și genele rusești, pe lângă cele germane, moștenite de la Georg și Barbara.

În fotografie: stră-bunica mea Sofia Fischer, fiica lui Georg și al Barbarei.

(va urma)

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Cum a început povestea (3)&8221;

  1. Nu, draga Mihai, cred ca nu o stia nici el cu exactitate. Oricum, nu cu mult inainte de nasterea fetitei lor. Bunicul e foarte exact, tinea minte tot felul de amanunte. De fapt, asta se va vedea in postarile viitoare, unde va trebui sa separ viata oamenilor de listele cu zestre, motoare, etc. 🙂 .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s