Cum a început povestea (6)

În vara anului 1972, bunicul ne scria, mie şi mamei, o scrisoare-document, în care povestea o parte din istoria familiei noastre, puţin cunoscută de mama şi complet necunoscută mie. Stră-stră-bunicul Georg şi stră-stră-bunica Barbara prindeau contur, printre case şi motoare, uitaţi şi (re)descoperiţi în toamna anului trecut, într-un sertar doldora de scrisori vechi şi fotografii cu miros de epocă.

Bunicul:

După plecarea din casă a bunicilor mei, aceasta a fost ocupată de Petru Cuzmici, de meserie opincar-tăbăcar, cu o numeroasă familie. Casa a fost părărsită în anul 1917, capul familiei căzând la pat, iar văduva cu copiii orfani au plecat la Constanţa, unde s-au stabilit.

După lichidarea gospodăriei agricole din Tulcea, bunicul Georg Fischer şi cu fiul său Iosef s-au mutat la Isaccea, unde au cumpărat o moară ”cu foc”, la care era încorporată şi locuinţa, compusă din 4 camere, pe un gang.

Moara era compusă din: maşină cu aburi semistabilă, ”R. Wolf”, în doi cilindri, care, mai târziu, a fost înlocuită cu un motor nou, ”Behtold”, de fabricaţie belgiană, de patru ori mai puternic decât prima, cu generator gazogen.

Moara propriu-zisă avea 2 perechi de pietre, iar mai târziu s-a montat un valţ ”Ganz”, cumpărat de ocazie. Ca anexă la moară, era o uleiniţă, cu o pompă manuală, la presă hidraulică şi, în plus, un darac de scărmănat lână.

În primăvara anului 1916, bunicul şi cu fiul său au lichidat moara din Isaccea, prin vânzarea inventarului la diverşi, din care menţionez pe unchiul meu Luca Sezonov, din Râmnicu Sărat, care a cumpărat motorul şi generatorul gazogen, care generator nu a mai fost folosit, la motor adaptându-se un carburator pentru consum de benzină.

Locul cu casa au fost vândute, împreună cu clădirea morii, unui cetăţean, care, prin demolare, a valorificat materialul rezultat: piatra, cărămida şi lemnul.

În acest fel, la începutul verii anului 1916, cele două familii, Georg şi Iosif Fischer, revin în oraşul Tulcea şi se instalează în 2 camere, în casa unei văduve, doamna Zaiţov.

În cursul verii aceluiaşi an, bunicul Georg şi unchiul Iosef au cumpărat, cu ”bani ghiaţă”, o făbricuţă de cherestea, chiar în perimetrul oraşului, pe partea stângă a străzii Isaccea, cu faţa la Dunăre, vizavi de depozitul de buşteni a fabricii de cherestea Alexe Avramide, învecinându-se, la dreapta, cu casa doamnei Zaiţev.

În componenţa fabricii intrau: 2 gatere ”Kirschmer Dresda” şi o maşină semistabilă cu aburi, în 2 cilindri, de 24 H.P abur, marca ”Lanz”. În plus, avea tot echipamentul necesar bunei funcţionări: vagoneţi, circulare, curele de transmisie.

În ziua de 15 august 1916, a fost declarată mobilizarea generală în ţară, fiind declanşat primul război mondial. Armata română se îndrepta spre graniţă.

Simultan cu trecerea ţării pe picior de război, a început valul de arestări în oraşele şi satele Dobrogei. Bărbaţi de diferite vârste, din populaţia germană, care nu prezentau, chipurile, garanţii morale, au fost transportaţi şi deţinuţi în lagărul de concentrare de la Oancea, jud. Covurlui (Galaţi).

Între cei arestaţi şi deportaţi în lagărul de la Oancea erau Georg şi Iosif Fischer, bunicul şi unchiul meu, precum şi unchiul Wilhelm Issler, din Cataloi, frate cu Berta Klukas.

Toţi cei arestaţi au fost deţinuţi în lagăr timp de doi ani, până la terminarea războiului şi capitularea Germaniei, când deţinuţii rămaşi în viaţă s-au putut înapoia acasă, fiecare la familia sa.

Încă din iarna anului 1916, tante Mina, soţia unchiului Iosef, şi cei doi copii, Willy şi Emilia, precum şi bunica Barbara, bolnavă şi complet neputincioasă în urma unei paralizii, însoţită de Caterina, îngrijitoarea sa, au fost siliţi să părăsească domiciliul în care abia se aranjaseră.

După ocuparea oraşului de către trupele bulgare şi germane, strada Isaccea a fost evacuată în întregime, la Dunăre stabilindu-se linia avansată a frontului, iar în fâşia de pământ situată între Dunăre şi strada Isaccea au fost săpate tranşee şi construite cazemate defensive, cu munca forţată a populaţiei civile valide, excluzând-o pe cea bulgară şi germană.

Tante Mina s-a folosit de evacuare şi s-a descotorosit de soacră-sa, adică de bunica Barbara, care a ajuns, împreună cu însoţitoarea ei, Caterina, şi cu acceptul tatălui meu, Avram, la noi, în camera din faţă, spre curte. În acest timp, tante Mina s-a instalat, împreună cu cei doi copii, în strada Traian, în casa babuşcăi Parascavia, moaşa familiei noastre.

Tante Mina a dus, în continuare, viaţa ei libertină, de astă dată ca prietenă a unui tânăr maior din trupele de ocupaţie bulgare.

Bunica Barbara a rămas în casa tatălui meu doar două săptămâni, din cauza (prea)bunei şi (prea)milostivei mele mame vitrege, Elisabeth, născută Issler, pe motiv că dânsa n-ar avea niciun fel de obligaţie faţă de bunica mea infirmă. În urma presiunilor ei, tatăl meu a mutat-o pe bunica Barbara într-o cameră mobilată, pe strada Traian, în apropiere de locuinţa lui tante Mina.

În iarna lui 1916, încep şi se ţin cursuri în limba română, la unele discipline, în localul liceului Prinţul Carol, cursuri ce au fost definitiv întrerupte în aprilie 1917. În aceste câteva luni, am urmat prima clasă de liceu, împreună cu vărul meu Willy Fischer, care mi-a fost şi bun coleg.

În luna mai 1917, este evacuată populaţia civilă a oraşului, cu excepţia unei anumite categorii a populaţiei, socotită ca fiind indispensabilă. Tante Mina rămâne în oraş, la fel şi bunica Barbara, împreună cu Caterina, însoţitoarea ei.

În primăvara şi vara anului 1918, populaţia revine în oraş şi se dă dreptul celor de pe strada Isaccea să se întoarcă în locuinţele lor.

La câteva săptămâni după ce familia Fischer s-a mutat în casa proprie, în primăvara anului 1918, a murit bunica Barbara. În toamna aceluiaşi an, revin acasă, din lagăr, bunicul Georg şi unchiul Iosif.

(Va urma)

Mai jos, bunicul meu interbelic, care se poza la Costică & Gheorghe, fotografi din Tulcea, și care trimitea tatălui său, Avram, spre amintire, de ziua Regelui, rezultatul războiului său cu imaginea. Din fericire, a fost singurul în care a luptat. A fost eroul meu. 

Scan_20170324_134500

Scan_20170324_134633_001

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s