De la pământ la cer. De la ”Omul Evanghelic” la Nicolae Rădoi (2)

”Eram plin de sânge pe față”, povestește Nicolae Rădoi, ”și cămașa albă cu care eram îmbrăcat era toată pătată cu sânge.”

Soția fusese arestată și dusă la postul de Miliție din orașul Caransebeș. Nu știa ce se întâmplă cu bărbatul ei, până când nu l-a văzut apărând bătut și însângerat.

Au fost aruncați amândoi într-un soi de țarc. Apoi, au primit o lovitură și mai mare: a fost adus fiul lor, în vârstă de 17 ani, care fusese lovit atât de tare, încât nu se mai putea ține pe picioare.

Toate acestea s-au întâmplat în ziua de 15 octombrie 1978, după ce se terminase serviciul religios la Casa de Rugăciune a cultului baptist din orașul Caransebeș.

Cum a ajuns acest om înstărit, cel mai bogat din Caransebeș, pus în lanțuri și cu familia supusă la torturi psihice greu de imaginat?

Există un răspuns simplu și unul complicat. Cel simplu este: pentru libertatea de credință, cel complicat îl vom afla pe parcurs, pentru că implică trădare, lașitate și compromisuri nenumărate de care a avut parte acest om dintr-o bucată, cu studii puține, cu o voință ieșită din comun, cinstit până la prostie și cu un curaj nebun, acea nebunie în Cristos de care amintește Apotolul Pavel în Epistole.

Ca să descifrez sensurile adânci ale unui om atât de complex cum este Nicolae Rădoi, am să merg, pentru scurtă vreme, la volumul ”Omul evanghelic” (1)  pentru a înțelege mai bine tipologia generală a evanghelicului român.

Cum este omul evanghelic al secolului trecut? Care sunt trăsăturile sale specifice? Prin ce se deosebește el de ceilalți concetățeni, de altă religie, ortodoxă și catolică?

Trebuie precizat, din capul locului, că vorbim de o perioadă grea din viața românilor evanghelici, aflați, cum frumos spune Dorin Dobrincu, ”sub puterea cezarului.” (2)

”În mediile creștine erau și sunt bine cunoscute versetele biblice, învățăturile cristice și ale apostolilor cu privire la urmărirea împărăției cerurilor, și nu a celei din lumea aceasta.” (3)

În consecință, ”interpretarea ad litteram a acestor texte a contribuit la autoizolarea politică a evanghelicilor în diverse spații și perioade.” (4)

Pe de altă parte, ”reprezentanții regimului comunist- în special Departamentul Cultelor și Securitatea- au încercat să manipuleze, să șantajeze, uneori cu destulă abilitate, buna credință sau naivitatea unora dintre evanghelici”. (5)

Deși regula era că membrii PCR nu pot fi și evanghelici în același timp, sunt cazuri izolate, în anii 70- 80 ai secolului trecut în care au existat oameni în această situație duplicitară.

”În general, însă, membrii de partid care se converteau erau excluși din PCR” (6),  iar în cazul în care un membru al unei biserici evanghelice întra în PCR, era exclus din comunitatea sa.

Între anii 1960- 1980,  baptiștii ”încercau să aibe servicii religioase cât mai atrăgătoare, cu fanfare, orchestre, coruri și alte manifestări culturale cu conținut religios (poezii, scenete biblice…)” (7)

Pentru că nu puteau avea adunări în locașurile de cult decât duminica și o singură dată în cursul săptămânii, evanghelicii au început să se adune în grupuri de rugăciune în case. (8)

În perioada în care a intrat în scenă Nicolae Rădoi, România comunistă a cunoscut o înrăutățire accentuată a situației generale.

Evanghelicii au început să plece din țară, pentru a avea un trai mai bun, dar și din motive religioase. (9)

Practic, evanghelicii au avut parte de ”abuzuri pornite din partea partidului-stat”, (10) determinând reacții diverse de protest din partea unora cu mai mult curaj.

În acest context a luat ființă ALARC-ul (Comitetul Creștin Român pentru ”Apărarea Libertății Religioase și de Conștiință” din care făcea parte și Nicolae Rădoi și asupra căreia voi reveni la momentul oportun. (11)

Există o ”dificultate majoră în a-i defini pe evanghelici”, pentru că ar fi necesară ”o definiție suficient de  generală” care să includă toate confesiunile protestante. (12)

Există diferențe între grupuri și între ”subgrupuri din aceeași confesiune… în raport cu doctrina despre Sfintele Scripturi.” (13)

În continuare, citez din capitolul frumos pus în pagină de domnul  Radu Gheorghiță (14):

”Dacă există un numitor comun ce îi caracterizează laolaltă pe protestanți și, prin extensie, pe evanghelici, acesta ar fi neîndoielnic crezul lor față de Scripturi, rezumat cel mai bine de dictonul clasic protestant sola Scriptura

Trebuie menționat faptul că principiul sola Scriptura poate fi înțeles corect doar în simbioză doctrinară cu celelalte patru puncte cardinale din teologia protestantă: solus Christus (afirmarea centralității persoanei, vieții și misiunii lui Isus Cristos), sola gratia (accentuarea harului divin ca esență a modului în care Dumnezeu se raportează la întreaga Sa creație și în mod suprem la ființa umană), sola fidei (accentuarea credinței ca esență a răspunsului uman dat lucrării salvifice a lui Dumnezeu) și sola crucis (așezarea jertfei Fiului lui Dumnezeu în centrul lucrării de mântuire).” (15)

Trebuie să ieșim din acest hățiș teoretic și să intrăm în lumea reală, acolo unde l-am lăsat pe Nicolae Rădoi, arestat,  bătut, alături de soție și de fiul de 17 ani, în arestul Miliției din orașul Caransebeș.

Două au fost momentele cruciale din viața sa: convertirea, după predica unui țăran cu șapte clase și radicalizarea ulterioară, după întâlnirea cu un om deplin al lui Dumnezeu, regretatul Liviu Olah.

Dar, despre toate astea într-o postare viitoare, mai spre seară.

Note:

1. ”Omul evanghelic”, ed. Polirom, 2018

2. pag 153, op. cit.

3. pag. 147, op. cit.

4. pag. 147, op. cit.

5. pag 148, op. cit..

6. pag. 151, op. cit.

7. pag. 179, op. cit.

8. pag. 180, op. cit.

9. pag. 190, op. cit.

10. pag. 215, op. cit

11. pag. 216, op. cit.

12. pag. 405, op. cit.

13. pag. 405, op. cit.

14. pag. 406, op. cit.

4 gânduri despre “De la pământ la cer. De la ”Omul Evanghelic” la Nicolae Rădoi (2)

  1. Superba clarificarea cu Gagrin. Si eu am resionant ca Gagarin ar fi spus ca nu L-a vazut pe Dumnezeu si l-am comparat cu Neil Armstrong care a zis ca s-a simtit mai aproape de Dumnezeu in Cosmos. Mai impresionant, recent am aflat un amanunt ascuns de NASA. Buzz Aldrin- al doilea om pe luna- a luat CIna Domnului acolo -cu aprobarea bisericii sale. Neil a refuzat din motive doctrinare (cred ca era catolic -daca nu gresesc).

  2. Despre Buzz Aldrin: am o carte intitulată ”NASA. Istoria secretă”. Pe copertă este fotografia de pe lună cu Buzz Aldrin înfigând drapelul francmasonic, după care a fost prezentat la Sediul Central al Ritului Scoțian, din Washington D.C.. Buzz Aldrin avea gradul 32 în masonerie. 🙂 Nu știu ce fel de cină a luat astronautul, dar nu mă miră că Neil nu a vrut să participe. Știa el ce știa. 🙂

    Dark mission- The secret history of NASA, by Richard C. Hoagland and Mike Bara, 2008. Eu am ediția în românește, nu știu dacă cea americană are aceeași poză pe copertă. Legenda fotografiei este scrisă pe coperta a IV-a.

  3. N-am stiut ca era mason. Pacat. Gestul cu CIna a fost frumos. De judecat il judeca Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s