De la pământ la cer. De la ”Omul Evanghelic” la Nicolae Rădoi (3)

Înainte de a trece mai departe, vă mărturisesc că m-am cam plictisit răsfoind cărți de știință, fie ele și de teologie, sau mai ales de teologie, și am simțit nevoia să fac o pauză, fără să-l uit, însă, pe Nicolae Rădoi și povestea lui.

În imagine, vă prezint o carte foarte amuzantă. Editura Baroque Books & Arts este, zic eu, cea mai elegantă din România în materie de carte. Aș putea să spun că patroana editurii are un gust aproape perfect.

Cartea ”Bărbatul absolut” am luat-o din amuzament și m-am distrat copios citind-o. Are atâtea poze, încât o termini în câteva ore. Nici nu știi cum trece timpul.

Vorbind despre Nicolae Rădoi, ca Om evanghelic, m-am gândit dacă nu cumva e, în același timp, și un bărbat absolut.

De fapt, toți bărbații putem deveni ”absoluți” dacă știm niște chestii, de exemplu, cum să mulgem vaca.

Imaginea este relevantă, iar explicațiile te ajută să dobândești performanțe imediate, cu condiția să ai un uger plin la dispoziție.

Or, din acest punct de vedere, Nicolae Rădoi, pe lângă cele 500 de oi pe care le avea, creștea vaci, porci și măgari.

Nu e cazul să-l întreb dacă știa să mulgă o vacă.

Turma  a cumpărat-o cu o sumă importantă, pentru vremea aceea, și a fost nevoie să se împrumute de jumătate din bani.

Părinții i-au spus că e prea riscant, dar el a mizat totul pe vânzarea mieilor din primăvară și a câștigat.

Când a cumpărat oile, bărbatul nostru le-a ales, după un instinct natural, nu după dinți.

Când să le pună în staul, oierii au încercat să-l păcălească și i-au băgat altele. Nicolae Rădoi s-a prins pe loc de șarlatanie și i-a certat rău. Ăia au plecat rușinați și uimiți de capacitățile ieșite din comun ale omului nostru.

Când a venit primăvara și au început vânzările de miei de Paște, organele de partid și de stat l-au încolțit și i-au spus că mieii trebuiau să aibă 30 de kilograme, ca să fie scoși la vânzare.

Evident, acest lucru era imposibil. Cum să mănânci de Paște o ditamai oaia?

Nicolae Rădoi a rezolvat problema, fiind extrem de bine orientat social: le-a dat tuturor milițienilor și conducerii de partid din regiune câte un miel și brânza adiacentă. Celor săraci le-a dat, ani de zile, mieii pe gratis.

Avea atâția bani, că nu le știa numărul. ”Niciodată nu am făcut ceva pentru bani. Ei au venit pentru că așa a vrut Dumnezeu”, a spus el, în carte. A rămas toată viața un om bun și generos.

În mare, s-a avut bine cu puterea politică și cu milițienii, până când a intervenit acel ceva despre care o să vorbim altădată.

El nu a luptat împotriva partidului, a comuniștilor, a regimului, ci pentru libertatea religioasă. Cum această libertate i-a lipsit, omul s-a revoltat. E greu de găsit unul mai inflexibil decât el.

Pentru talentele în gestionarea afecerii cu turma de oi, cu creșterea animalelor, cu producția de carne și de brânză, pentru averea pe care a agonisit-o de-a lungul anilor, a fost supranumit ”Lae  capitalistul”, poreclă pe care i-a adminstrat-o, pentru prima dată, o nevastă de șef de partid, care avea o mașină mult sub cea a lui Nicolae Rădoi, un Mercedes amărât. Porecla a prins, pentru că spunea adevărul.

În imaginea care urmează este un alt lucru pe care trebuie să-l știe bărbatul absolut: cum să scape de un urs.

Urșii sunt, ca și oamenii, de mai multe feluri: unii sunt bruni, alții negri, alții albi. Nicolae Rădoi a avut parte de cei bruni.

Avea stâna în munții Retezat, care erau plini de urși și de lupi.

Rădoi a avut o idee de geniu: a ales cei mai buni câini, vreo patru- cinci, pe care i-a plătit cu prețul unei vaci, pe fiecare în parte, fără târguială. Tu-mi dai câinele, eu îți dau banii pe vacă.

Acești câini i-au salvat viața și turma, pentru că Nicolae Rădoi s-ar fi repezit în capul ursului cu bâta din lemn de corn sau cu toporul, deși știa că ursul are tigva ca de oțel și rezistă la orice material domestic. Era în felul lui să se arunce cu capul înainte, fără să calculeze riscurile, sigur pe sine și, mai ales, pe Dumnezeu.

Un câine cu capul cât ligheanul, cel mai curajos din toți, se arunca în cârca ursului, iar ceilalți săreau să-l muște de labe. Ursul nu avea încotro și trebuia să fugă. În toată viața lui de crescător de oi, ursul i-a mâncat o singură oaie, și aia prin vicleșug.

În carte scrie că bărbatul absolut, dacă are ghinionul să dea peste un urs brun, nu trebuie să facă următoarele chestii: să nu-l privească în ochi, să nu încerce să fugă, să nu-i întoarcă spatele și să nu se urce în copac, lucruri pe care Nicolae Rădoi, în mod evident, nu le-a făcut.

Formula lui cu câinii mi s-a părut, de departe, mult mai bună decât aia pe care o recomandă cartea, semn că Nicolae Rădoi a fost un bărbat superabsolut.

Dar, un om nu le poate ști pe toate. De exemplu, mă întreb cum s-ar fi descurcat dacă ar fi trebuit să o salute pe regină, ca în imaginea de mai jos, sau pe un masai, pe un japonez, englez, italian, francez, chinez, indian, eschimos, polinezian, brazilian, argentinian, american sau român?

Mi-e teamă că la testul ăsta Nicolae Rădoi ar fi picat, pentru că salutul său ar fi fost, invariabil, cel al evanghelicului de modă veche: le-ar fi strâns mâna și le-ar fi spus ”Pacea Domnului”, inclusiv reginei.

Ceea ce ar fi fost de nepermis, oricât de protestant anglicană ar fi regina Angliei, ca și domnul Mănăstireanu, de altfel.

(Va urma)

2 gânduri despre “De la pământ la cer. De la ”Omul Evanghelic” la Nicolae Rădoi (3)

  1. Paralela intre cele 2 carti e haioasa si reala. Ceea ce este de apreciat ca dupa ce a emigrat, fr. Radoi a muncit si in America si si-a facut un rost si aici desi nu stia prea multa engleza. Dar Romania nu i-a iesit din suflet desi e mandru tare ca e american.

  2. Dragă Mua, știu că Dumnezeu l-a ajutat și în America. Dar marea lui luptă s-a dat aici, în cetatea de necucerit a Caransebeșului, cum o numește el. Cum să-i iasă România din cap? El e român în toată fibra lui. America a reușit ceea ce nicio țară din lume nu a putut: să facă din toți, indiferent din ce locuri provine fiecare, oameni americani. Așa e țara aia, cât o mai ține-o Dumnezeu așa…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s