De la pământ la cer. De la ”Omul Evanghelic” la Nicolae Rădoi (4)

Evanghelicul consideră că Biblia reprezintă temelia credinței sale, mai degrabă decât tradiția, rațiunea sau experiența. Este interesat de lectura, studiul și memorarea Scripturii, preocupare care depășește cu mult pe acela al credincioșilor obișnuiți din spațiul ortodox sau catolic. (1)

El consideră că misiunea, evanghelizarea, mărturisirea evangheliei lui Cristos sunt parte din responsabilitățile fiecărui creștin, nu doar a clericilor și misionarilor.

Iubirea creștină jerfitoare în acțiune este rezultatul dimenisunii holiste a misionarului creștin.

Bisericile evanghelice excelează prin calitatea relațiilor între membri și prin dedicarea lor unii față de alții. Reversul acesteia este însă un anume izolaționism al acestor comunități în propria subcultură.

Evanghelicii își afirmă cu multă convingere dedicarea pentru un nivel înalt de moralitate, în plan individual, familial și comunitar.

Toate aceste idei sunt ilustrate în cartea ”Omul evenghelic” de către unul din cei doi coordonatori ai volumului, domnul Dănuț Mănăstireanu.

Evident, problematica pe care o dezbate domnia sa acolo este mult mai vastă, dar aici nu este nici locul, nici timpul să discutăm aceste probleme.

Esențial este că sunt bine sintetizate de autor și mi-au fost de un real ajutor în descifrarea trăsăturilor esențiale ale vieții lui Nicolae Rădoi, ce este tipologic evanghelicului și ce este particular, numai al lui.   

În aceeași notă, dar ceva mai critic, Dănuț Mănăstireanu scrie că, temperamental, evanghelicul român este în general un om deschis la nou, dar, paradoxal, este, totuși, un conservator, chiar dacă nu în aceeași măsură ca ortodoxul generic.

Evanghelicul este în general un om harnic și cu inițiativă economică.

Ca mai toți adepții Reformei radicale, (anabaptistă, spre deosebire de cea luterană și calvinistă), evanghelicii trăiesc cu obsesia unei utopice întoarceri la așa-zisa ”epocă de aur a bisericii” din primul secol.

Aceasta implică nostalgie, idealism și nerealism, ducând, de multe ori, prin neglijarea istoriei și a tradiției bisericii, la repetarea erorilor și ereziilor mai mici sau mai mari ale creștinilor din veacurile trecute.

Pe de altă parte, în contrast cu lipsa simțului istoric, evanghelicul este un om orientat spre viitor, optimist și plin de nădejde.

Pentru evanghelic, scopul vieții sale, mânturirea este văzută ca o realitate preponderent viitoare, realizată în ceruri, mai degrabă decât o realitate actuală.

Acest sens al orientării către viitor tinde să paralizeze mecanismele vieții pământești, atunci când n-o înghite cu totul.

Filozofia escatologică fatalistă, prezentă uneori (”De ce să-ți pierzi vremea încercând să-ți înbunătățești viața aici, când, oricum, toate acestea vor arde în curând?”), este o adevărată patologie, care ia forme diferite în toate grupurile religioase fundamentaliste.

Antiintelectualismul domină mentalul evanghelic în totă lumea, nu numai la noi, ducând la izolarea intelectualului în biserică. Intelectualul este tratat cu suspiciune de credincioșii obișnuiți. De multe ori, înfloresc cu ușurință, din această cauză, teorii conspiraționiste și scenarii escatologice abracadabrante.

În multe locuri din lume, bisericile evanghelice sunt considerate printre cele mai intolerante comunități religioase.

Evanghelicii români sunt, per ansamblu, la fel de antiecumenici și intoleranți față de alte comunități religioase, ca și comunitățile ortodoxe de la noi. E vorba de un conservatorism funciar, dar și de ignoranță în ceea ce privește conceptul de ecumenism în sine.

Izolaționismul social și cultural al evanghelicilor de-a lungul anilor a avut ca efect absența unei voci evanghelice majore în domenii precum cel jurnalistic sau al artei, cu mici excepții (Liviu Mocan, Ionatan Piroșcă, dintre cei mai importanți).

După această baie de teorie, care reprezintă și o invitație la lectura, în extenso, a cărții ”Omul evanghelic”, voi reveni, spre seară, la Nicolae Rădoi, ale cărui trăsături fundamentale sunt reflectarea aproape perfectă a celor oglindite în portretul general.

Există, însă, ceva particular în omul acesta, o măreție a lui, o atingere divină care l-a condus, l-a împins, mai degrabă, spre locuri și înrtâmplări neobișnuite, care i-au marcat viața, lui și generației din care face parte, legându-i numele de mari personalități ale evanghelismului românesc, și în bine, și în rău, cum au fost Liviu Olah sau Iosif Țon.

Haina pe care a purtat-o este cea descrisă în postare, dar carnea, omul, cu durerile și ispitele sale, cu căderile și triumfurile de moment, fac parte din ce va urma, din ce vom descifra împreună în aventura unei vieți.

În imagine: Biblia în traducerea lui Luther, în lumba germană, cu litere gotice, pe care o am moștenire de la străbunica mea, născută Fisher.

Note:

(1) Dănuț Mănăstireanu, Identitatea evanghelicilor români: rădăcini, actualitate, perspective, în ”Omul Evanghelic”, ed. Polirom, 2018. , pag 244- 297.

2 gânduri despre “De la pământ la cer. De la ”Omul Evanghelic” la Nicolae Rădoi (4)

  1. „Omul evanghelic” (român-n.n.)- o sintagmă de unii inventată?!? Sau ar trebui să mergem pe etimologia biblică a expresiei și nicidecum pe impunerea semasiologiei dictate de curentul secular atunci vine vorba de definiție, semnificație și implicație
    „Ecumenic”… Cu cine? Cu „chrislamiștul” de Miroslav Volf,teologul neo-liberal de Yale cu al lui aberant „Document of Yale” ce-i are printre semnatari și pe Danut Manastireanu, Director for Faith & Development, Middle East & East Europe Region, World Vision International, Iasi, Romania?!?
    Ca să fie posibil ecumenismul, cel mult trîmbițat de D.M., trebuie ca primordial să fie stipulat biblic. Altfel spus, trebuie să fi fost experimentat (în Faptele Apostolilor) și „legiferat teologic” (în epistolele pauline și ioanine). Doar pe baza acestor două coordonate putem discuta de ecumenism…
    Altfel „ecumenismul” devine un frumos balon de săpun, care în bătaia soarelui , duce la difracția luminii, gen curcubeul LGBT,,, 🙂

  2. Vom studia problema, ”în lumina documentelor”, vorba comuniștilor, după ce punem Caransebeșul la locul de cinste pe care îl merită, pe harta evanghelicilor români.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s