De la pământ la cer. De la ”Omul Evanghelic” la Nicolae Rădoi (6)

Totul a început de la înmormântarea unui om, un dirijor de cor dintr-o biserică baptistă din Lugoj.

Omul, înainte de moarte, își exprimase dorința să vină Liviu Olah la înmormântarea lui și să predice acolo. Pentru evanghelici, înmormântările sunt foarte importante.

Pentru medici, autopsia este ultima datorie a profesiunii față de ființa umană. Pentru veșnicie, este important cum ai primit moartea, dacă ai fost credincios până la sfârșit, cât ai fost conștient și cu rațiunea păstrată.

Înmormântarea este un eveniment important pentru biserica vie. Predica, un element esențial în biserică, are un mesaj deosebit la groapă, pentru că cei rămași în viață sunt îmbărbătați să ducă lupta cu cel rău până la capăt.

Se spune că sunt oameni care au fost treziți din adormirea sufletească cu astfel de prilejuri. Din această cauză, esențial e ca la înmormântare să ai trei elemente la dispoziție: decedatul, publicul și predicatorul.

Publicul trebuie să fie receptiv, iar predicatorul să fie de calitate. La fel ca și în cazul trezirilor religioase, nu este nimic miraculos în asta.

Isus Cristos și apostolii au făcut miracole, minuni, învieri și vindecări, dar trezirile nu fac parte din această categorie. Au spus-o marii corifei ai trezirilor din vechime.

Din păcate, tratatul ”Omul evanghelic” nu vorbește despre treziri, cum nu a vorbit nici despre fenomenul trădărilor la securitate ale unor importanți lideri evanghelici din perioada comunistă. Ambele sunt subiecte dure, greu de abordat, mai ales dacă vrei să nu superi pe nimeni și să rămâi la suprafața lucurilor.

Așadar, Liviu Olah este invitat la Lugoj, la înmormântare, unde îl aștepta puhoi de lume și, printre ei, eroul povestirii noastre, Nicolae Rădoi, spijinit de gardul cimitirului.

Atunci s-a stabilit între ei o prietenie pe viață.

Într-un document de la CNSAS, securitatea consemna răspunsurile pe care le-a dat Nicolae Rădoi la interogatoriu. Printre ele, am citit această frază:

”Pentru Liviu Olah îmi dau viața”.

Cine era Liviu Olah? Foarte pe scurt:  la începutul anului 1970, este chemat să predice la Biserica baptistă nr. 2 din Oradea.

Liviu Olah fusese, până atunci, avocat la Timișoara și predica la o biserică din acel oraș. A acceptat să plece la Oradea, să lase avocatura și să meargă pe drumul spinos al predicării evangheliei, într-o țară comunistă.

Din punct de vedere material, a fost rău, din punct de vedere sufletesc, a fost o binecuvântare. S-a petrecut o trezire, care a pornit din Oradea și s-a răspândit în regiune.

Încet, încet, lumea a început să audă de el și venea să-l vadă și să-l asculte. Trezirea s-a petrecut, în primul rând, printre credincioșii din aceeași confesiune, care au conștientizat că formalismul religios nu ducea în cer.

Apoi, au fost aduși la credință rudele și prietenii celor din biserică, auditoriul obișnuit al predicatorului.

După cum se știe, la evanghelici se botează adulții, la cererea lor, după ce dovedesc, printr-un mesaj, că au înțeles ce fac. Este o cale asumată și conștient aleasă.

Botezul adulților enerva securitatea cu asupra de măsură și, de-a lungul anilor, au impus restricții tot mai mari asupra numărului de botezați anual într-o biserică. Cei care se botezau erau marginalizați de regimul comunist.

Evanghelicii aveau legături cu occidentul și majoritatea americanilor era reprezentată de evanghelici, cum e și în ziua de azi.

Prin căderea cortinei de fier și începutul războiului rece, după împărțirea Europei în cele două lagăre, cum erau numite de comuniști, relațiile cu Vestul erau sub un control strict.

La fel cum s-au petrecut lucrurile cu biserica greco-catolică, care a fost, efectiv, anihilată, iar conducătorii ei martirizați, pentru că erau conduși de la Vatican, (ne amintim de cei șapte prelați romano-catolici beatificați anul trecut la Blaj cu ocazia vizitei Papei Francisc I), evanghelicii au fost oile negre ale regimului.

În urma predicării Evangheliei, prin lucrarea Duhului Sfânt, au venit la credință tot mai mulți oameni. S-au ajuns la botezul a 100-160 de persoane o dată.

La propunerea lui Liviu Olah ca botezul să se facă în apele Crișului Repede, securitatea a intervenit și a interzis botezul. Aceste lucruri se petreceau în anul  1974.

Liviu Olah a devenit un pericol pentru regimul comunist, care avea o religie a lui. Extremele dreaptă și stângă, fie că s-au numit comunism, fie că a fost nazism, au avut o religie a răului bine structurată.

Lui Liviu Olah i s-a interzis să predice. Evident, el a predicat în continuare, cu toate riscurile care derivau din asta.

În anul 1977,  Liviu Olah, proscrisul, omul care aduna mulțimi la predicile sale, a fost invitat la înmormântarea de la Lugoj, unde i s-a interzis să predice.

Nicolae Rădoi, un bărbat tânăr și voinic, cel mai bogat om din Caransebeș, s-a dezlipit de gardul cimitirului, a înaintat, cu greu, spre primele rânduri de oameni îmbulziți, a călcat pe scândurile pe care era pus sicriul dirijorului de cor, sicriul s-a clătinat și era să ajungă mai repede în groapă și, ajuns în față, cu glas de om puternic, obișnuit să comande oameni și să alunge urși, a spus:

”Frate Liviu, vorbiți în numele Domnului!”  

De aici a început totul, de aici a început ”fenomenul Caransebeș”.

În imagine, o poveste ștearsă de pe un perete de la Arbore.

(Va urma)

2 gânduri despre “De la pământ la cer. De la ”Omul Evanghelic” la Nicolae Rădoi (6)

  1. Detaliu semnificativ: Liviu Olah a cedat intenția de-a oficia botezul în apele Crișului Repede la „presiunea” lui Iosif Țon, simpatizatul lui Dănuț Mănăstireanu.
    Sunt martor direct al afirmației-regret a lui Liviu Olah că a cedat raționamentelor umane ale trădătorului Țon…

  2. Baptistii romani sunt divizati in privinta celor admirati Din fericire, pe Liviu Olah il admiram cu totii. Am vazut si eu impactul trezirii pe care Dumnezeu a facut-o folosindu-se de Liviu Olah, nu numai in Oradea. in Bihor si chiar mai departe. Citind dosarele de urmarie impotriva lui, impresia pe care am avut-o a fost ca a iesit curat ca lacrima din dosarele Securitatii. Era urmarit ca un obiectiv militar cind mergea la evanghelizari. La socru-sau in casa au fost instalate microfoane. Securitate nota cu naduf: „orice incercare de compromitere a lui LO a esuat. I s-au strecurat femei de moravuri usoare dar cu aspect placut dar LO n-a putut fi corupt”. Dar Securitatea nota cu satisfactie: ‘Olah a plecat de la Oradea cu moralul la pamint”. Trista aceasta jubilare a Securitatii. Dar poate cea mai socanta afirmatie a fost cea a Comunitatii Baptiste Timis, care l-a amenintat pe Olah ca daca nu pleaca din comunitate (care includea si Lugoj) va fi exclus din cultul baptist pt abateri de la doctrina baptista. Parea, LO, un om al durerii si obisnuit cu suferinta. Un pustan a comentat naiv dar sugestiv sedinta comunitatii: „n-am inteles bine cine sint credinciosii si cine sunt Securistii. Va rog sa ma ajutati” -culmea era ca pustanul avea dreptate. In acea sedinta a comunitatii Timis (potrivit documentelor publicate) LO a ramas singur (ca si Pavel). N-a fost nimeni de partea lor. In acest context, lui nu trebuia sa i se permita sa predica la Lugoj… I s-a permis datorita interventiei lui Radoi. Poate cea mai buna caracterizare a lui LO a fost a lui Cornel Mirza. Dupa ani de zile in aceasi comitet cu Olah, Cornel nota „a fost atit de sfint cit de mult poate un om sa fie”. Chiar daca exagera, afirmatia spune mult.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s