Alin Cristea, oprit să intre în curtea Bisericii Providenţa din Oradea, protestează…

Astăzi, Alin Cristea nu a fost lăsat să intre în curtea Bisericii Baptiste Providenţa din Oradea. Fiind prima duminică a lunii, în bisericile baptiste credincioşii participă la Cina Domnului. Motivele pentru care Alin Cristea a fost oprit de gardieni să intre acolo rămân, pentru mine, greu de înţeles. Nu ştiu dacă faptul, în sine, constituie o premieră naţională, dar, oricum, e o ştire şi, de ce nu?, un scandal. Cum s-a ajuns aici? Cum motivează păstorul bisericii orădene, Ştefan Iluţan, această atitudine? Alin Cristea este, printre altele, un blogăr foarte activ şi, presupun, foarte citit de multă lume din mediul evanghelic şi nu numai. Nu este înregimentat într-un sistem anume, nu este plătit de un centru de putere şi nu face jocurile unor indivizi din umbră. Se consideră, şi nu sunt argumente care să-l contrazică, un om liber, un independent. Aşa cum era de aşteptat, o astfel de poziţie e plătită scump: Alin Cristea trăieşte cu chirie şi din ajutoarele anonime ale unor oameni care îl ştiu şi s-au hotărât să-l ajute. Pledând pentru disputa de idei şi nu pentru atacul la persoană, este contestat de unii şi admirat de alţii. Care va fi răspunsul pastorului Iluţan? Rămâne de văzut.

Terorismul, altfel

Picture 095

Să nu vină cineva să ne învețe pe noi ce înseamnă terorismul! Însăși democrația noastră fragedă și timpurie a emanat din lupta poporului cu teroriștii. Vă mai amintiți de zilele din decembrie 89? Cum otrăveau ei apa potabilă, detonau baraje și inundau câmpii întregi la tvr? Cum au murit peste o mie de oameni și teroriștii nu au fost găsiți? Și pe ăștia de la isis îi mai găbjesc, pe câte unul, dar pe ai noștri nu i-a mai prins nimeni, niciodată! Iar dosarele revoluției au fost deja detonate!

Colaborarea noastră cu terorismul arab e mai veche. Vă mai amintiți de Europa Liberă și de Monica Lovinescu? Cum au bătut-o palestinienii tocmiți de Ceaușescu, în poarta casei din Paris? Cum a scăpat ca prin minune? Pun pariu că ăia care i-au plătit, români de-ai noștri, își primesc pensia lor grasă și la timp.

Am învățat la școală că turcii erau răi, că musulmanii sunt dușmanii creștinismului și că eroii noștri din bătrâni i-au altoit de câte ori i-au prins. Ei bine, după 89 turcii au devenit amicii noștri cei mai buni, prieteni de bazar. Dacă nu venea ciuma, Iancu mai era și azi primar în Hunedoara, iar Viena era raia turcească și minoritatea noastră multiculturală nu mai mânca lebede prin Prater.

În rest, suntem mai buni și mai virili ca spaniolii, unde am aflat că, în Extremadura, se predă în școli autoexcitarea. Vorba lui Llosa, sexul e normal și sănătos numai la animale:

”Sexul e sănătos și normal numai între animale. Între bipezi, el a fost astfel pe vremea când încă nu eram umani cu totul, când sexul era doar puțin mai mult decât o eliberare a instinctelor, o descărcare de nergie care asigura reproducerea.”

În imagine, frescă din Bucovina, incorectă politic, unde niște tipi multiculturali așteaptă Judecata de Apoi.

Opinca plutitoare

durau schit 2

I. Penticostalii români s-au înmulțit peste măsură. Jucători buni ai Cuvântului, nelipsiți de la antrenamentele din sală și de-afară, ei s-au împărțit, ca la basket, pe convenții. Atâta doar că nu în două, ci în trei: „Uniunea Bisericilor Penticostale din SUA și Canada”, „Bisericile Române Church of God din SUA și Canada” și „Alianța Română Assemblies of God din SUA și Canada”. Fiecare ”convenție” are vedetele ei, oameni care pasează bine cu versetul, aruncă bilingv cu vorbele la coș și marchează de trei puncte, cu rugăciunea de la distanța de patruzeci de zile. În fiecare convenție sunt nume sonore: Cristian Ionescu, Petru Lascău și Alin Bob în prima, Lazăr Gog, Dorin Druhora și Florin Cîmpean în a doua, Nelu Filip și Valeriu Brâncovan în cea de-a treia. Vă dați seama ce meciuri vede Domnul în playoff?

II. Cum e turcul și pistolul, spunea o vorbă din bătrâni. Cum e omul, așa sunt și prietenii lui. Ei bine, Sali Sabri a contrazis zicala. Dacă Marco Polo a ajuns în China pe drumul mătăsii,  evanghelicii români au luat calea aurului care trece prin Chicago. După revoluție, ”venețienii” noștri au străbătut oceanul: unii s-au întors, alții înoată și acum. Pe unii i-a înecat bogăția, pe alții i-a ținut trufia. Puțini s-au legat de catarg, ca Ulise, să nu cadă pradă ispitelor și limbii engleze. Sali Sabri e unul din ei. Fotografia cu Cristian Ionescu e un truc de turc.  Sali se va întoarce la ai lui. Pericolul Ionescu mai rămâne.

III. După război, americanii și-au propus să-i reeduce pe germani.  Cel mai fantezist a fost planul Morgenthau. Morgenthau a fost secretarul trezoreriei din timpul lui Roosevelt. El voia să scoată din mintea neamțului industria, să fărâmițeze națiunea și să o transforme într-o adunătură de păstori. Toți să citească Goethe, Kant și să asculte numai Beethoven. Planul Harvest e asemănător. După cincizeci de ani de comunism, în România a fost instruit și trimis Cristi Barbosu. Vameșul a luat drumul credinței. El predică o evanghelie fîșneață, pe înțelesul tuturor. Amenințând industria baptistă de cuvinte, el o fărâmițează din interior, așa încât,  vom deveni, curând, o (inter)națiune de mioare.

(În imagine: O opincă înțeleaptă, plutitoare, la intrarea în Schitul Durău.)

 

De-ale balivernetului

geneza

Bietul Iuga!  După ce s-a dat cocoș de munte, a sfârșit clapon de curte. După ce a spus că strada nu e locul lui, a devenit șef de baricadă. Faza îmi amintește de o scenă din piesa lui Caragiale, „O scrisoare pierdută”, unde Catavencu a fost pedepsit de Zita pentru gândul lui cel rău:

„După alegere o să fie manifestație publică… Dumneata ai s-o conduci…/  O conduc…/ Dumneata ai să prezidezi banchetul popular din grădina primăriei…/ Prezidez… / O să chefuiești cu poporul…/ Chefuiesc…”

Cum la noi nu se servesc băuturi alcoolice,  Iuga a chefuit cu apă de ploaie. Se spune că la Arad el a vorbit cel mai bine. Nimeni nu spune că președintele nostru n-are cap. Lui altceva îi lipsește.

Al doilea răzgândac celebru e Samy Tutac. După ce l-a bălăcărit pe președintele Iohannis, într-o scrisoare deschisă, a mai dres busuiocul  pe facebook. Pe 27 ianuarie, a recunoscut că „poate am fost prea tranșant…”, dar că va continua să se roage pentru președinte,  că nu regretă alegerea făcută atunci când l-a votat, că îl va respecta așa cum i-a respectat și pe ceilalți președinți ai României democratice. Evident, toate rupte din scripturi!

Faptul că vicepreședintele baptist cu pastorala nu face nicio discriminare între pro-occidentalul Iohannis și pro-rusul Iliescu nu e de la scriptură, ci de la altceva. Ca să-și mai înece amarul, Samy afirmă cu tărie că în Norvegia e un regim național-socialist, iar balivernetul e gestapoul lor.

Ben-Oni Ardelean a pus gramatica în  cui:

„…de la președintele țării,  la premier, care am aflat că a avut…”

Despre cine, despre ce, de la cine, de la ce… niciodată „care am…”, bre benone!

Faza zilei aparține,  cum era de așteptat,  Ionescopatului. El vinde afișe de lipit magnetic pe mașinile… din toată lumea! Evident, conform scripturii, toate vor trece prin mâna unui pastor. În aghezmatarul din fața mănăstirii Neamț, transformat în magazin, poți cumpăra băuturi atestate de Mitropolie, vin mânăstiresc și sfânta țuică de cazan. Citiți mai jos întregul anunț al lui Ionescu:

„Am vorbit cu Pastorul Alin Bob pentru demararea acțiunii. Poate comanda și compania să trimită afișele magnetice la adresa dumneavoastră. Minim 4 afișe pe comandă! Costul este de $15 pe afiș, iar cel poștal de $25 (ideea este să se comande cât mai multe) Puteți cere fratelui Alin imaginea de pe afiș în high resolution să o comandați la un shop în zona dumneavoastră! Pastor Alin Bob Alin13013@yahoo.com”.

Acum să vezi cum curg comenzile la Bob! Iugacii, tuțacii, benonii, mamelucii, teutonii, bretonii și bretoanele, rromii și rromanele vor face coadă la tipografia noului Gutenberg, de unde vor ieși,  ca și din frizeria lui dom Nae Girimea din „De-ale carnavalului”,  tunși, rași și frezați de bani.

(În fotografie: banner cu numele unui cunoscut supermarket din Târgu Neamț. Conform scripturii, e primul din oraș… Urmează pensiunea Eden și Vila Maria.) 

Comandantul e rus, kaghebist și trăiește la Chicago

stogul de fin

Cristian Ionescu și familia lărgită fac jocul rușilor.  Asta ar fi concluzia după articolul scris de dna. Alina Mungiu Pippidi în „România curată„. Textul este fără echivoc, deși nu dă nume:

Situația cu Lisa și copiii familiei Bodnariu, luați în brațele ocrotitoare ale lui Gâdea et comp., m-a făcut să cercetez puțin întreaga poveste. La fel se pare că a făcut și ministrul german de externe. Și concluziile sunt elocvente. Campaniile de așa zisă protecție pentru copiii din Est mâncați de refugiații sirieni și africani în Occidentul degenerat și incapabil de autoprotecție sunt o enormă manipulare rusească.

Domnul Ionescu este conducătorul mișcării de recuperare a copiilor familiei Bodnariu încă din primele zile. În viziunea dnei. Pippidi, Ionescu ar trebui să fie un soi de Dimitrie Cantemir, prietenul lui Petru cel Mare, care i-a trădat pe turci, așa cum Ionescu i-a luxat pe scandinavi. Domnia sa nu nominalizează,  dar ar fi păcat să nu dăm cezarului ce e al cezarului și ionescului ce e al ionescului.

Trebuie să recunoaștem: invincibila armada penticostală e la ordinele lui El Lider Maximo, Ionescu Cristian. El forează suflete și extrage lacrimi.

După ce a identificat păpușarul, veșnica doamnă a trecut la clasa politică, unde, în topul penibililor i-a nominalizat pe amicii lui Ionescu, Ben-Oni Ardelean și Titus Corlatean:

Doi, avem lideri care nu merită nici prima silabă de la nume, niște impostori care din populism și pentru voturi (enfin, trebuie verificat dacă e doar asta) iau primul avion și se duc în Norvegia, care cântă la orice  în loc să dirijeze ei corul. Deputații PNL și PSD care s-au dus la Oslo (Dolha, Vasiliev, Ben-Oni Ardelean, Corlățean) ca și președintele Consiliului Județean și prefectul din Sibiu care ne-au ținut discursuri pe tema asta sunt de remarcat cu nume întreg și urcați în topul penibilității.

Doamna Alina Mungiu Pippidi s-a remarcat, în trecut, printr-o piesă anticrestina revoltătoare,  pusă în scenă la Iași:

Isus Cristos personaj literar: iată provocarea pe care o aduce piesa Evangheliştii de Alina Mungiu-Pippidi,apărută în 1993 şi revenită în actualitate la sfârşitul lui 2005, cu prilejul montării la Ateneul Tătăraşi din Iaşi. Spectacolul – spun criticii de teatru – mediocru a stârnit un scandal local şi apoi naţional, cu proteste ale credincioşilor ortodocşi şi romano-catolici, contrareacţii ale intelligentsiei subţiri, pledoarii ale regizorului Benoît Vitse şi acuze ale autoarei la adresa primitivismului autohton.

Dacă mai adăugăm că în piesă apar scene scandaloase, ne putem face o idee despre cum funcționează capul doamnei Alina Mungiu Pippidi:

Nonconformismul autoarei (care ia o turnură jenantă atunci când Elena şi Fiul Domnului execută o figură erotică aproape explicită) merită apreciat pentru această inteligentă răsturnare de perspectivă.”,

scriu cei de la Atelier LiterNet, la fel de creștinește ca și doamna din poveste.

De la „Evangheliștii” la „Kaghebistii” n-a fost decât un pas. Distinsa doamnă s-a crăcănat și l-a făcut.

 

 

Umbre din mașina timpului. Tristarul

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Tristarule, observ că sunteți purtătorul de vorbe, omul care știe ce vrea Walden mai bine decât Walden.

Nu mi-am dat seama până acum că ținta lui este să-l facă pe nonagenarul său tată să recunoască ce era de recunoscut, public, și să plece iertat de fiu în veșnicie.
Dacă e așa, e treaba domnie sale, nu a mea.

Walden scrie frumos din multe puncte de vedere și ar fi putut să scrie și mai frumos dacă n-ar fi așteptat atâția ani și nu s-ar fi zbătut inutil pe bloguri, stricându-și stilul, în locuri în care limba română nu a fost la mare preț și nici acum nu este.

Referitor la promisiunea pe care mi-ați făcut-o, nu e deloc așa: ați spus că veți da înregistrarea audio a convorbirii între Olari și Anei Valentin. Există mai multe modalități prin care mi-ați fi putut-o trimite până acum, fără CD sau alte complicații.

Afirmați că, prin această promisiune, ați pus presiune pe Mike Olari: ”…ci doar am dezamorsat amenintarea lui Mike legat de faptul ca daca si cu parca…. el va face dezvaluiri din „interviul ” de la Baia Mare.”
Măi să fie! Păi de ce nu mi-ați spus chestia asta de la bun început? V-aș fi trimis la plimbare din primul moment!

Înainte de a vă fi retras din tumultul de vorbe de pe bloguri, așa cum ați afirmat în comentariu, ar fi fost foarte interesant, din punctul meu de vedere, să lămuriți ce știți despre Titel Maghiar, de exemplu, cu care ați avut o întâlnire virtuală pe blogul lui Cristian Ionescu, la postarea în care marele om delira împotriva crucilor făcute de Pustan și toată gașca își dădea coate cum să-i frece ridichea cu ulei sfințit penticostalului răzvrătit.

Cred că vă asumați intevențiile de atunci, sub numele de Mihail, nu?
Despre restul problemelor legate de Walden, nu mai insist aici, pentru că e adult și pot vorbi direct cu el. Walden a trecut printr-o psihotraumă majoră și legătura cu dvs. poate avea o explicație subsidiară acesteia. Nu vreau să asist la acest spectacol, vă rog să mă credeți.

Nu mă interesează viesparul contemporan din Arizona, Chicago, etc., atâta timp cât baptiștii mei nu sar să ajute niște manipulatori de toată jena. Nu mă uit în buzunarul nimănui, iar dacă au făcut avere din furat și minciună e problema lor, a legilor din statul respectiv și a lui Dumnezeu să-i judece.

Toți trădătorii care au colabborat cu securitatea au avut timp să mărturisească păcatul. Au făcut-o doar câțiva.  De ce? Știți foarte bine de ce! Dar, fără dovezi, fără dosare de la CNSAS, nu poți merge pe bănuială, că a spus unul care-și spunea Tristarul, care, de fapt, e Mihail, care e ionel, gigel, costel, care e avocatul din oficiu al lui walden, și scrie ce vrea el, ce crede el, care nu riscă nimic, dar mănâncă ca capra pe bloguri, și dă indicații prețioase despre toată lumea.

Marii cunoscători ai lui pește, Tristarule! Mai țineți minte cum era pe vremea vechiului regim, nu? Ce servicu al securității se ocupa exclusiv de dezinformarea, nu? Roninii mișună prin spațiul virtual, doar, doar îi va angaja cineva cu vorba sau cu fapta, măcar să simtă și ei gustul plăcut al vechiului păcat: minciuna.

Lăsata secului la defilare

 

turma de oi 2 2

Dacă mai aveți ceva de protestat, grăbiți-vă să terminați în luna februarie. După 1 martie, se intră în post și vine lăsata secului la defilare:

”Începând cu 1 Martie se întrerup protestele până la data de 16 Aprilie!”

scriau zilele trecute Ionescu & Famiglia, oițelor credincioase de pe întreaga planetă.

Pentru că niciodată nu putem fi siguri cum stăm cu calendarul, pe vechi sau pe nou, Ionescu precizează:

”Luna Februarie este doar la câteva zile de noi.”

În tradiția populară, luna februarie este numită făurar, sau luna lupilor, așa încât înțelepciunea bătrânească sfătuia oile să stea cu curul acasă, nu să bată maidanele lumii cu lupii politici pe urmele lor.

Se spune că numele de făurar sugerează începutul pregătirilor pentru muncile agricole din luna următoare, când vremea e mai blândă.

Ionescu & Famiglia ne învață că democrația se consumă cu moderație, existând riscul să epuizezi oaia, fizic și psihic (”de dragul cauzei, oamenii vor fi în stare de mult sacrificiu, dar nu la nesfârșit”), să plictisești lupul (”Norvegia are o capacitate notorie de a aștepta să se stingă curentul”), să behăi jalnic și monoton (”reducerea acțiunilor noastre la unidimensional, doar proteste!”) și să zgârii, în loc să-i termini (”fiecare va lovi zidul acesta gros numit Barnevernet în 100 de locuri, dar cu șoc redus, provocându-i ceva zgârieturi”).

Marile case de modă duhovnicească pregătesc, deja, un sortiment bogat de armătură a duhului de primăvară, de purtat acasă, (”contactarea în masă a guvernanților, legislatorilor, canalelor media și instituțiilor”), sau în locuri publice, cu croială stil berbec (”spărtura se realizează atunci când lovești cu toată puterea, în acelaș punct, în acelaș moment!”-sic!-).

Ionescu & Famiglia va lansa o demonstrație gigantică, pe 16 aprilie, după moda dacică, a focurilor aprinse pe înălțimi:

” Am aprins multe focuri ici și colo, unele mai mari, altele mai mici dar toate foarte importante! Acum vom aprinde unul mare peste tot, în același timp: zeci de orașe mari în toată România, capitale și orașe importante europene, majoritatea metropolelor americane deodată!”.

Comunicatul piromanului penticostal îmi amintește de lansarea mondială a ultimului volum din Harry Poter, din 22 iulie 2007, când în media apărea un mesaj asemănător cu cel al lui Ionescu din Chicago:

” Harry Potter, lansat cu torte si vrajitoare. Ultima carte care prezinta aventurile tanarului magician Harry Potter a fost lansata si in Romania, simultan cu lansarile din intreaga lume. La librariile Carturesti de langa Cinema Patria, Libraria Noi si Humanitas Kretzulescu din Capitala tinerii cititori au avut parte de o atmosfera magica, in compania vrajitoarelor si a ghicitoarelor in palma.”

Evident, distribuția va fi diferită: atmosfera nu va fi magică, ci miraculoasă, pastorii vor lua locul vrăjitoarelor, iar oamenii de bine, din ONG-uri și fundații, vor înlocui ghicitorii în palmă. Librăriile vor rămânea în continuare goale, pentru că numai caprele mănâncă hârtie.