Putin şi Răsputin. Revista presei ruse

Nu cred că mă voi duce la bac anul acesta. Pe de o parte, n-am învăţat nimic din trecut, pe de alta am aruncat cărţile de nu s-au văzut.

Realitatea e că aşa am învăţat la şcoală, pe vremea mea. Aşa mi-a zis mie nea Costică Marinescu: vezi manualul de Crohmălniceanu? La gunoi cu el!

Atîta doar că, spre deosebire de cel de azi, am citit de pe surse tot ce trebuia să ştiu despre rădăcinile noastre, despre Ienăchiţă Avramescu, Demostene Botezatu şi Mitică Kantemir, moldoveanul ăla care a văzut cum stă treaba cu nevasta ţarului, dintr-o poziţie privilegiată, de pe sub fuste, unde nici Băsescu al nostru, cît e el de tare, nu ar fi ajuns.

Nu ştiu cum îl cheamă pe scriitorul acela, dar oricum n-o să-l dea la bac anul acesta, pentru că era prieten cu ruşii şi e politic incorect.

Scria cineva pe un blog că sereiul ar trebui să fie vigilent şi să caşte bine ochii asupra celor care fac jocurile Moscovei şi scriu de bine despre Lev Tolstoi şi Yehudi Menuhin, chiar dacă n-au fost colaboratori recunoscuţi cu Vocea Rusiei, un ofticios destabilizator din Maika Rusie.

Nu ai voie să scrii de bine decît despre Victoria Nulănd, sub secretarul nostru de stat, de care zice propaganda rusă că ne are la degetul mic, şi că un sub-sub-secretar al ei l-a chemat pe Ponta la ambasadă, dar că ăla n-a venit.

Şi mai zicea Vocea că o să-i tragă Victoria Nulănd preşul de sub picioare la alegerile din noiembrie, cînd eu am să fiu şomer fără blog, iar de ales o să aleagă Victoria Nulănd şi alţii cîţiva, cine va fi viitorul preşedinte al ţării.

Nezavisimaia gazeta zicea că e mai mare foamete la Moscova decît în Ucraiana, că ăia o duc bine şi că pot rezista aşa pînă la calendele greceşti, mîncîndu-se unii pe alţii, după care nezavisimaia nu mai ştia.

În Pravda.ru analistul lui Putin cel Mare zicea că Kievul, că conducerea de acolo- vedeţi, cacofonia, ca şi rusofilia, oricum ai da-o, sunt greu de evitat în zona noastră de conflict cu bunul simţ!- nu poate da nici înainte, nici înapoi. Adică, dacă nu-i fac zob pe ăia din sud-est, nu-i mai iubesc ăia din nord-vest, iar FMIul nu le mai dă tranşa.

Slăbiciunea se plăteşte la vot, zicea aceeaşi Iasnaia Poliana, aşa încît războiul e inevitabil, dacă nu se întîmplă ceva pînă atunci şi se dă bacul în toamnă.

Am căutat prin gunoi să văd dacă nu găsesc vreo carte din aia de română pe care am aruncat-o acum mai bine de treizeci de ani, dar n-am găsit decît numărul de ieri din HotNews, care copia tot ce-au zis ăia de la Răşia Tădei.

Despre măcelul de la Sloviansk, despre atacul cnezatului Kiev şi despre eroismul ălora care au doborît două elicoptere capcană, în care au murit un pilot şi unul a fost prins de viu.

Iţar Tassu zicea că au zburat cîţiva din clădirea asediată şi înflăcărată, alegînd să se salveze pe calea aerului, iar cei care au ajuns jos vii au fost preluaţi de mardeiaşii echipelor de fotbal, care au fost antrenaţi, meci după meci, să dea cu bîta în capul adversarilor prolifici.

Din toate cele care s-au întîmplat în a treia zi de pregătire a bacului am reţinut ce zicea Maika Germaniei, că va da lui Petru cel Mare ajutoare sub formă de lozuri necîştigătoare, iar Obama că nu le-a mai rămas decît din punga a treia, după care va urma, cu siguranţă, a patra şi tot aşa, pînă cînd Maika Rusie se va ascunde în scorbura antiatomică pe care a săpat-o, grijulie, acum cîţiva ani şi va mînca numai jir şi ghindă negre, pescuite din Arhipelagul Gulag, din Marea Siberie, soră cu românul.

Obama s-a prins pînă la urmă că insurgenţii rusofili nu sunt oameni paşnici, ci ciborgi antrenaţi de mici pe şuterele de pe calculator, pe care le-au piratat, ani de zile, de la Microsoft, dar mai bine n-o zicea, pentru că şi aşa s-au prins serviciile secrete că s-a prins Obama şi era bine să se dea infirm şi să ţină ascunse descoperiri atît de mari.

Cam atît pentru azi, poate voi reveni mîine să vă mai spun cîte ceva de matematică, unde chiar încurc formulele şi mi-e teamă că o dau în bară şi-mi dă iarăşi rezultat Nulănd.

 

Joi

TĂTUCUL DE FIER ŞI BABA DE PLASTIC

-Pamflet împotriva căsătoriilor homosexuale-

Carpathia, trezeşte-te! Şi cînd o veni cetăţeanul britanic Charles prin zonă, cu suita lui de babalîci nostalgici după mirosul de balegă proaspătă de vacă, întreabă-l ce părere are de gestul mămucă-si, Elisabeta, care a “dat undă verde” (expresia vine din presă, eu i-aş fi spus undă roz) căsătoriilor homosexuale. Citește în continuare „Joi”

Hota noutăţilor (13) Tabloidul calvinist

Disputa din ultima vreme, legată de cazul Iosif Ţon, s-a dus fără menajamente. Au avut cîştig de cauză cei neconformişti, care s-au înfruptat din titluri grase. A existat chiar şi un fel de experiment, menit să demonstreze că un nume, şi aşa celebru, folosit într-un anumit context, poate atrage cititorii ca pe vremuri înghiţitorii de săbii şi femeia cu barbă de prin bîlciuri.

Dacă te sui pe o clopotniţă şi scuturi fulgii unei perne, va fi imposibil să-i mai aduni la loc. Metafora a fost folosită într-un film şi ilustra capacitatea bîrfei de a se răspîndi într-o cetate. Vorbele nu mai pot fi înapoiate, nici iertate. Reconstituirea pernei, puf cu puf, este o utopie. O glumă, chiar bună, te poate desfiinţa.

În topul WordPress apare, pe un loc fruntaş, un titlu ca momeala de mămăligă, amestecată cu anason, la care pune botul crapul, toamna.

Reţeta e sigură: „Proorocie: Nelu Demeter împușcat de Paul Negruț”. Citește în continuare „Hota noutăţilor (13) Tabloidul calvinist”

Am dat în mintea copiilor…

Cîteva minute, într-o clasă de şcoală duminincală baptistă.  Pastorul, îngrijorat, testa elevii să vadă ce ştiu despre Mişcarea Străjerilor, care tocmai trecuse prin oraşul lor. De atunci, jumătate din biserică stătea duminică acasă, unde îşi vindecau vecinii şi aveau tot felul de vise cu mîncare bună şi prooroceau că va cădea guvernul Boc.

-Benoni Covrig, spune-ne tu, ce crezi că sunt trezirile?

-Trezirile… Mama mi-a spus dacă vine nenea Ţon la uşă să ne trezească, să nu-i deschidem. Citește în continuare „Am dat în mintea copiilor…”

Hota noutăţilor (11) Întoarcerea Cavalerilor Cruceritori

Despre cele ce voi scrie nu-mi asum nicio răspundere, pentru că le-am primit pe toate de la Nătăfleaţă care, după ce a alergat, alb ca varul şi iute ca diluantul în vopsea, a argăsit un timp degeaba să stea pe sub bloguri şi să aştepte să-i cadă în gură fructele dulci ale mîniei altora şi să i se aprindă din iasca vorbelor am(n)arul veseliei. Am aflat, pentru început, cum că…

Din banii comunităţii mistice, a fost cumpărat un Ţonomobil, cu care a fost  invitat să se plimbe, la a o mie şi una ediţie din admirabila sa carte „Despre misticism, pentru miticism”, nimeni altul decît autorul, Josephus Ţonus. Ţonomobilul este confecţionat din materiale rezistente la proiectile marca „Uciderea lui Ştefan”. Citește în continuare „Hota noutăţilor (11) Întoarcerea Cavalerilor Cruceritori”

Messiada (1) Mess-ul dulce, mult aduce

Ştiţi voi de ce s-a inventat mess-ul?

Nu, nu ca să-l facă public Alin Cristea, nici vorbă! ci din cu totul şi cu totul alte motive…

Mess-ul e ca teatrul: are dialog, are cel puţin două personaje care vorbesc, mîrîie sau îşi dau semne unul către altul, fabricînd ad-hoc o piesă cu mai mult sau mai puţin valoroasă decît zero absolut.

Sigur, discuţiile pe mess sunt ceva real, virtual dar palpabil, ceva ce poate fi dovedit, lucru care distruge oarecum din farmecul insolit al dezvăluirilor, deoarece semnele de punctuaţie sunt parte integrantă din peisaj şi, aşa cum spuneam cîndva, pe cînd nu aveam blog, ele amintesc adeseori de un experiment prin iarba udă şi proaspăt cosită, dimineaţa, cînd alergi desculţ,  prin mirişte,  după o gîscă grasă care aleargă şerpuit şi cînd dai să o prinzi, întinde aripile, te sîsîie şi zboară la vecin. E frustrant să nu le vezi în schemă…  Citește în continuare „Messiada (1) Mess-ul dulce, mult aduce”

Hota noutăţilor (8) Săptămîna chioară

Sunt de acord că vulcanul din Islanda este important, mai ales pentru cei- sau cele- care stau cu ochii pe cer şi cu capu-n nori-.

Cînd am şoptit o vorbă despre lavă şi cenuşă, un simpatic comentator mi-a bătut obrazul că mă informez din National Geographic– deşi această acuzaţie mă onora, în fond, pentru că departe de mine e să citesc aşa revistă cultă, nu? dar comentatorul nu avea de unde să ştie asta-. Citește în continuare „Hota noutăţilor (8) Săptămîna chioară”